aceeasi dilema.. alte date..
-
0 0sunt cu sotul meu.. din nou! dupa a nu mai stiu cata despartire si impacare..
chipurile ne intelegem bine.. am discutat ( mare lucru! ) , am indreptat niste greseli.. ne e bine..
am renuntat definitiv ( insa definitivul se poate oricand transforma in temporar) la relatia cu celalalt babrabt care a facut parte un timp indelungat din viata mea.. si din cauza caruia mai mult ca sigur nu mi-am vazut de casnicia pe care o am.
asadar, am tras linie si am dat sanse acestei casnicii! vreau sa dau sanse! vreau sa merg mai departe langa el!
acum.. am o dilema.. chiar nu stiu ce sa fac.. sincer
adik.. daca ma pripesc.. sau nu! daca e un gest intelept sau nu
deci, apartamentul in care noi stam e pe numele meu!
a fost subiect de discutii ca ar trebui sa fie al nostru.. ca sa il vindem si sa luam altul.. ca sa il trec si pe numele lui 50% ( m-am interesat si se poate)
ce sa fac?!!
noi am fost mereu cu banii separati, cu bunuri separate ( luate pe numele parintilor) deci oricum numai cum trebuie nu.
acum am decis sa aducem totul acasa, amandoi, sa avem totul "in comun" al nostru..
in aceasta idee se pune si problema apartamentului.. care e al meu si care ar trebui sa devina al nostru..
dar oare este intelept sa fac asta?!
adik.. e mare dovada de incredere si iubire.. dar daca totusi nu merge?! ce fac?! ajung la partaj pe un lucru care de fapt era doar al meu!?
daca nu fac, el este din nou neincrezator... -
Nu face prostia sa il treci si pe el in actele casei!
El a participat cu vreun ban la casa pe care o detii in momentul de fata, dc NU, atunci nu vad rostul ptr care sa ii cedezi jumatate din casa ta!
LE: iauzi cu ce pretentii vine Gicu' ... pai scuza-ma draga mea, dar o ms de spalat, niste farfurii, un televizor sau mai stiu eu ce are el, nu echivaleaza cu jumatate din apartament!
Deschide bine ochii si nu te lasa pacalita, ca o sa ramai cu ochii in soare!
Draga mea dovezile de iubire nu se fac ca iti dau eu tie jumatate de apartament, iubirea se poate manifesta in milioane de alte feluri! -
stiu! rational, trebuie sa ma gandesc la mine mai intai! si sa imi asigur spatele in caz ca lucrurile nu sunt tocmai ok..
dar.. totusi..
e sotul meu.. si vreau ( imi doresc) sa fim si noi ca altii, ca alte cupluri, in care totul e comun.. casa e a noastra, masinile ale noastre.. banii ai nostrii si tot asa
am OBOSIT sa traiesc asa.. cu totul separat.. fiecare cu banii lui si tot asa , nu e normal -
Ok, pui totul la comun ce a-ti strans pana acum....si ii zici ca in ceea ce priveste ap o sa te mai gandesti ptr ca nu este nici o graba, atat tp cat va intelegeti nu vezi motivul ptr care sa fie si el trecut pe acte!
Testeaza-l...o luna, 2, un an, doi...iubita mea nu te grabi, nu ai de ce.... o sa regreti mai tarziu dc faci prostia asta.... iti repet--- dc nu ii treci ap si pe numele lui nu inseamna k nu il iubesti! -
apartamentul e al meu luat de parinti inainte sa ma casatoresc, deci e bun propriu!
dar mereu a fost subiect de dicutii..
de scandaluri..
pe acest motiv ( ca nu e si casa lui) el nu vrea sa avem banii impreuni (isi strange si el pentru a isi lua ceva al lui), el nu vrea sa faca nici o investitie in apartament ( pe motiv ca el al meu) si tot asa.. -
Atunci trimite-l la mama-sa acasa....ca ma scoate Gicu tau din sarite... mah dar pretentii mai au unii, atunci ptr ce mai sta la tn acasa dc nu face nimic in ea....si dc stai cu chirie tot mai dai o mana de var, mai schimbi o baterie,mai faci ceva, ca doar ptr confortul tau o faci...cata nesimtire din partea lui!
-
bine.. recunosc si eu am gresit
cand ne-am certat.. i-am spus sa plece.. evident, nu?
deci l-am dat afara.. din casa
ori el de atunci nu mai considera ca e casa noastra.. si se simte strain.. si tot asa
(iar discutiile astea au fost inca de la inceputul inceputului)
ma simt datoare moral! fata de el.. nu stiu cum sa spun.. -
si noi avem ap in tara care e doar pe numele lui, ca e cumparat de parintii lui, de multe ori m-am gandit si eu ca poate ma trezesc in strada si investesc bani in ap, iar in caz de partaj ciuciu... dar pana la urma mi-am alungat gandurile astea din cap si niciodata nu i-am spus de ele. am zis ce-o fi o fi. dar trebuie sa recunosc ca de multe ori am avut frustrari interioare pe tema asta si nu zic ca nu mi-ar fi convenit sa-l vindem si sa luam ceva impreuna... cu toate ca da... poate parea o chestie egoista... din fericire pentru noi viata ne-a dus in alta parte unde am inceput sa construim iar de la zero. ap e inca acolo, iar banii pe chirie ii strangem amandoi. in cazul tau nu stiu cum e mai bine sa procedezi... poate daca el ar pune jumatate din suma sau ceva de genul acesta...
si inca ceva: o relatie care a trecut prin ce ati trecut voi, tu avand pe altcineva, nu se reincheaga asa usor... va trebui sa va vreti lucrul acesta foarte mult. -
...mai fata, asta e haios gramada ii stau dintzii pe casa ta, e de la ai tai oricum al vostru e dar nu poti sa pui un strain stapan pe truda alor tai, pai eu la fata mea n-am sa-i dau nimic pe nume , daca o vrea , o vrea pe ea nu averea ce o are, nu se-nteleg sa imparta si ce e al meu? fii fata desteapta, la nimeni nimic, nu vrea asa, sa se duca invartindu-se.
-
Pai, Cris, nu e neaparat profitor dar l-ai cam ranit cand l-ai dat afara din casa. Pune-te si tu in locul lui.
Lasa-l/ajuta-l sa-si ia ceva numai al lui... (Eventual pe numele parintilor lui, ca fiind casatoriti tot ce ia devine bun comun.)
Dupa aia inchiriati si gata: traiti in apartamentul tau si cheltuiti din banii de pe al lui.
Si la sfarsit veti fi cu inima impacata, ca stati impreuna de bunavoie, nu din considerente imobiliare....