Va rog
-
0 0;
-
irish, cred ca e ..relativ usor si oarecum glorios sa vorbesti din perspectiva femeii "puternice", care n-a iertat, n-a acceptat, s-a descurcat etc (si eu sunt una dintre alea), dar io una am ajuns sa ma intreb, oare, care e femeia mai puternica? cea care renunta imediat, sau cea care sta acolo si se dedica unui scop, ideii de familie, care incearca tot?

uite ca nu stiu raspunsul; nu pot sa zic altcuiva cum e mai bine -
July, vorbesc din perspectiva unei femei care a acceptat, a iertat si a trecut peste ... pana in momentul in care totul a fost muuuuuuult prea mult .... si de abia atunci am devenit o femeie puternica.
Pana atunci eram doar umbra lui, eram ce-si dorea el, eram orice mai putin eu !
Acum (de ceva ani si multa lupta cu mine) sunt eu.
Atunci nu eram puternica, eram p.roasta ptr ca iubeam neconditionat si eram facuta presh. Acum sunt puternica pentru ca stiu ce vreau si pentru ca pot iubi neconditionat ramand eu!
Dar asta e doar cazul meu. -
de acord cu tine , july...dar in cazul de fatza avem de-a face cu un "el" absent in viata ei si a copilului lor si f prezent in viata altei femei....la cazuri din astea ma refeream...pare sa nu semene eroul nostru cu cineva stresat, amarat si in mare parte nevinovat...
in ceea ce ma priveste, am fost genul care intorc obrazul nu o data , ci de n ori, convinsa fiind ca celalalt va obosi intr-o buna de zi palmuit, sau va realiza inutilitatea si nedreptatea gestului lui... daca nu, abia atunci renunt...
dar totul are o limita..