ce facem.....???

  •  
    • 1 mesaje
    22 Sep 2008, 17:04
    0 0
    ce facem cand se sfarseste o iubire adevarata?povestea mea e banala,o iubire frumoasa intre doua persoana obijnuite!timp de 6 ani a fost totul pentru mine!de 2 luni s- a terminat!totusi nu gasesc forta necesra pentru a merge mai departe!simt ca ma depasteste..el nu mai vrea..crede ca nu mai are rost!poate are drepate,dar nici macar nu a luptat.eu am incercat dar fara nici un sens.are pe altcineva o persoana cu 5 ani mai tanara decat mine,nu ca eu as fi in varsta ,am 24 de ani..dar oricum cum pot eu sa lupt imptriva unei fete care probabil nu are stresul de la job pe care il am eu,care nu se imparte intre faculate si job ,care e la inceput de drum si care presupun ca nu are probleme pe acre le am eu zi de zi,decat sa se aranjeze!!l-am pierdut din cauza orgoliului meu stupid,desi in sufletul nu ma asteptam sa-si gaseasca o alta persoana!nu stiu ce cale sa iau..de o saptamana ma gandesc mereu la el..aveam planuri,trebuia sa ne casatorim..nu inteleg si nu cred ca voi intelege cum alti pot s auite asa de repede totul!!cum pot sa inlocuiasca asa !!??cand ma gandesc ca eu stau nopti intregi cu sticla de wisky langa mine si pachetul de tigari increcand sa inteleg ceva din ultimele 2 luni ,el e linistit iar in locul meu in pat e al alteia.sunt o femeie frumoasa,sunt avocat si fac si faculatea de medicna in paralel.consider ca nu ma ma compar cu o pustoaica d eliceu..ajutati-ma s ainteleg ce se intampla..as vrea sa pot sa stiu ce simte el..daca as stii ca si pe el il doare despartirea ca si pe mine nu as m-ar mai durea asa..dar nu am cum sa aflu el refuza orice dialog cu mine..cand ne intalnim e ff abatut si nici macar nu ma priveste in ochi!!nu mia stiu ce sa zic..sper sa nu va plictisesc cu gandurile mele,dar chiar nu am cu cine sa vorbesc!!!
  •  
    • 726 mesaje
    22 Sep 2008, 17:08
    0 0
    imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva. daca el are atitudinea asta atunci inseamna ca nu te-a meritat. mergi mai departe, priveste in viitor nu in trecut.
  •  
    • 284 mesaje
    22 Sep 2008, 17:54
    0 0
    6 ani e mult timp la varsta voastra. de la 18 la 24 v-ati schimbat probabil amandoi. iubesti pe cineva atata timp dar in acelasi timp cresti, te schimbi, iti doresti altceva de la viata si te trezesti intr-o situatie care nu te mai reprezinta. oricat doare trebuie sa te desparti, cel putin momentan. nu cred ca si lui ii e totuna, poate ca vrea sa mai experimenteze inainte de casatorie, poate ca nu e pregatit pentru viata in familie, poate ca totul a fost roz pana cand si-a dat seama ca sunt prea multe probleme in jurul lui si el nu e pregatit sa le infrunte.
    stiu ca doare, stiu ca e greu, ca esti dezorientata, ca aveai un plan si nu il mai ai dar incearca sa vezi din afara toata situatia si profita de timpul liber care il ai. sticla de wiskey si pachetul de tigari te pot ajuta pe moment, sa treci de criza dar odata ce incepi sa intelegi n-o mai bea singura ci cu prietenii, e mai sanatos. iti garantez eu ca in cateva luni o sa te bucuri de viata mai tare ca pana acum, chiar daca subiectul "el" o sa doara inca.
    nimeni nu a zis ca asa usor cum se pretinde, dupa o relatie lunga suferi vrei nu vrei, ca de altfel dupa orice fiinta de care ai fost atasata 6 ani: iubitul, catelul, un prieten bun...
    iti dau un alt "medicament" pe langa sticla aia: cauta pe youtube despre sri lanka, copiii din cambodia si africa, trafic uman, sida, calamitati naturale etc. arunca o privire la ceea ce au pierdut alti oameni, priveste prin ce trec alti oameni in fiecare zi pentru a avea dreptul la viata. gaseste puterea asta in tine sa ai curajul sa cunosti lucruri care te ingrozesc si despre care nu vrem sa stim.
    iesi din lumea aia mica a ta si a lui, in care ati trait cei 6 ani si vezi mai mult, traieste mai mult, respira mai cu pasiune, el a fost doar un barbat in viata ta, el nu reprezinta viata ta. iti spun toate astea pentru ca si eu am suferit de o despartire peste care nu puteam trece. timpul trecea si nu intelegeam cum sa imi continui viata fara el, nu vedeam sensul meu fara el, nu aveam nici un plan, nici un gand, nici o idee doar a mea. dupa ce prietenii si familia s-au "saturat" de mine, m-am luat la tranta cu viata pentru ca atunci viata mea fara el nu pretuia nimic in ochii mei. abia apoi am inceput sa apreciez TOT ceea ce AM. acum ma bucur enorm ca s-a intamplat asa pentru ca ceea ce am descoperit despre mine e mult mai pretios decat ceea ce eram alaturi de el.
    si nu conteaza daca o sa te impaci cu el sau nu, ce conteaza este ca acum treci printr-o experienta, ia tot ce poti din ea asa cum vine, suferinta, lacrimi, surpriza. fiecare experienta este pretioasa pentru ceea ce ne ajuta sa devenim.