curajul de a lasa totul in urma...

  •  
    • 107 mesaje
    18 Sep 2008, 21:53
    0 0
    Ma gandeam zilele astea cati dintre noi am avea curajul sa lasam la o parte familia, prietenii si sa plecam departe. Intr-o lume unde sa nu te stie nimeni si sa iti faci un rost, sa iti urmezi un vis. Poate va intrebati de ce sa plece cineva dc ii e ok aici, doar pt o idee nebuneasca? Raspunsul ar fi ca uneori simti nevoia sa faci ceva ce altii nu inteleg. Ar avea cineva puterea si taria de caracter sa plece departe de familie, chiar cu pretul de a rupe relatiile cu ei pentru a urma un vis si in cazul in care visul se prabuseste peste un timp, ar avea curajul sa si-l asume si sa mearga mai departe? Am impresia ca traim dupa reguli impuse de societate...judecati si tinuti in frau. Adevarul e ca dupa o perioada de a fi tinut in cusca cainele se obisnuieste, eventual ii si place.....Cat de departe iti permite societatea sa mergi pentru a-ti indeplini un vis?
  •  
    • 221 mesaje
    18 Sep 2008, 22:00
    0 0
    Buna intrebare...eu as avea curajul pentru ca ar fi visul meu si stiu cu ce pret il doresc.
    Am si facut multe nebunii de acest gen ,care s au finalizat prost,doar ca a fost visul meu si eram tot fericita ca am facut ce mi a dictat inima,nu ceilalti
  •  
    • 51 mesaje
    18 Sep 2008, 22:15
    0 0
    depinde ce intelegi tu prin familie..tu si parintii sau tu,sotul si copiii..pentru ca sunt niste lucruri care schimba mult datele problemei tale..
    daca as trai inca cu ai mei,as fi capabila sa las totul si sa plec..de ce nu?
    daca as avea un sot si niste copilasi,nu as putea sa fac asta..i-am ales sa imi fie mereu aproape..nu as avea suflet sa ii las,nu as putea trai fara ei undeva in lume,nu as putea sa nu impartasesc cu ei visul meu...si nu sunt reguli impuse de societate,nici vorba..este ceea ce eu imi doresc..cand am ales sa ma casatoresc,am facut-o pentru ca el este cel alaturi de care vreau sa imi indeplinesc visele,nu?
  •  
    • 107 mesaje
    18 Sep 2008, 22:21
    0 0
    Nu ma refeream la sot si copii....presupunem ca ei nu exista inca. Si vb despre orice motiv de a lasa ceva in urma : iubire sau un vis anume. Stiu pe cineva care si-a dorit toata viata sa plece pe vapor sa fie bucatar. Acum e contabil. Crede ca e prea tz, la cei 26 ani ai lui, sa isi mai indeplineasca visul. Intrebarea se refera la orice fel de motivatie de a lasa totul in urma.
  •  
    • 107 mesaje
    18 Sep 2008, 22:22
    0 0
    Ma enerveaza faptul ca dc 2 persoane sunt in aceeasi situatie si sunt cresucte in medii diferite, una va avea curajul sa isi indeplineasca visul si alta nu. Si asta din cauza ca suntem invatati sa fim dependenti si sensibili la santaje sentim din partea celor care ne iubesc. Se spune ca tre sa ceri fara sa pretinzi!!
  •  
    • 365 mesaje
    18 Sep 2008, 22:36
    0 0
    prietenii ti-i poti lasa,chiar si pe mama,tata,catelul,purcelul ,frati..

    dar

    copilul,nu musai sotul, pt niciun vis visat de dupa nasterea lui, nu l-as lasa..
    \pt nimic, niciodata !

    asa ca.. e bine sa incerci sa-ti realizezi din vise,pana apare un copil... dupa..e mai greu sa pleci 'aiurea' in lume...
    sau pleci cu el, si il incluzi in visul tau...oh! ce filozoafa p.lii sunt...
  •  
    • 603 mesaje
    19 Sep 2008, 08:50
    0 0
    Da, e vorba si de curaj, un strop de nebunie si o dorinta arzatoare.
    Cam in situatia de fata ma incadrez si vreau sa-ti spun ca am hotarat lucrurile astea la 41 de ani. Decat sa regret toata viata ca nu am facut ceva mai bine incerc iar esecurile mi le asum, desi sunt o fire calculata si nu-mi place nesiguranta. Voi merge inainte si din greseli voi invata.
    Cat despre prieteni, vorba regretatului Stefan Iordache "nu exista prieteni adevarati ci doar momente de prietenie".
    Pe mine ma atrage viata intr-un loc strain daca e un mediu civilizat, posibilitati de a evoula si o viata culturala bogata. Nu stric ce am cladit aici dar vreau altceva si altceva-ul asta presupune "curajul de a lasa totul in urma..."
  •  
    • 107 mesaje
    19 Sep 2008, 09:57
    0 0
    Ai mare drepate....in ceea ce priveste faptul ca nu tre sa strici ce ai cladit. Asa e..poti sa faci ce iti doresti atata timp cat nu stagnezi, nu o iei in jos ci, din contra, evoluezi. mda....o mai iau pe campii uneori...si ideea ar fi ca tre sa gandesti la rece dc e intr-adevar un vis sau e doar o iluzie, un capriciu....
  •  
    • 2386 mesaje
    19 Sep 2008, 15:48
    0 0
    Se poate, dar e greu. Dupa ceva timp incepi sa intelegi rostul cuvantului "dor". Dar cum mi-a zis cineva, cand ai pornit pe drumul emigrarii, nu te mai poti intoarce. Emigrezi in alta tara, dar nu te mai poti intoarce. Trist, dar adevarat.
  •  
    • 29 mesaje
    19 Sep 2008, 16:14
    0 0
    Stiu io, stiu io!
    _emoticon.cu.manuta.ridicata.pentru.raspuns_

    Maneaua! Traiasca maneaua!!!
    Imi pare rau ca nu stiu sa-ti fredonez ceva.

    sorry, nu m-am putut abtine. asta-i un fan manele
  •  
    • 233 mesaje
    19 Sep 2008, 21:46
    0 0
    uf cat este de greu, iti trebuie mult curaj si poate sa gandesti mai putin la ceea ce se va intampla daca esuezi, mi se pare important sa nu iti axezi absolut toate fortele numai si numai pentru acel vis, daca esuezi macar iti raman cateva frimituri.

    este o alegere cumplita care o poti face numai dintr-un impuls fara sa te gandesti la ceea ce lasi in urma, sa accepti inevitabilele remuscari si sa suporti parerile de rau din momentele grele.
  •  
    • 267 mesaje
    19 Sep 2008, 22:34
    0 0
    eu nu stiu cum sunt altele..dar eu am avut ocazia sa plec in Marea Britanie cu serviciul si nu am facut o nu din lipsa de curaj ci din cauza faptului ca sunt foarte atasata de familie si am avut mereu/am o relatie extraordinara cu familia mea si mi ar fi fost greu fara sustinerea si apropierea lor.Totodata am fost martora la decesul unui parinte al prietenei mele cele mai bune..am vazut ce suferinta este..si ma chinuie gandul ca la un moment dat nu or sa mai fie si ca ar trebui sa fiu apropiata de ei si sa petrec cat mai mult timp cu ei.Eu nu stiu ce relatie aveti cu parintii zicea raluca30 mai demult de mama ei..eu incerc la fiecare disputa cu parintii (cand mai exista cate una) sa impac ambele parti si sa comunicam..oricat de suparata as fi niciodata nu o sa mi vorbesc de rau parintii pentru ca si eu ca parinte la randul meu poate as reactiona la fel sau pur si simplu o sa mi fie foarte dor de ei candva si toata lumea ar trebui sa realizeze ca familia este locul unde o sa primesti meru sustinere neconditionata si ca ar trebui sa existe o relatie buna care sa te tina aproape de ei..cat despre vis..fiecare poate sa si l indeplineasca..dar sa rupi orice legatura cu cei pe care i ai lasat acasa este o mare greseala
  •  
    • 6 mesaje
    19 Sep 2008, 23:12
    0 0
    Acum un an si jumatate mancand o pizza cu prietena mea cea mai buna,mi-a venit ideea de a pleca undeva departe.Planul l-am pus l apunct in jumatate de ora si suna cam asa : vand unul dintre apartamente , si ma mut in Timisoara..Imi cumpar un apartament de 2 camere si-mi caut un job.Nici nu am ami avut rabdare sa ajung acasa,o sun pe mama,o rog sa s aseze,si o anunt ca eu ma mut la Timisoara.Evident ca a urmat o ploaie de intrebari si a reusit sa ma puna in cele mai interesante situatii,dar tot nu a reusit sa ma opreasca.Si in tot avantul meu de a ma muta a fost retezat de faptul ca nu am reusit sa vand apartamentul in timp util (timp util = inainte de a ma razgandi).Mi-a suras la un moment dat si ideea de a pleca din tara .M-am gandit mult si la asta.In final...inca sunt "la ai mei acasa" dar visez diverse lucruri indraznete sperand ca intr-o zi voi avea curajul de a lua o decizie in sensul asta.
  •  
    • 1550 mesaje
    19 Sep 2008, 23:33
    0 0
    Cand am citit topicul .. imi luasem asa un avant .. ma gandeam "da normal ca trebuie sa faci orice sa iti indeplinesti visul" .. si pana sa incep sa scriu am inceput sa am tot felul de ganduri pro si contra.. momentan sunt confuza.

    Un vis trebuie urmat, trebuie sa incerci sa iti traiesti viata asa cum iti doresti dar totusi .. cu ce pret?

    Spuneai ca societatea ne ingradeste cu reguli si ne asemanai cu un caine tinut in cusca.. nu prea tind sa iti impartasesc parerea. Societatea nu ne opreste sa urmam un vis, noi suntem cei care ne oprim, ne reprimam simtirile si dorintele, ne lipseste si curajul uneori sau cine stie .. daca nu urmam un vis poate nu e chiar ceea ce ne dorim cu adevarat.

    Oricum .. noi oamenii traim din vise. Ce se intampla dupa ce am plecat, am lasat in urma tot ce cunosteam si ce iubeam, nu am esuat ci dimpotriva ne-am indeplinit visul? Nu continuam sa visam la altceva? .. Poate ca nu toate visurile sunt menite sa se implineasca.
  •  
    • 267 mesaje
    19 Sep 2008, 23:39
    0 0
    misto raspunsul tau Baby Dya realist as putea zice...voi ce vise aveti?
  •  
    • 1550 mesaje
    20 Sep 2008, 00:51
    0 0
    Multumesc Mirela!

    Visul meu e sa ma simt indeplinita social, profesional si sentimental (nu neaparat in aceasta ordine). Nu e foarte corect sa spun ca am un vis, am mai multe .. si majoritatea atunci cand ma voi stinge din viata vor ramane tot la stadiul de vis pentru ca nu se vor indeplini. Dar cred ca pana la urma din asta se compune viata .. din visuri.

    In plus omul se schimba si cu el se schimba si dorintele ..

    Ma intreb .. Oare chiar putem spune ca am renuntat la un vis? De exemplu daca ani de zile am visat sa imi construiesc un viitor in alta tara insa la momentul X renunt pentru ca mi-am gasit iubirea .. oare am renuntat la un vis sau mi-am indeplinit unul mai puternic?
  •  
    • 1 mesaje
    20 Sep 2008, 03:09
    0 0
    daca vrei sa pleci, e bine sa incerci, dar ia o ca pe o aventura pt ca altfel iti vei reveni cu greu de pe urma dezamagirii
    e bine sa incerci si sa prinzi experienta de viata din care inveti ceva, chiar daca nu ti-ai atins scopul pt care ai plecat
    englezii spun one thing leads to another....cum s-a intamplat si in cazul meu.
    Am plecat in urma cu 6 ani prima data in Germania si apoi in UK.
    Am plecat din disperare, ca nu aveam efectiv unde sa locuiesc pentru acasa nu mai rezistam tratamentul aplicat de tatal meu, adica batai in fiecare zi, alungata in miez de noapte pe strazi in picioarele goale de era iarna sau ploaie si multe altele ce nu le puteti imagina.
    visul meu era sa fac facultatea de textile .
    Asa ca am plecat pentru un an sa mi strang bani de facultate , dar dupa un an nu am reusit sa strang banii iar dupa 3 deja ma obijnuisem in uk.
    .dupa 6 ani sunt fericita si am mai mult decat puteam visa inainte de a pleca.
    Am afacerea mea aici mi-am luat o casa in Romania, mi am luat diploma in uk, mult mai usor decat ar fi fost acasa, le deschid o afacere si alor mei, locuiesc si am un stil de viata dragut, acum pot sa spun ca sunt norocoasa.
    Dar pretul pe care l-am platit a fost imens. munca 12 ore pe zi, locuiam intr-o maghernita de nu aveam aer sa respir, familiile ma tratau ca pe o sluga, ma imbolavisem de ulcer ca nu aveam ce manca, si lacrimi sa mai plang.
    sperand sa gasesc o vorba buna de la asa zisii 2 -3 iubiti pe care i am avut in acest timp, dar ei nu au facut decat sa profite de pe urma starii mele.
    Si cel mai dificil a fost sa supravetuiesc unui soc si anume sinuciderea iubitului mei de acum doi ani,
    pe el chiar il iubeam.
    multumesc lui D zeu ca toata lumea e bine acum, L-am iertat pe tatal meu, pana la urma si sper ca s-a schimbat.
    Strainataea te schimba, categoric. ramane de vazut cum dar pe 90 % la suta ii schimba in rau.....devin mai egoisti, frustrati, lacomi si patetici.
    Ma bucur ca am avut grija sa nu mi uratesc caracterul si am invatat sa am incredere in mine si sa fiu buna cu ceilalti si sa ma cultivez.
    Nu m-am intors acasa pentru ca pentru mine nu a fost o casa unde sa ma intorc, singura obtiune a fost sa merg inainte, dar daca as fi avut o familie iubitoare si un camin calduros nu as fi plecat pentru nimic in lume.
  •  
    • 1913 mesaje
    20 Sep 2008, 08:29
    0 0
    Nu sot, nu copii? Pai e cea mai buna situatie in care poti pleca sa-ti implinesti visul! Daca nu merge....n-a fost sa fie si gata! Incerci altceva, acasa sau in alta tara!
    Sanatate si bafta trebe!!!

    una_din_uk, nu pot spune decat ca te felicit din inima si-ti doresc sa ai viata mereu frumoasa ca acum!
  •  
    • 603 mesaje
    20 Sep 2008, 21:52
    0 0
    Acum un an si un pic treceam pentru prima oara Oceanul. Nu aveam prieteni dragi dar stiam ca ma intorc acasa. Si totusi dupa o saptamana parca eram acolo de cand ma stiu, desi eram la mii de km distanta n-am simtit niciodata departarea asta. Oare de ce?
  •  
    • 36 mesaje
    28 Sep 2008, 20:23
    0 0
    nu numai ptr a urma un vis , uneori iti vine sa lasi tot si sa pleci cat vz cu oki ,da adevarat societatea nu te ajuta cu nimik , trebuie de multe ori sa accepti ce ai inceput sa fc , nu ai voi de schimbare ,