latura materiala a unei relatii
-
0 0voi ce parere aveti: poate sa mearga (si daca da, in ce conditii) o relatie in care ea castiga mai mult decat el?
-
eu va intreb pentru ca asta e cazul meu. la inceput asta nu a contat, dar pe masura ce trece timpul si ne punem problema sa ne luam casa noastra de ex, eu din cand in cand imi ies din pepeni, am perioade de liniste dupa care ma gandesc mereu: cum poate sa accepte asta, de ce nu face mai mult, etc, si uneori le si exteriorizez. am incercat discutii calme, dar niciodata nu ajungem la vreo concluzie. deci cred ca e mai mult problema mea, mie imi e greu sa accept ca un barbat nu poate sau nu vrea sa isi asume rolul de "cap de familie". cum adica o mana de om, o femeie care a facut (ca si el, recunosc) o gramada de sacrificii pentru a fi impreuna, sa ia aproape totul in spate? e normal??
-
Memyself sunt de acord cu tine. Eu gandesc la fel. Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, acum patru ani eram in aceeasi situatie ca tine. Eu i-am spus clar. Daca nu va reusi sa ma depaseasca la venituri..pa. A facut ce-a facut si acum castiga mai mult decat mine.E chestie de principiu. Cum vor sa fie primii in toate si superiori de ce n-ar fi si la situatia materiala? Eu stiu ca situatia este deranjanta, oricat de mult l-ai iubi. Toata lumea tinde spre mai bine. Nu trebuie sa ne multumim cu putin!!
Pupici. -
sheiva, asta dureaza de 4 ani. si mi-am zis si eu ca pasiunea si iubirea sunt mai importante si ca orice barbat are defecte. asta e in fazele in care sunt ok. dar cand ma uit si eu in jur mi se pare ca sunt un specimen rarissim. cum mama ma-sii poate sa fie mascul in orice numai in chestiunea banilor io tre sa fiu barbatul in casa? si cum poa sa accepte asa pasiv? i-am propus sa vina la mine la serv sa castige oricum mai bine, era si posibil, dar a zis ca pt el un asemenea job nu e sigur. e genul de om care se multumeste cu putin si cred ca daca eu as castiga cat el pt el ar fi ok. pe mine ma deranjeaza in fact lipsa asta de dorinta de mai bine (stiu ca mai mult nu inseamna mai bine) dar oricum in cazul asta e o cale sigura catre ratare, cred eu. banul nu inseamna neaparat o cariera dar..
-
Nu stiu ce gen esti tu, memyself, insa eu iti pot spune ca pt mine banii si cariera sunt 2 lucruri f f importante.
Eu nu as putea respecta un barbat care nu are ambitie, aspiratii, obiective. Un barbat comod, care prefera o slujba usoara, fara complicatii si haios platita.
Si cu dragostea stii cum e: la inceput e flacara, pasiunea, dar apoi intervin altele in ecuatie si una dintre ele este problema banilor.
Eu zic ca trebuie sa discuti cat se poate de serios aceasta problema cu iubitul tau! Da-i un ultimatum!
Eu am avut odata o problema intr-o fosta relatie: problema nu erau banii, ci faptul ca el nu avea facultate si nici nu voia sa faca. Am tot incercat sa-l conving, insa n-am reusit. Rezultatul a fost destramarea relatiei, desigur. Eu nu l-am mai putut respecta. -
nu stiu e foarte complicata povestea asta. si cred ca de fapt eu am probleme cu mine insami. si pentru mine cariera si banii sunt esentiale, adica nu as putea trai fara sa fiu pe picioarele mele cu sau fara un barbat, nu as suporta ideea sa ma intretina un barbat. relatia noastra a fost si este foarte pasionala. in ultima vreme momentele de criza le creez eu prin asta. eu nu mai sunt (din pacate) o adolescenta, sunt o femeie curand batrana (35) deci ar trebui sa stiu ce vreau. ma curteaza tot felul de barbati si mereu ii compar cu el. vad si eu ca majoritatea se agita sa faca bani, cariera etc. nu stiu care sunt momentele de luciditate: cele in care imi spun: gata, e momentul sa am si eu un barbat adevarat, cu care sa construiesc ceva, iubirea trece prin stomac, sau cele in care ma gandesc ca iubirea noastra e mai presus de orice, ca nu luam nimic cu noi si atata vreme cat eu pot duce financiar totul conteaza faptul ca nu bea, nu ma inseala, nici macar nu iese cu prietenii, ca a divortat pt mine etc? cred ca asta ma ucide, aceasta nehotarare.
-
ps. daca discut cu el toate astea, imi raspunde invariabil ca el stie ce poate oferi unei femei, ca 99% din femei ar fi multumite cu el, si ca sa caut eu barbatul ala cu bani, ca sigur nu voi fi fericita cu el. de asta am si postat, sunt si eu curioasa cate femei ar putea fi de acord cu asta?
pps. fostul meu sot avea bani dar nu avea nimic din restul. oricum nu ma intretinea el. -
Buna fetelor .Am citit pana acum ce ati scris voi pe aici .Mi se pare ca totusi puneti prea mare accent pe chestia asta materiala.
Nu cred ca daca el nu aduce mai multi bani decat voi in casa , inceteaza a mai fi barbat .Nu scrie nicaieri ca barbatul este cel care trebuie sa castige mai bine sau sa intretina casa si femeia .Fiecare munceste si contribuie cum poate la bugetul familiei . Iti dau ca exmplu o situatie prin care am trecut eu .Prietenul meu anult trecut , dupa o cearta crunta cu seful lui si-a dat demisia si timp de cateva luni , pana a gasit ceva ca lumea de munca , eu am fost cea care a platit .Cand s-a angajat din nou, lucrurile au revenit la normal si pe deasupra mi-a facut si un superb cadou - ca apreciere a rabadarii si intelegerii care am avut-o cu el.Nici nu era nevoie de asa ceva .Am facut-o din iubire si as face-o de cate ori ar fi nevoie . -
mai ma apuca dracii cand vad chestii gen "barbatul trebuie sa aduca mai multi bani in casa", "baratul trebuie sa fie stalpul familiei" alooo?!?! in ce secol suntem cu mentalitatea?
adica de ce mama naibii e totul perfect dc eu castig 1 mil si el 2? de ce naiba nu e bine situatia si in situatia inversa?
e ca faza cu ...el mai mare ca ea cu 10 ani..o sa le fie de bine ...bla bla bla...ea e mai mare decat el cu 10 ani... a naibii baba...vrea p*** tanara
Asta asa ca o constare generala ca ma apuca dracii cand vad mentalitatile astea...
in cazul de fata cred ca nu atat problema materiala e asa presanta la tine cat faptul ca vezi ca se plafoneaza si ceea ce pe el il multumeste, pe tine nu...
dar oamenii sunt diferiti...nu pe toata lumea intereseaza cariera (desi vad ca nu se face diferenta intre serviciu si cariera-dupa parerea mea nu -s tot una)... nu toti vor sa castige mai mult, mai mult... sunt oameni si oameni...
trebuie sa pui in balanta ce e pro si contra in relatia cu el si apoi sa te hotarasti ce ai de facut... -
aratosule, nu, atunci nu realizam asta, fiecare era cu ale lui, desi il mai ajutam din cand in cand. si eu am divortat pentru el, asa ca nu fac din asta un capat de lume. cand insa un cuplu se confrunta cu problemele de zi cu zi, mi se pare normal sa si le asume IMPREUNA. mai mult decat atat, nu faptul in sine ma deranjeaza, ci pasivitatea cu care este considerat ca fiind de la sine inteles. tocmai de asta am si pus topicul, sa imi dau seama daca problema e la mine, daca in mine s-a schimbat ceva.
-
Am fost un pic iritat, pentru ca stiu un caz in care ea l-a determinat sa divorteze, la o varsta la care fosta sotie nu mai poate spera nimic si un copil a ramas cu traume. Cat timp el a castigat foarte bine totul a mers struna. Viata insa iti rezerva surprize si la un moment dat lucrurile s-au inversat, dar rau de tot, a ajuns ca ea sa castige de 5-6 ori salariul lui. Cand s-a vazut fata cu bani (avea un salariu adevarat chiar si pentru UE, numai ca ea il castiga in Romania) a inceput sa-i gaseasca numai defecte tipului. Acesta a incercat sa-si schimbe jobul (castiga oricum bine, dar nu la nivelul ei), insa totul tine de sansa sau relatii cand discutam de functii importante (si deci platite la standarde...). Acum ii cauta nod in papura pentru ca ii este rusine sa-l lase balta (nu sunt casatoriti) sperand ca sa se sature si sa plece...
-
lol sheiva, esti super!
o fi aratosul intretinut de nevasta, dar pe al meu nu numai ca il intretin eu, dar imagineaza-ti ca ex-a e somera si el suporta de cand se stie toate, absolut toate cheltuielile copilului, basca ca copilul nu sta in buc, deci se mai si deplaseaza acolo..e buba mare, mare..acu de ex daca e sa merem in vacanta tre sa suport eu tot. problema e da, am acceptat asta, dar nu cred ca pot fi la infinit "vaca de muls" pentru ca nu va imaginati ca-s cine stie ce mare bogatana, am un salariu decent, recunosc, un job frumos (daca nu mai continuu cu forumul in ritmul asta) si de multe ori renunt la ale mele ca sa impac pe toata lumea. intrebarea e: pana cand? si dincolo de asta: care sunt, de fapt, aspiratiile lui? chiar e terminat dpdv cariera? chiar nu pot sa fiu cu un barbat care sa ma ridice si nu sa ma coboare? recunosc, am sperat multa vreme ca il voi schimba, dar el nici macar un alt job nu vrea, ca daca doamne fereste il da afara si el nu mai poate plati pensie alim? veti spune ca poate e un interes la mijloc, numai ca in relatie e prea multa pasiune ca sa mai fie loc de interes.
in concluzie si cu asta am terminat, problema e ca de fapt genul asta de relatie e mai degraba distructiv decat constructiv, ca sigur sunt perioade cand unul are probleme si celalalt tre sa il sprijine, dar astea tre sa treaca si tre sa ajungi la un oarecare echilibru. daca poti. si cand poti. pupici si mercic de sfaturi. -
Cred ca totul tine de respectul pe care il ai pt acea persoana. Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare. trebuia sa trag de el sa faca ceva pe lumea asta, sa termine facultatea-m-am agitat sa-l ajut sa-si ia licenta, sa se angajeze, sa faca ceva... iar el, nimic. Pana la urma m-am enervat rau! Nu era vorba de bani ci de felul in care privea viata. Eu mi-am ales un drum in viata, un obiectiv, care e adevarat nu ma va imbogati, dar nici nu tin si vroiam sa vad de la el acelasi interes.Pana la urma ne-am despartit. Acum am gasit o persoana care are aceeasi viziune asupra vietii ca si mine, e adevarat ca el castiga mult mai mult decat mine, iar asta a fost o mare problema pt mine la inceput, ma complexa teribil... Dar pana la urma eu am ales ce voi face cu viata mea si stiam ca nu ma va face miliardara...
Pana la urma nu e vorba de bani, bani sunt un instrument, un rezultat...
parerea mea!