Sunt condamnata la singuratate?!
-
0 0Acum patru ani m-am despartit de omul care speram ca-mi va schimba viata. A fost atunci o dezamagire, suferinta si n-am crezut ca unii oameni pot minti asa de frumos si se pot juca cu anii de asteptare, sentimentele semenilor.
A trecut, dar, intre timp, desi nu m-am izolat nu am mai cunoscut pe nimeni, e drept nu mai sunt asa tanara dar totusi nici nu pot crede ca viata mea personala n-a insemnat decat atat. Viata sociala nu prea am, serviciul nu imi ofera nici o perspectiva de a cunoaste pe cineva, prietene in situatia mea si care sa locuiasaca aproape nici atat. Si atunci vin si va rog sa-mi dati un sfat? Cum sa ies din monotonia asta si unde pot socializa? -
Dana, am crezut si eu o vreme ca am prieteni adevarati dar cand au ajuns in alta situatie am observat ca m-am inselat. Oare faptul ca te-ai mutat in alta tara unde o duci mult mai bine sau ca ti-ai facut o familie e un impediment in a mai scrie cuiva cateva randuri sau a mai da un telefon? Sunt sigura ca pe acest forum sunt eve care au trecut prin situatii asemanatoare si de aceea am vrut sa discutam. Sau poate eve care au reusit sa depaseasca astfel de momente.
Dili: tu crezi ca e ok daca stau asa casa-job, un shopping, o plimbarica si sa ma gandesc ca ce e al meu e pus undeva??? eu parca n-as crede.
Vreau doar sa intalnesc oameni, sa am un prieten bun de-o cafea si de ce nu imi place sa pot fi de folos cuiva. -
daca te gandesti logic...chiar n-ai unde sa cunosti...
suna al dreaq de enervant chestia asta cu ce-i al tau e pus deoparte,insa eu am constatat din proprie experienta,ca atunci cand nu ca nu mai crezi ,pur si simplu esti ferm convinsa ca asta e viata ta...si vei ramane singura....apare o minune.
nu stiu sa explic,nu stiu sa detaliez,dar stiu ca minuni se intampla. -
eu personal...am trecut prin starea asta, ba as putea spune ca starile astea le-am trait de n ori si tot de n ori am zis...ce fac!?
am trecut de la starea de asteptare,resemnare la cea de a plange in hohote fiind ferm convinsa ca-n "disperarea mea ceva se va schimba.
draci.....
am inceput sa cred ca totul tine de atitudine,de cat vrem sa ni se intample ceva...bun sau rau.
dar,macar am invatat ca exista minuni si asta e minunat.
ce mi-a fost initial la indemana?prietenele...care ulterior mi-au demonstrat ca nu-mi erau asa prietene....apoi alte si alte variante.
am inceput sa citesc mai mult,sa ma descopar pe mine si sa-mi dau seama ca eu pot face minuni,sau le pot recunoaste...sau le pot provoca. -
cel mai indicat ar fii sa incerci sa iti gasesti o prietena...cu, care sa stai mai mult timp...poate asa devine cea mai buna prietena...bine intai trebuie sa aflii dak merita sa devina cea mai buna prietena...(trebuie testata) si cu ea te poti dupa printr'un bar, club..sau pur si simplu da sfoara in tara ca esti singura...nu neaparat k iti cauti pe cineva...si sigur se va gasi un tip sa te invite la o cafea....si dak te invita..iesi doar daca iti place...dak nu'ti place mai asteapta...mereu se intampla k dupa o perioada lunga cand stai lingura sa il iei pe primult venit, primul sosit...
dar cel mai important....incearca sa schimbi ceva in viata ta...sa te simti altfel...gen o schimbare de look
dak esti bruneta...fa'ti niste suvite sau stiu si eu...am dat un exemplu....fa'te sa te simti bine...totul depinde de tine...si gandeste pozitiv...iar dak e sa iti gasesti pe cineva iti gasesti oricum....ce e pentru tine...e pentru tine si va veni candva
deci nu te intrista...
aaaa....si pui pariu cu mine k vei intalnii un tip extraordinar care iti va schimba viata, intr'un moment in care nici nu te astepti?
te pup si multa bafta :*>
< -
Ciocolata amaruie, bine le zici!
De acord cu tine," iubire risipita" trece prin faza moarta...dar cu siguranta, ìnvatand sa se iubeasca, descoperindu-si mai bine personalitatea, va gasi si calea de-a socializa cu semenii mai usor.
Eu, cu timpul, am ìnvatat sa fiu optimista, deschisa, sa zambesc si sa comunic firesc si usor cu lumea, indiferent de varsta sau statut social; cred ca e ca si cum ai ìnvata sa mergi, copacel, copacel, pana alergi si chiar zbori!
Necazurile, inerente ìn viata!
Fericirea? Rara! Doar momente!
Dar, depinde doar de noi sa savuram fiece zi, fiece clipa din propria noastra viata.
Asa cum vine: grea, tensionata, senina, satisfacatoare, neprevazuta; totu-i bun pt evolutia noastra, chiar si asteptarile astea, numite de voi singuratate, lipsa de prieteni adevarati. Acest timp nu-i pierdut, el face parte din plinul care-i necesar pt o noua relatie, un nou ìnceput..
Speranta si optimismul sunt de rigoare si nu uitati de "iubeste-ti semenul ca pe tine";cu siguranta dintre acestia se va ivi si un prieten, o iubire, cand nu te astepti!
Sa visati frumos si Dzeu sa va ocroteasca! -
Cauta pe Internet. Nu e intotdeauna cea mai buna solutie, dar ai mai multe sanse de a intalni prieteni(e). Sau intra pe colegi.ro si cauta-ti vechii colegi. Intreaba in stanga si-n dreapta.
E sigur ca o sa gasesti atunci cand te-astepti mai putin, dar cu conditia sa nu stai sa astepti. Asta iti spun din experienta proprie. -
Am observat si eu ca daca nu ii cauti tu, prietenii nu te cauta decat cand au nevoie de ceva. Asa ca, ia telefonul si suna-i, cheama-i la un suc, la o plimbare etc.Si incet-incet, refaci relatiile cu ei. E o inertie care ne caracterizeaza. Eu locuiesc la cateva statii de RATB distanta de o foarte buna prietena, dar ea nu binevoieste niciodata sa isi faca timp sa iesim.Si eu sunt ocupata, chiar mai ocupata decat ea, dar incerc sa imi fac timp si pt prieteni. Cat am fost singura, la fel resimteam si eu starea aia, ca fiecare are viata lui, numai eu nu imi gaseam locul. Si am avut noroc cu maica-mea, cu care stau la povesti zilnic cate o jumatate de ora (traiasca cosmotele, altfel as falimenta
), ii povesteam tot felul de prostii care imi treceau prin minte si nu ma mai simteam singura. -
aaa ca mi'am adus aminte
tu in acesti 4 ani cat ai stat cu individul fermecat nu ai mai avut nici un doritor...nici un barbat care sa'ti faca vr'un avans? nimic?..daca da...si tipul e singur ...merita sa ii dai un impuls
un beep sau poate chiar un mesaj...sau daca esti mai indrazneata chiar si un telefon
.. eu ti'o zic p'asta din propria experienta..si eu am avut o relatie de un an si dupa un an...i'am dat de inteles unui tip care ma curtat in perioada asta k poate as vrea sa ies acum cu el la o cafea
vezi si tu ce iese
-
condamnata la singuratate cu siguranta nu esti,undeva,ai sufletul tau pereche,si cred ca intr-o zi iti va iesi in cale,trebuie sa ai rabdare,sa-ti inchizi ranile trecutului,si cand te astepti mai putin va iesi soarele si pe strada ta....incearca sa-ti faci prieteni noi daca cu cei vechi crezi ca nu poti sa mai socializezi......
-
Am revenit si am citit cu mare placere raspunsurile voastre. Dintre prietenii pe care i-am avut majoritatea au fost colegii de liceu sau facultate. Dar, asa cum spuneam multi dintre ei nu mai sunt aproape. Si totusi aici au mai ramas mici exceptii cu care mai vorbesc la telefon de cateva ori pe luna.
In acesti ani poate as fi avut o sansa de a-mi schimba viata, in imaginatia mea chiar ultima ar fi fost dar daca as fi facut-o ar fi fost doar o schimbare a statutului meu, fericita in nici un caz. -
Am trecut printr-o experienta asemanatoare cu ceva ani in urma si am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare.Nu mai aveam siguranta in nimic din ceea ce faceam si ma simteam parasita de toata lumea inclusiv de parintii mei. Era pentru prima data in viata cand as fi facut orice ca sa-mi salvez casnicia dar cu cat ma straduiam mai mult ruptura se adancea si mai tare .Au treecut mai multi ani sitot ma mai gandeam la el dar nici nu am vrut sa ma arunc in bratele primului venit asa ca am incercat sa ma rog si sa postesc si cerand ajutorul lui Dumnezeu.Eram asa de convinsa ca in felul acesta se va intampla o minune.Ori ma voi impaca cu sotul meu ori voi intalni un barbat care intr-adevar sa ma iubeasca si care sa ma faca sa-l uit pe primul si apoi sa-l iubesc pe el.rede-ma ca da rezultate si minunea s-a produs cum nici nu-ti poti inchipui. Actualul meu sot a venit pur si simplu de la o distanta aprox,de 500 km exact la intreprinderea unde lucram eu si din clipa in care ne-am cunoscut am simtit ca este o minune dumnezeeasca .Am stat o perioada in concubinaj si apoi ne-am casatorit. Asrta este parerea mea si daca vrei amanunte poti tinbe legatura sa-ti mai dau ceva sfaturi.Bafta.