simt nevoia sa vorbesc cu cineva

  •  
    31 Aug 2008, 16:42
    0 0
    Au venit toate gramada peste mine. Plecase pentru un an si urma sa ne vedem in concedii si sa continuam o viata impreuna mai puternici decat eram cand ne-am separat. Au urmat niste luni foarte grele. Apoi alte luni in care devenise atat de absent. Eram prea ocupata sa il reapropii ca am ignorat esentialul.

    In tot acest timp isi gasise pe altcineva acolo si nu mai planuia sa se intoarca vreodata. Am aflat din intamplare. Dar pe mine ma asigura ca o sa ne reluam viata si o sa ne construim un viitor impreuna. Imi vorbea de intoarcere cu drag si il credeam.

    Ne-am despartit fiindca am vrut eu asta. Nu am mai suportat luni intregi de absenta, luni in care l-am asteptat nopti la rand sa vorbim si el nu aparea niciodata. Atunci, orbita de iubire, ii credeam toate scuzele. Ajunsesem una dintre femeile acelea pe care le compatimeam si ma gandeam ca n-as putea ajunge vreodata. Aveam teribil de multa nevoie de el, treceam prin necazuri grele si imi trebuia la disperare umarul omului pe care il iubeam. Nu stiam pe atunci ca si-o trage cu alta fix in timp ce eu il asteptam cu orele, convinsa ca saracul nu poate sa ajunga la net. La telefoane nu imi raspundea, motivul era mereu jobul. Eu chiar credeam totul.

    I-am cerut sa ne despartim jumatate din disperare, jumatate ca sa ii trag un semnal de alarma ca ma poate pierde. Cu ani in urma ii mai cerusem asta si s-a dat peste cap disperat sa nu ma piarda. Mi-a raspuns de data asta cu seninatate ca accepta decizia mea. Era atat de usurat. Apoi, chiar a doua zi, am aflat de femeia cu care era de cand a plecat de langa mine. Si am mai aflat de planurile lui acolo, am aflat ca nu se va mai intoarce niciodata.
  •  
    31 Aug 2008, 16:49
    0 0
    Am fost atat de furioasa si de ranita. Dar nu aveam timp. Aveam nevoie de inca un job , mai bine platit, fiindca actualul job nu imi permite cheltuielile care se impun de acum. Aveam nevoie sa plec din casa lui repede. Locuiam impreuna in casa lui de multa vreme si el ii spunea mereu "casa noastra". Acum caut o locuinta, incerc sa imi gasesc un venit suplimentar ca sa imi pot permite macar o camera in gazda.

    In toata nebunia asta am nevoie de clipele mele de liniste, sa imi ling ranile si sa trec mai departe. Stiu ca a trebuit sa il eliberez si imi dau seama ca femeia aia, locul ala unde sta acum, jobul lui de acolo.. toate astea il fac fericit. Inteleg cu adevarat asta si, sincer, nu ma mai infurie decat minciuna pe care o intretinea cu talent, visul pe care mi-l alimenta cu atata pricepere.

    Am fost haioasa si acum platesc. Am doar nevoie de cateva zile sa respir, sa plang pana nu mai am aer. Nu mi le permit. Alerg de dimineata pana seara sa imi gasesc o locuinta pe care sa mi-o permit, fac saci intregi de lucuri si separ, in absenta lui, "al meu" de "al tau", ceea ce era odata al nostru. Caut in tot timpul asta un nou job, ceva care sa nu imi afecteze jobul stabil.

    Primesc zeci de telefoane, se urla la mine pentru lucruri pe care nu mai fac fata sa le duc la bun final. Nu mai pot. Vreau un pic de pauza, nu am cui sa o cer, nu am cum sa mi-o iau. Poate e mai bine sa fiu in permanenta prinsa si ocupata, dar am momente in timpul zilei in care clachez.

    Voiam doar sa vorbesc cu voi.. Poate aveti sfaturi, poate nu... Voiam doar sa spun cuiva ce e in sufletul meu.
  •  
    • 659 mesaje
    31 Aug 2008, 16:50
    0 0
    Ai primit o lovitura de la viata. Tuturor ni se intampla, intr-un fel sau altul.

    Tu ai crezut in el si l-ai iubit. El te-a jucat pe degete dupa cum a vrut. Plus ca a fost si las, neavand curaj sa iti spuna ca are pe alta.

    E normal sa fii confuza si sa simti ca ti se rupe inima. Dar trebuie sa treci peste si sa mergi mai departe. Stiu ca pare aiurea ce voi spune, dar bucura-te ca ai aflat cine e el de fapt...Altfel poate ca ati fi ramas impreuna si pana la urma, tot te-ar fi dezamagit...

    Trebuie sa te aduni, sa faci fatza job-urilor, sa reusesti sa iti gasesti o locuinta. Vezi, viata nu sta in loc pentru el. Ai incredere in tine, fiindca o sa depasesti durerea asta.
  •  
    31 Aug 2008, 16:56
    0 0
    Ma bucur. Stiu ca e mai bine asa. Stiu ca nu mai avem nicio sansa impreuna. In primul rand, el nici nu ma mai vrea. Din clipa despartirii a incetat sa ascunda relatia pe care o avea si acum o prezinta pe net tuturor rudelor cu care noi ne faceam planuri de casatorie.

    Pe partea cealalta eu trebuie sa las casa in regula, sa aduc facturile la zi si sa predau parintilor lui cheile. Oare, daca nu clacam de suparare ca e absent si nu ma desparteam de el, cat timp m-ar fi tinut "acolo"?

    Stiu ca nu m-a meritat si ca trebuie sa merg mai departe. Nu mi-l mai doresc inapoi, dar nu se pune problema asa.. el nu ma mai vrea pe mine, nu invers. Nu ma intreaba nimeni ce imi doresc eu. Important e sa dispar cat mai repede ca sa isi continue el viata cu constiinta curata.

    Nici macar furie nu mai sunt in stare sa simt.
  •  
    • 919 mesaje
    31 Aug 2008, 16:58
    0 0


    Ce las!
    Or avea omu' tau dreptul la fericire, dar chiar asa sa te duca cu zaharelul atata timp?
  •  
    31 Aug 2008, 17:05
    0 0
    Mersi mult brendaa.
    Enriqua, am incercat. Nu se poate sa imi iau liber acum. Am vorbit cu managerul meu si i-am explicat ca am o problema persoana, trebuie sa ma mut etc, dar mi-a zis ca in momentul asta ne relansam si sunt indispensabila. Iar, daca renunt, renunt definitiv.

    Imi dau seama ca n-ar fi trebuit sa accept sa ma mut cu el, in casa lui. Am trait in ultimii ani fara probleme de chirie, iar acum socul se amplifica din cauza asta. Cu toata munca si toate diplomele mi-e imposibil sa gasesc pe loc, asa cum am nevoie, un loc pe care sa mi-l permit. Mi se cer sume de avans monstruoase, mi-e imposibil sa negociez, nici macar nu mai am putere de convingere.

    Sunt inconjurata de saci de haine si lucruri si nu am unde sa ii duc. Maine vine mama lui sa ia cheile, iar eu nu am unde sa plec... Am facut cea mai mare greseala din viata mea, greseala pe care va sfatuiesc sincer sa nu o faceti niciodata. Nu am fost suficient de desteapta sa imi las o portita de iesire, m-am aruncat cu totul in relatia asta si am ajuns sa depinde, FARA SA IMI DAU SEAMA, de el.
  •  
    • 4111 mesaje
    31 Aug 2008, 17:05
    0 0
    cat timp l-ai asteptat?

    un an?
  •  
    31 Aug 2008, 17:08
    0 0
    Ma gandesc ca maine trebuie sa ii predau femeii aleia apartamentul in regula. Tocmai mi-au venit facturile si, dupa necazurile alea de care ziceam mai sus, cand nu-l gaseam aproape, am ramas pe datorii. Nu mai am de la cine sa ma imprumut, primesc urmatorul salariu abia la jumatatea lunii...

    Stiu ca nu fac decat sa ma plang, dar am nevoie sa ma descarc. Nu stiu cu cine sa vorbesc. Cele mai bune prietene sunt pline de probleme si ele si, desi le-am povestit, nu au cu ce sa ma ajute. Ma simt si haios sa ma plang eu cand una dintre ele tocmai si-a pierdut copilul si alta a fost data afara de la munca.
  •  
    • 659 mesaje
    31 Aug 2008, 17:10
    0 0
    Incearca sa nu te mai gandesti acum la greselile pe care le-ai facut, incearca sa nu iti mai reprosezi ce ai facut...
    O sa ai timp destul sa re-evaluezi situatia dupa ce te vei fi mutat de acolo si dupa ce te vei mai fi linistit. Momentan ai nevoie sa iti conservi energia si sa fii pragmatica.

    Aduna-te si cauta solutii sa pleci din casa aceea. Eventual roga-i pe parintii lui sa te mai lase sa mai stai cateva zile pana iti gasesti unde sa te muti.
  •  
    • 4111 mesaje
    31 Aug 2008, 17:11
    0 0
    nu poti sa te muti la ai tai?
  •  
    31 Aug 2008, 17:12
    0 0
    Coco, da, un an. Un an intreg de promisiuni, in care ne construiam in permanenta viitorul. Aveam o baza solida si credeam ca asta e secretul pentru relatiile la distanta. Macar stiam clar ca o sa se intoarca, imi spuneam ca e un test si ca trebuie sa facem totul sa il trecem. Ma convingea cu maiestrie ca isi doreste si el asta.

    Nu pot sa spun ca nu il inteleg.. am trait si eu in afara tarii si stiu cum te fura viata de acolo, cum poti sa devii cine vrei tu sa fii, cum poti ceda atat de usor vietii complete. Imi amintesc cum, atunci cand am fost eu plecata, un barbat s-a indragostit de mine acolo si m-a cerut de nevasta. Puteam sa las totul in urma si sa plec cu el, dar am ales sa ma intorc, sa incerc totul. Nu credeam in nimeni si nimic in afara de el.

    Jur ca toti anii astia de cand suntem impreuna eu chiar am fost atat de oarba incat am crezut fiecare cuvant al lui..
  •  
    • 4111 mesaje
    31 Aug 2008, 17:14
    0 0
    ai un mesaj privat de la mine
  •  
    • 2001 mesaje
    31 Aug 2008, 17:14
    0 0
    dar mama lui nu poate sa mai astepte pana iti gasesti ceva?doar nu e asa de cruda....sau e?
    imi pare sincer rau ca ai fost prea naiva,in general femeile pun prea mult suflet intr-o relatie,...iti doresc sa fii puternica si sa poti sa treci peste........
  •  
    31 Aug 2008, 17:15
    0 0
    Balanta, asta incerc sa fac. Asta fac, de fapt. Numai ca e, in sfarsit, duminica, si nimeni nu raspunde la telefoane. Azi nu am ce sa fac decat sa strang lucruri. Sunt inconjurata de saci si sunt lucruri pe care le-am cumparat impreuna, nici macar nu stiu ce sa fac, sa le iau, sa le las aici, unde o sa se prafuiasca?

    Coco, ai mei nu sunt din oras. Stiu totul, dar abia isi duc zilele. Mi-au dat cativa bani, cati pusesera deoparte, si mi-am platit o masina sa imi care ceea ce am, atat mi-au ajuns.

    Daca ma mut la ei trebuie sa renunt la job si sa ma intorc in orasul natal, sa imi caut ceva acolo. E o solutie, dar nu vreau sa imi schimb toata viata si toate dorintele din cauza lui. Trebuie sa pot sa ma descurc aici, asta imi tot spun...
  •  
    31 Aug 2008, 17:17
    0 0
    Coco, raspund imediat.

    Cory, am vorbit cu mama lui. Mi-a zis ca el i-a transmis sa eliberez apartamentul pe 1, iar ea nu stie ce sa faca. El vrea sa se descotoroseasca cat mai repede de tot ce insemn eu, probabil. Cred ca il preseaza femeia cu care este, care vrea un inceput curat. Probabil as face la fel si eu in locul ei.
  •  
    • 659 mesaje
    31 Aug 2008, 17:21
    0 0
    Parerea mea este ca daca ai tai nu sunt in acelasi oras cu tine, nu are rost sa te muti la ei. Asa cum zici, ar insemna sa iti dai toata viata peste cap.

    Incearca sa te descurci in situatia actuala, sa gasesti un loc unde sa stai. Repet, poate ar trebui sa o suni pe mama lui si sa o rogi sa te mai lase cateva zile in casa aceea. Banuiesc ca e ultimul lucru pe care ai dori sa il faci, ca nu vrei sa iti calci pe orgoliu, dar alta solutie nu vad.

    O sa treci cu bine prin situatia asta, ai sa vezi. Iar incercarea asta te va face mai puternica si mai realista.

    Edit later: OK, vad ca ai discutat deja cu mama lui si inteleg ca nu a spus un 'NU' categoric. Deci se pare ca te-ar mai lasa cateva zile.
  •  
    • 2001 mesaje
    31 Aug 2008, 17:22
    0 0
    dar timpul petrecut impreuna nu conteaza?a sters tot din memorie?ce jigodie de om......
  •  
    • 42 mesaje
    31 Aug 2008, 17:26
    0 0
    imi pare sincer rau pt tine......
    chiar ma gindeam ca situatia mea e cea mai grava.... eram si eu in starea asta de disperare acum vre-o 2 zile, de fapt si acum sint, dar putin s-au mai linistit spiritele...
    crede-ma ca o sa treci peste asta, pt ca esti femeie si esti puternica...
    o sa-si deie seama el intr-o zi cit de mult a pierdut si o sa-i para rau, dce el a pierdut mai mult decit tine, o femeie minunata...
    o sa treaca timp si o sa-ti fie mai usor, TIMPUL VINDECA TOTUL...
    si nu uita ca fericirea nu se construieste pe lacrimile altcuiva...
    fii TARE....
  •  
    31 Aug 2008, 17:28
    0 0
    Coryna, s-a sters. Si inteleg atat de bine. Ma enerveaza ca nu pot sa ma supar, fiindca inteleg. Stiu ce inseamna sa te indragostesti nebuneste de altcineva si sa iti doresti doar ca "codita" sa dispara cat mai repede din peisaj. E josnic, dar explicabil.

    Da, ma pot da cu curu' de pamant si sa ii fac rau, din pacate stiu multe despre el si familia lui care i-ar putea face necazuri. Dar nu merita nici sa imi pun mintea la asa ceva.

    Normal ca s-au sters cei 4 ani din mintea lui acum ca i-a furat inima alta femeie. Asta a fost greseala mea, nu stiam ce om slab aleg.
  •  
    31 Aug 2008, 17:32
    0 0
    Balanta, ai dreptate, e singurul lucru pe care il pot face acum, sa imi calc pe mandrie si sa ii mai cer cateva zile. Mi-e frica de raspuns, e posibil sa spuna nu.. Pentru ea evident ca conteaza fiul ei, daca el nu accepta asta s-ar putea sa nu vrea sa se bage.