La ce folosesc toate astea?
-
0 0Simt nevoia sa vorbesc cu cineva. De dimineata tot citesc, invat, ma straduiesc. Am invatat destul la viata mea dar mi-am tot ridicat stacheta, asa imi place sa cred.
Si stau acum si ma intreb daca nu sunt o mare fraiera??? Ma gandesc la cateva colege ale mele care au preferat sa aleaga statutul de dame de companie pentru batrini in alte tari si prin casatorii bune au ajuns sa aiba rapid tot ce-au visat. Ma uit la pozele pe care mi le trimite saptamanal o amica de-a mea plecata in State si casatorita super bine cu un cetatean de culoare. Imi zambeste dintre flori, cladiri imense, terenuri de sport. Nu e vorba de invidie doar ca ma intreb de ce d-zeu mai stau cu pixul si cartea in mana? Ajuta astea la ceva? Cine are de castigat in viata?
Imi vine sa las totul la o parte dupa atata munca. -
De acord cu Allegria.
As adauga ca daca ceea ce faci si inveti iti aduce satisfactii si astfel te realizezi pe plan profesional, restul vin de la sine.
Mai e si varianta cea mai defavorabila, in care oricat te-ai stradui nu reusesti in cariera. Nu reusesti din diverse cauze : ori conditii sociale, ori conditii defavorabile familiale, ori esti o persoana care -si supraapreciaza calitatile, ori pur si simplu ai ghinion!
Atunci, daca esti disperata si nu vezi alta iesire pentru a ajunge sa traiesti viata (care e doar una, nu?) pe care o visezi, faci si compromisuri.
Dar si aici trebuie sa ai noroc! Poti intalni un om cumsecade, care sa te respecte sau poti da peste un aventurier.
Important e ca acolo odata ajunsa sa pastrezi legatura cu cei de acasa si sa reusesti cat mai repede sa ajungi pe picioarele tale.
Of, ar fi multe de spus. Pacat ca de multe ori in reusita femeilor trebuie sa fie si o doza de compromis.
Sa nu se inteleaga ca pledez in favoarea compromisului, dimpotriva.
Din pacate s-a dovedit ca in viata reusesc cel mai bine cei ce dovedesc o mare flexibilitate, iar rigiditatea morala te poate aduce doar in situatia de a da cu capul de pereti.
Poate un echilibru si mult bun simt sa fie necesare pentru o reusita.
Nu stiu, ma gandesc si eu...
Daca am fost am confuza, va rog sa ma scuzati, dar sufar de caldura si ideile mi-au devenit cleioase. -
Cristaly,tu te-ai uitat cumva la pretty woman, recent?

Crezi ca alea lucreaza putin si castiga mult? Nici vorba!
Totul se plateste in lumea lor, prietenia se plateste, "dragostea" se plateste...tot!...totul are pret!
Cred ca le iasa pe nas serviciile oferite domnilor generosi si traiesc intr-o lume falsa, in care mimeaza fericirea... -
Colibri, ai foarte mare dreptate, am reusit sa inteleg si da, cine poate fi flexibil e ok! Cred ca aici am mult de lucrat.
In cazul meu lucrurile stau cam asa: serviciu modest aici, casa, copil student, cumva mi-am atins obiectivele desi se poate si mai mult. Vara trecuta am gustat alta viata si am simtit ca daca nu ma intorc acolo traiesc degeaba. Am dat cu piciorul la varianta de compromis care mi-ar fi atins visul chiar foarte rapid.
Am plecat singura de la zero, informatii culese de pe net, economii, alcatuit dosar, traduceri pentru a obtine o viza de rezidenta permanenta in Canada. E drept ca in drumul asta mai faci si greseli. Pentru ca varsta nu ma avantajeaza si punctajul e unul si acelasi pentru toata lumea, tineri, familisti sau nu mi-au fost cerute doua teste de limba. Unul dintre ele l-am dat, e multumitor si acum ma chinui cu al doilea. Ganduri de genul celor de mai sus, ca am ales drumul asta greu si cu un rezultat cu semnul intrebarii ma fac sa ma cam pierd acum, pe ultimii metri.
Ma gandesc...oare gasesc doar in mine puterea de a continua? -
Felicitari pentru curajul de a incepe o viata noua, cand nu mai esti de mult studenta ci chiar ai tu un copil student!
E o mare raspundere, dar iti ramane oricand posibilitatea intoarcerii, pe cand daca nu incerci, mereu te vei intreba: oare cum ar fi fost?
Ar fi bine sa ai acolo prieteni sau pe cineva pe care te poti baza macar pentru a-ti indrepta primii pasi. E foarte greu sa fii singur printre straini, chiar si dupa ani buni. Iti spun din proprie experienta.
Din pacate bariera limbii a fost pentru mine primul motiv pentru care am renuntat sa ma gandesc la o emigrare in Canada. Cunoscand franceza aveam sanse in zona Franceza, dar n-aveam chiar pe nimeni acolo.
Acum sufar din pricina celeiasi bariere a limibii, intr-o tara cu o limba aproape imposibila.
E cea mai buna varianta aceea pe care ai ales-o tu, sa incerci prin forte proprii sa emigrezi. Iti doresc mult succes si putere sa treci peste toate piedicile. Vei pleca impreuna cu fiul tau? -
Colibri, multumesc pentru toate gandurile tale, la fel si celorlalte eve.
Da, daca va fi sa fie voi pleca cu fiica mea care din toamna e abia boboc.
Pe partea franceza s-au schimbat criteriile, la varsta mea e aproape imposibil desi stiu ca daca sunt sanatoasa mai am mult de oferit si practic sunt doar la jumatatea vietii.
Deci alta optiune nu am avut si decisive pentru mine sunt testele de limba. Poate nu era cazul sa deschid topicul asta aici dar uneori vad cat de greu e, ca ajung sa stau pe texte grele cu dictionarul ore chiar. Adica, avansez ca melcul dar...avansez! Poate ca e bine sa nu ma mai compar cu altii, sa inchid ochii si sa-mi vad de drumul meu. Oricum, aceasta prietena de care vorbeam m-a dat uitarii dupa vizita ei cu noul sot in Romania. Pentru primirea calda asteptam macar un mail cu multumesc dar in schimb nu am primit decat zeci de poze in diverese ipostaze din care radia.
De prieteni ce sa-ti spun? Toti cei pe care ii cunoasteam au devenit brusc oameni ocupati si au tacut. I-am lasat in apele lor dar am cunoscut pe internet oameni care desi nu se cunosc se ajuta, se sustin si pot spune cu siguranta ca am doua prietene grozave care sunt pe acelasi drum.
Din experienta mea as vrea sa va spun sa nu lasati anii sa treaca peste voi, suferind dupa iubiri care nu merita. Faceti mereu ceva pentru voi, pentru cariera voastra, un master, o limba straina, un curs...etc, sunt lucruri de care nici nu stiti cand aveti nevoie. Of...si iar ma contrazic cu titlul meu cand ma gandeam ce comod e pentru unele fete. -
Motanel si tu ai dreptate. Fiecare dorim sa facem poze acolo unde gasim ceva frumos, sau cand suntem intr-o companie draga. Uneori poti sa fii foarte nefericit si neimplinit in ocazii, de care cand pomensti cuiva, acesta te invidiaza. Poti sa fii intr-o croaziera sau intr-un hotel de lux si pozand sa zambesti, dar inima sa-ti planga.
Sa-ti planga uneori de dor dupa ce ai lasat acasa, alteori pentru ca intelegi ca niciodata nu vei putea trai acolo, sau ca cel cu care esti nu este ceea ce parea.
O singura consolare exista, aceea ca ai doar o singura viata si lumea asta e asa de minunata si diversa !
E pacat sa n-o poti vedea, sa nu te bucuri de frumusetile naturii si de ceea ce a creat omul mai frumos, dar uneori asta te costa scump.
Ma gandeam la tinerii, care in paralel cu construirea unei cariere pot face si calatorii.
Stiu, e cazul ideal si asta pana nu se implica in responsabilitatile vietii de familie.
In occident tinerii isi pot permite calatorii , existand si pachete turistice mai ieftine pentru ei. -
ai impresia ca alea care s-au cuplat cu babalaci sunt fericite?hai sa fim serioase............cand au relatii intime vad bani si bijuterii in locul babalacului........am vazut chiar un film de acest gen,ea se imbata ca sa poata suporta mosneagul cu care se casatorise pt avere,si-l facuse amant pe fiul mosneagului............deci parerea mea e ca mai bine saraca dar fericita
-
Coryna, dilema era daca e mai bine sa faci un compromis si sa ajungi la tinta usor sau sa te lupti de una singura. Poate ca tine de fiecare. Prietena mea plecase in vizita, a stat ca si dama de companie la o batrina si pentru ca si-a dorit legalizarea situatiei s-a casatorit cu un tip, nu prea batrin si realizat, doar atat: alta religie si negru. Cand au fost in vizita la noi el povestea cu placere cum a mincat o sopirla, de multe ori aveam impresia ca-l priveste de parca atunci ar fi aflat lucruri despre el, era ceva strain. Ma intreb: eu de ce nu pot fi asa? Nu stiu daca as vrea sau nu dar pur si simplu nu pot!
-
depinde ce vrei de la tine
aca crezi ca ai putea merge pe acelasi drum cu prietenele tale fara sa te uiti inapoi, go 4 it.Daca esti genul ambitios, cu vise de independenta, ma indoiesc ca ai merge pe acel drum pana la capat. Dar exista si alte posibilitati de a ajunge in State.Nu te lua dupa pozele pe care le primesti, oamenii adora sa lase celorlalti impresia ca sunt extrem de fericiti, pt ca fericirea lor e ca ceilalti sa creada asta. Fiecare are drumul sau in viata.Eu stiu persoane care si-au trimis cv-ul la universitatile din state si au fost admise, iar acum lucreaza pe 60 milioane pe luna in Romania, in Bucuresti, calatoresc mult, sunt casatorite. Depinde de optiunile tale.Nu trebuie decat multa vointa. -
Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Ideea e ca nu toata lumea e capabila sa faca compromisuri., chiar daca vrei. Eu nu am fost, chiar daca am incercat.
Si eu am pierdut vremea cu scolile, dar am ajuns la concluzia ca traim intr-o societate in care banii fac legea. Uite numai salariile profesorilor, oameni cu o anumita cultura, cu care poti avea o conversatie civilizata, si limbajul manelistilor consacrati. -
Fiecare om isi croieste viata dupa ambitiile sale sau eventual dupa ce demnitate are
. Crezi tu ca in viata prietenei tale este tot roz?!?!?!?!?!?!?!?! De obicei cand 2 pers au sit ec diferita ,cand incep sa se certe isi reproseaza ca , cn pe cn intretine ,bani cui mananca si tot asa...Ea in viata ei nu va putea sa aiba bucurie ca a facut ceva in viatza ,ea cu sudoarea fruntii ei ,cu nopti nedormite si cu sacrificii ...Ea sta la mana sotului ei ,daca vrea ii da iar daca nu asta e
!!!!! Croieste-ti drumul in viatza ,nu astepta norocul ...poate va veni sau poate nu ...pooop papa :*