Am si eu problema mea.....
-
0 0---
-
1. Tu trebuie in primul rand sa te gandesti la binele tau si ulterior la alui sau ma rog, al vostru.Pentru ca el ar putea pleca de langa tine maine, iar tu te trezesti fara job sau ca ai refuzat toate ocaziile de avansare din firma degeaba.
2. 7 ani sunt totusi multi, avand in vedere ca la 30 de ani, ca femeie, presupun ca iti doresti ceva stabil, copii, un camin fericit. Ori timpul trece si te trezesti ca ai 40 de ani si singurele alegeri pe care le ai la dispozitie sunt singuratatea sau barbatii divortati si cu probleme de disponibilitate afectiva. Cine ar vrea asa ceva???
3. La ce mai stai cu el? Cauta un om normal si de bun simt, care nu crede ca team building-ul e curvasarie sau mai stiu eu ce aberatii. Si eventual, care dupa 3-4 ani, sa se gandeasca sa formati o familie impreuna.
Decizia e a ta. E bine ca vezi totusi unele lucruri. -
reactia lui normala din punctul lui de vedere... care barbat aflat in situatia lui nu ar proceda la fel?
unde mai gaseste el o femeie cu 13 ani mai tanara care sa nu aiba pretentii in ce priveste intemeierea unei familii, inclusiv copii.
din partea tea spui ca e iubire, din partea lui se pare ca e doar egoism.
multe cupluri decid sa nu se casatoreasca sau sa aiba copii, in cazul tau insa e o decizie impusa de el.
ce ai sa faci mai tarziu cand ai sa iti doresti toate astea?? -
fata draga, ma doare sufletul cand citesc ce scrii. la 30 de ani nu mai ai alt tel in viata decat cariera? el zici ca are 47 de ani si e steril.
chiar asa mult il iubesti ca sa renunti la o familie, un copil, o viata normala... pentru un barbat cu 17 ani mai mare decat tine?
inteleg ca sunteti impreuna de cand tu aveai 23 de ani si el 40. pe bune, cam mare diferenta... luand in calcul si ca el e deja "blazat" de viata iar tu.. insetata de ea.
de ce ramai cu el? de ce iti sacrifici viitorul? sincer, nu te inteleg. cat de oarba sa fie dragostea asta ca sa sacrifici asa de mult? trefc anii. sigur nu o sa regreti?
anii astia nu se mai intorc.
parerea mea: regandeste-ti viata si prioritatile.
cariera ca sa ce? sa castigi bani? pentru cine? -
sa inteleg ca tu esti decisa sa ramai cu el?
ca doar asa imi explic partea cu cariera...
da, alaturi de el e tot ce mai poti implini in viata ta.
dar celelalte variante? fara el ai putea "implini" si o familie, si un copil... iti refuzi asta? esti sigura ca mai tarziu nu vei regreta ca ai facut aceasta alegere?
eu repet, anii se duc. inapoi nu poti da timpul. trebuie sa-ti asumi responsabilitatea deciziilor de acum. -
el are un mod de-a gindi mai mult decit egoist...avind in vedere situatia lui,ar trebui sa faca multe,tocmai ca sa ramii cu el,si nu invers...in ce priveste diferenta de virsta,nu mi se pare mare si nici faptulca vrei sa muncesti sa-ti faci o cariera,pt tine;exista conceptia eronata,ca,daca nu ai sau nu vei avea copii,nu ai pt ce munci...complet gresit,alegerea e a ta,singurul impediment este modul lui de comportare,pe care,daca nu-l skimba,cu timpul,te va indeparta;prin urmare,incearca sa reflectezi daca il iubesti suficient de mult ca sa ii accepti si toanele
-
eu zic sa "sapi" in mintea ta dupa ce iti amintesti ca iti doreai de la viata inainte sa apara el in peisaj. apoi sa filtrezi prin maturitatea actuala ce reiese si sa te gandesti bine, dar bine: merita?
si sa te gandesti si ce te tine langa el.
si daca aparitia lui in viata ta a fost o binecuvantare sau un blestem... -
deci, familie NU, copii NU, cariera...te plafonezi ca asa vrea el, unde ajungi?eu cred ca tu dai prea mult si el nimic, in relatie vorbind. de aici il vad un egoist. tocmai, ca si-a cladit cariera cu munca ar trebui sa te inteleaga si pe tine.
intrebare: daca iubirea in timp dispare, te vezi si fara familie si fara copii (pe care i-ai vrea) si fara job, ce faci?
la 43 de ani cred ca este greu sa-l schimbi. -
mika_mi, iar am dubii in ce te priveste... te-am mai intrebat eu cu alta ocazie, mi-ai raspuns atunci ca ai copii... sper ca nu gresesc. sa-ti traiasca daca ii ai, dar... ma rog.
nu zic ca nu poti sa-ti doresti o cariera daca nu ai copii, iti dau dreptate. numai ca, vezi, cand ai copil/copii, e altceva...
eu, una, de cand am un copil traiesc in primul rand pentru el, abia apoi, ce ramane si daca ramane, pentru mine.
in cazul de fata, EA poate avea copii. EL nu poate. nu se pune problema ca, ori ca nu poate, ori ca nu vrea, nu va avea copii. problema e: vrea sa fie mama sau nu?