Cum sa procedez?
-
0 0Neata tuturor!
Scriu sa va cer sfatul intr-o problema in care cred ca aveti mai multa experienta ca mine(ca eu nu prea am deloc
.
Ideea e urmatoarea: am un prieten de 4 ani de zile si all in all ne intelegem bine. Zic all in all fiindca mai avem si noi momentele noastre de ,,ratacire" cand ne ,,mai dam cap in cap" dar niciodata n-am stat 2 zile certati sau despartiti. De ceva vreme incoace(de fapt de multa vreme) tot insista sa dorm la el...si eu as vrea dar e problema cu parintii mei...nu ma lasa sa fac asta.
Adica in ce calitate sa fac asta? Sunt maritata cu el? Cam astea ar fi intrebarile de baza intr-o discutie pe subiectul asta cu ei.
Stiu lucrul asta pentru ca am facut o prostie intr-o seara: m-am certat cu mami si am iesit cu el. Mami m.a sunat si intr-un moment de imbecilitate absoluta m-am dat viteaza si i-am zis ca in noaptea aia dorm la el(era singur acasa)...nu m-am lasat impresionata nici de tipetele mamei nici de calmul cu care tati incerca sa-mi dea argumente...am dormit in noaptea aia la el si a 2a zi, acasa, s-a dezlantuit iadul...a fost foarte urat, am ascultat vorbe pe care nu mi le-a zis nimeni in 23 de ani de existenta...
Cum sa fac sa fie bine? Cum sa-i fac sa inteleaga? Ei nu sunt oameni rai sau neintelegatori in alte privinte si stiu ca imi vor binele dar... as vrea sa inteleaga dorinta asta fara certuri si insulte.
Ma gandeam ca poate sunt eve care au mai trecut prin situatii de genul asta si imi pot spune cum au procedat sau mame care imi pot spune punctul lor de vedere.
Multumesc mult -
ai totusi 23 de ani,nu stiu daca depinzi de ei,dar fa-i sa inteleaga ca ,casatoria nu mai e cum era candva......acum cuplurile traiesc mai intai in concubinaj,tocmai sa se cunoasca mai bine si sa nu se ajunga la divort inainte de vreme..........daca el doreste poti sa te muti la el,parintii trebuie sa inteleaga asta
-
Am avut si discutia cu ,,esti la mine in casa respecti regulile mele"... si totusi am 23 de ani, lucrez de 2 ani de zile deci nu sunt dependenta financiar de ei, am luat 10 la licenta, mereu am fost un copil bun si de incredere...ar trebui sa inteleaga.
N-as vrea raspunsuri gen ,,muta-te cu el si o sa inteleaga ei''...n-as vrea sa ajung pana acolo pentru ca mereu m-am inteles bine cu ai mei si chiar nu as vrea sa se ajunga pana acolo. As vrea ceva idei...modalitati de abordare, cum sa pun problema...nu shtiu. Parca sunt rupta in 2, pe de o parte prietenul meu care zice ca m-a inteles destul timp dar sa fac si eu un efort ca deh, ce pot sa-mi faca ai mei? Pe de alta parte mami si tati pe care, din nou, sa zicem ca ii inteleg, ca parinti sa adopte atitudinea asta dar nu pot sa fiu de acord cu ea si as vrea sa incerc sa o schimb dar nu stiu cum.
Nu se pune problema sa spun ca dorm la o prietena pentru ca nu am dormit niciodata in alta parte decat acasa(exceptand seara aia si vacantele) si normal ca si-ar da seama... -
Zece, cam au dreptate, din pacate. Stai in casa lor, respecti regulile lor.
Nu poti spune ca nu esti dependenta financiar de ei. Daca ai fi independenta, ai sta in chirie si te-ai intretine singura. Iti permiti asta?
Totusi, tu n-ai fost pana acum plecata intr-o vacanta cu un barbat?
Ar trebui sa te maturizezi un pic, exprimarea "mami si tati" imi sugereaza un copil razgaiat.
Iti mai dau inca o ora de ajuns acasa? -
sfatul meu ramane acelasi......muta-te la el...........parintii tai trebuie sa inteleaga ca ai crescut si ai nevoie sa fii si tu iubita si fericita,la 23 de ani eu cred ca ai copilarit destul........in situatia ta am fost si eu ........cand aveam 18 ani ,am fost la un chef fara sa-i anunt stiind ca sunt plecati,ei s-au intors mai devreme iar dimineata cand am ajuns surpriza....ei erau acasa.....ne-am certat,mama mi-a dat o palma si mi-a zis sa plec unde-am fost,am iesit pe usa si dusa am fost.........am trait in concubinaj 6 luni dupa care ne-am casatorit....avem 3 copii minunati,18 ani de casnicie,cat despre parinti........la o saptamana au venit la noi sa-si ceara iertare si sa ma-ntorc acasa......acum ce sa zic eu am fost o norocoasa,dupa 18 ani impreuna cred ca ne iubim mai mult ca la inceput.......ramane sa te gandesti la ce-am povestit si sper sa iei cea mai buna decizie............tine cont de faptul ca eu aveam 18 ani,tu esti mai mare un pic............
-
asa am fost obisnuita sa le spun...dintotdeauna... si parca nu imi vine sa spun ,,mama'' si ,,tata''.
Copil razgaiat...daca prin asta intelegi sa fiu inca pupata de ,,cocolosita'' de parinti atunci ,da, pot spune ca sunt un copil razgaiat dar niciodata n.am profitat de asta, niciodata n-am tipat si n-am dat cu pumnul in masa cand am dorit ceva ce n-au putut sa-mi ofere.
Intr-adevar, nu-mi permit sa locuiesc singura si sa platesc chirie deci vazand lucrurile din perspectiva asta sunt dependenta de ei.
Prietenul meu mi-a spus sa ,,joc tare'' , adica sa spun ca daca ei nu ma inteleg ma mut la el si imi garanteaza ca, la cum imi cunoaste el parintii, in 2 zile sunt la el la poarta rugandu-ma sa ne impacam.
Voi ce ati face?chiar ati respecta regulile lor fiindca locuiti in casa lor sau ati incerca sa...faceti ceva? -
Multumesc corina, ceva de genul asta imi spunea si iubitul meu sa fac...
Deci oricum as vorbi cu ei si orice abordare as incerca tot la cearta si nervi se va ajunge...cred ca nu am cum sa evit asta si cel mai bine e sa ma impac cu ideea.
Cel mai tare m-a durut faptul ca ,,mama''(deci se poate
mi-a zis ,,sa dea Dumnezeu sa ai si tu o fata care sa-ti faca ce ne faci tu noua!''...parca era blestem.
Nu as mai vrea sa trec din nou prin discutii de genul ala... -
Ophelia, am fost plecata in vacanta cu prietenul meu de mai multe ori si niciodata nu s-a pus problema unde o sa dorm...adica era de la sine inteles ca vom dormi impreuna.
Ora de ajuns acasa nu am, si chiar mi s-a spus...,, ce credeai ca noi nu stim ca stai pana la 2 noaptea la el? dar era respectul ala sa te gasim dimineata in pat...'' -
Zece, ai aici doua opinii total diferite: a corinei - transanta si a mea mai diplomata.
tb sa fii constienta ca parinti ai doar un set, insa barbati vor mai (putea) fi in viata ta. La cum te-au crescut, nu cred ca merita sa-i superi asa.
Sunt sigura ca ai fost si esti o printesa pt ei, si asta nu e rau deloc, insa, ar trebui sa le arati ca esti in curs de maturizare.
Sfatul meu ar fi sa stai de vorba intai cu fiecare separat, asa generalitati, viata de azi, cazuri multe de divort, casatoria de proba etc.
Incepe cu mama. Apoi tata, apoi impreuna la un consiliu de familie.
Din cate am inteles nici prietenul nu sta singur, deci nu se pune inca problema sa te muti la el. Doar sa mai dormiti cate o noapte impreuna, nu?
E.L. ceea ce ti-a spus mama ta a fost atunci la nervi, sunt sigura ca te iubeste. Problema e ca inca nu accepta ca ai crescut. Incearca sa-i intelegi putin. -
Ba daca as accepta ar fi foarte fericit sa ne mutam impreuna.
El e singur la parinti si are casa destul de mare...cu parintii lui nu ar fi probleme pentru ca, chiar mama lui mi-a spus sa ma mut la ei, ca ei tin la mine, ca nu m-ar pune sa fac absolut nimic in casa(de parca asta ar fi motivul pentru care nu vreau sa ma mut dar deh, ce sa imi mai zica si biata femeie...).
Problema e una si mare: cum ai zis si tu, parintii mei nu merita sa ii supar in halul asta si crede-ma ca nici prin cap nu imi trecea ca o sa o aduc in stare pe mama sa imi vorbeasca cum a facut-o..
Uf Doamne... -
cred ca trebuie sa le arati ca te-ai maturizat. in ochii lor tot un copil esti.
asa este, parinti nu-s decat doi, dar acum ai 23 de ani, un iubit de 4 ani, daca maine i-ai anunta ca vrei sa te casatoresti cum ar reactiona? nu neaparat sa faci pasul, dar trebuie sa-ti iei si tu zborul intr-o zi. tu chiar nu ai pe cineva apropiat sa vorbeasca cu ei? ca inteleg ca va intelegeti bine, numai intr-o singura problema nu. la 23 de ani cred ca esti destul de matura, cu toate ca ar ma fi loc. cauta sa vorbesti cu ei si sa-i asiguri ca ori de cate ori ai avea vreo problema apelezi la ei. cred ca trebuie sa-i faci sa se simta in siguranta in legatura cu persoana ta. la in moment dat, copiii cresc, dar parintii au tendinta de a-i vedea tot copii. cred ca aici trebuie sa lucrezi mai mult. -
Va multumesc din suflet tuturor pentru raspunsuri!
Toti aveti dreptate. Enriqua in ceea ce ai spus tu parca o recunosc pe mama...ei nu i-am spus ce mi-a zis mama lui pentru ca m-am gandit ca s-ar supara sa stie ca am ajuns la asa discutii...o sa ii spun daca tu zici ca efectul ar fi exact invers.
Credeti ca s-ar schimba ceva daca s-ar cunoaste parintii nostri? nu mai stiu...
Mucinel, discutie pe tema asta a avut prietenul meu cu tata si a luat-o cam pe ocolite ca ,,statisticile arata ca...''. Tata i-a taiat scurt macaroana ,,lasa-ma cu statisticile tale, eu nu as vrea sa faca asta, am crescut-o sa stie de rusine''. Si chiar stiu de rusine, poate mai mult decat e bine.
Daca le-as spune ca maine ne casatorim...pai i-a spus prietenul meu tatalui meu ca la anul vrem sa ne logodim si peste 2 ani sa ne casatorim.
De asta a si insistat atat de mult in ultimul timp pe tema cu dormitul impreuna, spune ca vrea sa vada ca pentru mine el este cel mai important cum sunt eu cea mai importanta pentru el, ca el ar renunta la tot si s-ar muta cu mine intr-o cocioaba daca i-as cere asta si vrea sa vada de la mine macar pe sfert din cate ar fi el in stare sa faca...
Hm...acum ca am scris...Doamne chiar sunt norocoasa ca am asa prieten...
Cred ca trebuie sa lucrez mult de tot la comunicarea cu parintii mei...nu stiu cum sa incep, cum sa incep o discutie de asta...mi se pare incredibil de greu, mai bine as invata 4 carti pentru examen si as mai face 3 facultati... -
Ophelia nici nu se pune problema de mutat impreuna...eu nu pot sa spun nici ca vreau sa dormim cate o noapte impreuna daramite de mutat de tot! Eu n-as vrea ca relatia cu ai mei sa se deterioreze deloc!
Stiu ca ai dreptate in ceea ce o priveste pe mama lui, pana la urma ar fi omeneste daca as trai in casa aia sa am si eu oaresce responsabilitati.