e normal sa ai indoieli?
-
0 0ma refer la relatia in care sunt implicata.Nu stiu de ce, in ultima vreme, incep sa am indoieli ca el este "the one".O prietena de-a mea imi zicea ca el ar trebui sa ma venereze, sa ma adore, cand de fapt, am senzatia ca nu prea e asa. Stiu ce inseamna s iubesti un om cu bune si cu rele, sa ii accepti defectele, dar, nu stiu, am senzatia ca in relatia asta, ma transform in servitoare si el in stapan. In loc sa se bucure cand ajunge acasa si ma vede, el imi sare in cap ca de ce nu e mancarea tocmai buna, ca tre sa astepte sa se raceasca.Asta e cam mult pt sufletul meu. In loc de o imbratisare, ca m-am chinuit juma' de zi sa gatesc intr-o caldura infernala (daca as fi stat singura, nu as fi facut asta), el imi reproseaza ba ce am zis mai devreme, ba ca nu e mancarea nu stiu cum...puii mei, nu sunt bucatar de meserie, prea putin imi pasa ca ciorba mea nu iese ca a mamei lui. In loc sa aprecieze...
Nu stiu, ma intreb din ce in ce mai des daca el e potrivit pentru mine.Nu asta imi doresc de la viata, nici macar nu avem un an de stat impreuna si deja atentia lui e prea putina, am ajuns sa il rog sa ma ia in brate, in loc sa stea sa citeasca presa. Dupa ce ca ne vedem catreva ore pe zi, ca in rest, tre sa mai si dormim, ne omoara programul asta... -
culmea e ca lui i se pare ca relatia noastra merge ok.
sunt singura nebuna care simte ca nu e bine. el nu se simte neglijat, i se paree normal. si nu era asa pana acum. Dati-mi un sfat, ceva, ca azi chiar imi lipseste inspiratia si ma simt ca un kur. Nu stiu ce sa fac, tin la el dar parca sunt prea multe figuri pe mp. El in general e un tip ok, dar mai are mici idei fixe care mai noi, parca ma zgaraie pe creier.Nu pot nici sa il dau afara just like that, sa ii zic "stii, vreau sa ne despartim, tre sa pleci", ca tre sa stau catva timp cu el in casa pana isi gaseste chirie. -
i-am facut si asta, l-am lasat sa gateasca el, si normal ca a iesit o porcarie si a zis ca nu se mai baga la asa ceva. De fapt, erl mananca foarte frumos ce fac eu, hai sa fim seriosi, nu e vina mea ca maica-sa nu a facut in viata ei paste cu peste sau ca in salata de vinete, rade ceapa in loc sa o toace.Si el papa ce ii dau eu, dar inainte de asta, ma toaca pe mine ca aia nu trebuia asa etc. Says who?WTF!!!
Adica amandoi lucram,amandoi castigam cam la fel, banii inca nu ii punem la comun, cumparaturi predominant fac eu, cu el merg odata pe luna la supermarchet si luam cateva chestii, in rest eu cumpar ce fac de mancare.Ma chinui sa fiu fata simtita, sa nu trantesc o salata si sa ma culc, ci sa ii fac si lui si cand colo...what do u know?! -
problemele in cuplu sunt o consecinta a comportamentului amandorura.
nu e numai unu vinovat
iar voi nu aveti probleme in cuplu, aveti monotonie in cuplu generata de nevoia de siguranta si de liniste care ati avut-o amandoi
tine de voi sa va treziti un pic si sa realizati ca o relatie nu consta in a avea acelasi program zilnic, a face mancare zilnic si a sta la tv.
vb cu el, imparte cheltuielile la doi, spune-i ce=ti doresti fara a reprosa, adica un ajutor la gatit, o vb buna etc.
iar despre atentie, atata timp cat aveti acelasi program: job, acasa, citit presa el si tu gatit, tot atata timp vei fi in aceeasi situatie.
barbatii se simt bine in aceasta stare de latenta, dezvolta tabieturi, le place ca este comfortabil, nu au nevoie de atata romantism precum noi etc. bine mai sunt si exceptii. dar in general cam asa e.
femeile vor tot timpul ceva nou, gasesc probleme si acolo unde nu sunt si cel mai important: in general au impresia ca fericirea lor are legatura cu comportamentul omului iubit
in fine nu vreau sa detaliez, dar daca nu iti convine ceva, fa ceva. nu numai el este vinovat ca rutina s-a instalat.
vb cu el, fara sa-i reprosezi si ajungeti la un numitor comun. incercati sa faceti ceva nou cel putin de doua ori pe saptamana. -
destul de adevarat ce zici. programele noastre nu sunt chiar identice, eu lucrez cu vreo 5 ore mai putin decat el, adica eu ajung acasa la 5 si el la 10.Am incercat sa punem banii la comun, a fost asa o luna, apoi intr-o zi, i-a luat cu el si sanatate, de atunci, fiecare cu portofelul lui. Nu i-am zis nimic ca mi s-a parut cam penibil si nu sunt genul sa ma umilesc sa ii bat obrazul omului daca el nu se simte cand vine vb de asa ceva.
I-am explicat ca nu sunt bucatareasa de serviciu, sunt iubita lui, ca vreau si eu o imbratisare, un pic de tandrete fara sa trebuiasca sa cer si raspunsul lui a fost "nu acum, peste 2 zile, ca acum tre sa dorm". Ce sa mai zici la asa ceva?
El nu prea a avut experiente cu personaje feminine inaintea mea, i se pare ca totul e ok cat timp se culca si se trezeste langa mine. Nu merge sa ii atrag atentia cu lenjerie sexi sau alte nebunii, pur si simplu nu ai cu cine, am incercat si m-am simtit de-a dreptul penibil cand am vazut ce moaca face si ca incepe sa rada. Pur si simplu nu merge. Am senzatia ca nu pot sa ii comunic ce vreau eu, pt ca oricat i-as explica, el nu intelege si daca intelege, trece pur si simplu pe langa el. -
Mai, la mine e invers. Adica mie nu-mi place sa gatesc si se ocupa el de mancare. Nu mai gatise inainte sa ne mutam noi impreuna, pt ca mamica lui i-a dat totul pe tava, nici in bucatarie nu avea voie sa intre. La nevoie, eu imi mai faceam de mancare, ceva simplu. Cu toate ca stiu multe trucuri in ale gatitului, pur si simplu nu-mi place, mi se pare pierdere de timp. Il mai ajut pe el, ii mai spun cum si ce trebuie facut, acum stie de toate sa faca. DAR, eu niciodata nu m-am plans ca nu e buna mancarea sau ca nu s-a racit. Nu sunt pretentioasa, nu am pofte sau preferinte culinare.
Restul treburilor le impartim in proportii diferite, in functie de timpul fiecaruia. Banii ii avem la comun...
Sa inteleg ca daca el nu ar sta la tine, ar plati chirie in alta parte. Pai cred ca normal era sa plateasca el cheltuielile, pe care oricum le platea in alta parte (si nici asa nu ar ajunge la nivelul unei chirii plus cheltuieli pt 1 persoana). Si tot el mai are pretentii culinare? Tot tu platesti mancarea? El -numai netul cateodata???
Mai, nu e normal asa ceva, Tu il intretii pe el si el mai face si mofturi? Si legat de mancare, lasa-l sa-si faca singur, asa cum ii iese, e foarte bun. De ce trebuie ca femeia sa gateasca, suntem la tara cand barbatul muncea prin curte si la animale si treaba femeii era sa faca mancare, copii, etc?
Amandoi munciti, totul trebuie impartit. -
Legat de tandrete, eu cred ca te evita pentru ca te stie disponibila pentru el, tot timpul. Trebuie sa fii mai rezervata, mai misterioasa, putin detasata. Nu i te oferi pe tava. Sau poate asa e firea lui, nu stiu ce sa zic. Nici eu nu prea sunt genul care sa se alinte sau sa se sarute cu orele. Pretenul, in schimb, s-ar pupa toata ziua.

Si de aia zic, fiecare are felul lui de a fi, daca unul e insistent cu anumite tandreturi pe care celalalt le considera "prea mult", cu atat va evita mai mult acele momente.
Pai el daca stie ca tu tot timpul esti disponibila, deja dorinta ii scade la jumatate -
Sa se duca la masa daca nu-i convine ...O relatie nu se bazeaza pe servitoare si stapan....IN NICI UN CAZ!!!!!!! Si mai ales sa ajungi sa te rogi de el sa te ia in bratze ...si daca nu-i convine cum gatesti sa manance la carciuma...Eu am app 18 ani si nu stiu sa fac mankre ....mama e sef bucatar....atat ii trebuia sa comenteze ceva ....Sa-si faca!!!!! scuze...dar aja gandesc eu
-
amandoi avem 24 de ani. El inainte a fost student, deci a stat prin camin. Eu lucrez de la 20 de ani, el doar de vreun an jumate in mod constant. E muncitor, econom (poate prea econom!), toate la locul lor, mai are momente de zgarcenie si isi da seama, adica pana la urma nu e genul cum povestea mai demult o tipa, sa nu scoata bani din buzunar. In fine, nu mi-am pus problema ca e ceva de platit si nu vrea el, daca il trimit sa plateasca ceva, se duce. E zgarcit dar se trateaza
La treburile casnice ma ajuta inainte, cand s-a mutat la mine, si acum mai spala un vas, dar ma enerveaza toate pretentiile lui absurde, de genul sa nu pun lapte sau unt in piure, sau delikat, sa nu pun smantana in ciorba etc. Vrea ca eu sa ii fac de mancare ca la maica-sa acasa. Numai ca newsflash pt el:nu sunt maica-sa. Partea cea mai dificila e ca eu am fost prima lui prietena si nu prea stie sa se poarte, inainte era mai receptiv, acum probabil ca a intervenit si rutina. Eu sunt obisnuita sa mi se dea atentie, ca am termen de comparatie, lui i se pare ca e ok. In zilele lui libere eu lucrez si invers, iar cand are liber se duce in vizita la maica-sa.Sucks. -
nici mie nu imi place sa gatesc, chiar urasc sa stau in bucatarie, desi nu s-a mai plans lumea inainte de mancarea mea, nu imi fac probleme ca nu e buna. E tare greu sa ii comunici unui om ca el ca o fata e sensibila si are nevoie de dragoste si tandrete, nu cum a vazut el la maica-sa acasa. M-am intrebat de multe ori daca el cand imi spune ca ma iubeste, stie intr-adevar ce inseamna sa iubesti sau daca chiar ma iubeste ori confunda cu faptul ca ma place, ma simpatizeaza etc. Ne-am cam grabit si cu mutatul impreuna si eu am cam sarit pe el si invers, fiecare din motive diferite

si acum parca nu mai este emotia aia, nu mai e nimic. Ii zic ca vreau sa stam mai mult impreuna, imi zice ca sambata viitoare se duce la ai lui.Iar nu il vad decat duminica seara, cand se intoarce si probabil va fi obosit de pe drum,stam 10 minute de vb si gata.Mie nu mi se pare suficient, ma simt neglijata de-a dreptul si ma enerveaza ca el nu intelege ca VREAU ATENTIE. -
atata timp cat nu stai frumos cu el de vorba, fara reprosuri - subliniez din nou, nu cred ca se va schimba ceva. si nu cred ca se va schimba oricum imediat. poate n-are experienta, dar daca te iubeste isi va da interesul sa invete. incercati sa faceti in asa fel sa va potriviti un pic cu programul. cred ca multe vin si de aici.
eu am lucrat 6 ani de noapte, iar al meu sot ziua si am facut in asa fel incat sa ne luam zile libere impreuna, de multe ori venea si statea cu mine la servici si tot felul de chestii de astea. a fost greu, dar ne-am dat amandoi silinta si a mers.
toate problemele astea cu atentia, cu cheltuielile, cu mancarea se vor adanci si vor genera frustrari peste care va fi din ce in ce mai greu sa treceti.
nici mie nu-mi place sa gatesc, dar am gatit de dragul lui multi ani si la un mom dat am zis gata, nu mai am chef
si acu isi face singur
io fac foarte rar, 1 data pe luna poate sau si mai rar 
trebuie sa gasesti calea sa vb cu el despre tot ce te framanta, dar fara ultimaturi sau reprosuri.
si gasiti o solutie impreuna. daca nu pricepe si nu pricepe, poti sa mai bagi si terapia soc
-
Eu as vorbi cu el si i-as zice:
"Baiatu', mie nu-mi face placere sa fac mancare, nici sa-ti suflu in ea, contribuie si tu la cheltuieli si la ce se mai dau bani in casa asta. Vreau sa facem treburile impreuna. Daca tu ti-ai ales jobul asta in care lucrezi pana la 22, nu ma obliga si pe mine sa-ti accept programul. Nu m-ar deranja chestia asta daca restul ar merge bine, dar imi dau seama ca din cauza acestui program, tu nu mai participi la treburile si cheltuielile casei.
Apoi, vreau sa petrecem mai mult timp impreuna, am impresia ca am ajuns pe locul 100, tu cand ai putin timp liber, fugi la maica-ta. Ma simt neglijata!
Ori ai de gand sa schimbi ceva, ori roiu! "
Fii mai categorica, nu-i permite sa faca nazuri in fata ta. Nu-ti pierde timpul daca el vrea o menajera/bucatareasa in loc de iubita.
Nu il cunosc, dar am impresia ca daca l-as vedea acuma in fata, i-as da un pumn in figura. Cum isi permite sa te trateze in halul asta? Cum de accepti?