dau semne clare de dileala ?
-
0 0asta seara m-a suportat cu nesperat de mult stoicism alina(f24 fun) . Rasesem si 2 beri...nu se punea problema sa fiu prea coerenta...
Chiar , stimabile , mihai gabriel , baga-te , da cu ceva, orice ... poate ma mai trezesc ...
Domn'le am o " existentiala " ... vreau si eu ca viata care trece pe langa ( cu mine ) sa aiba sens ... Sensul asta nu rezida pt mine nici in bani , nici in avansari , nici in performante in meserie ( le-am avut , imi ajunge). Nu imi trezeste interes sa ma bag intr-un colectiv si sa deseneam cu manutele noastre "colorata maine-i gata " ( sunt arhitecta). Nici sa mai desenez singura . Merge desenatul asta al meu mege f bine ca hobby . Dar fundamentul , frate , unde este? Esenta , cum sa-i spun ?
Are cineva niste idei t.ampite tare de tot, sa ma inspir? Daca nu ar fi banul si munca in jurul carora ne invartim toata viata, ce-ar fi ? Este ca ne-am plictisi ingrozitor? Si atunci ? Hai , ziceti , ce alternative ar mai fi? -
Daniela, draga mea, fiecare are existentiale din astea la un moment dat... (si uite ca asa am aflat si io cine era fata cu care ai vorbit tu toata seara
). Sunt normale, nu e nevoie sa vina mihai gabriel sa te trezeasca...acum depinde pana la ce grad au ajuns existentialele astea...si unde vrei tu sa ajungi cu viata ta.
La mine, viata mea se invarteste numai in jurul muncii si-mi place. Imi da un sentiment de independenta si un punct stabil in tot haosul din jurul meu. Este singurul lucru pe care il pot controla cu adevarat si de a carui bun sau rau mers sunt direct raspunzatoare. Imi doresc un sot, e adevarat. Dar, nu intr-atat incat sa renunt la munca mea. Poate ca, intr-adevar, am devenit foarte egoista si individualista...poate ca e bine, poate ca e rau...dar asta ma ajuta sa fac numai ce vreau eu, sa vin si sa plec cand vreau eu fara sa cer permisiune nimanui si multe altele...
E.L. 'Neatza, gagic
-
daniela, don't worry, be happy

existentialele vin si pleaca.
ca de altfel si oamenii din viata noastra.
noi, insa, ramanem cu noi insine ... depinde de noi sa stim cu ce/cine ne populam viata.
care-i sensul? cine stie sa raspunda, cu adevarat? pana la urma, asta-i farmecul, sa cauti mereu raspunsul, sa cauti mereu sensul.... dar sa nu uiti , intre timp, sa traiesti si micile bucurii ale vietii!
Cine a emis ideea ca sensul vietii unui om e sa faca o casa, sa faca un copil, sa planteze un copac, etc???
Eu zic ca poate trai cu sens si cel care nu a facut toate astea! Frumoase sunt momentele de genul :o cafea savurata cu un prieten, o mangaiere data unui copil din parc, o plimbare cu catelul, o prajitura cu ciocolata, zambetul mamei care te vede dupa mult timp, imbratisarea barbateasca a tatalui, o multumire primita de la cineva caruia i-ai dat ajutor intr-un moment important (sau nu neaparat), si......... sunt atat de multe , ca nu mi-ar ajunge o zi sa le insir!
Hai sa ne bucuram de toate astea fara sa mai cautam sensul vietii!
Sa nu ne fie rusine sa gasim bucurii in chestii marunte!
sa nu ne fie rusine sa recunoastem ca ducem vieti marunte! -
....Retetele de fericire nu se pot da, pentru ca ingrediente sunt prea scumpe si nu se gasesc decat in sufletele celor pe care o simt.
Sufletul nu-l poti cumpara decat cu iubire. Iubirea nu o poti transmite decat prin Sinceritate. Asta-i fericirea,sa sti sa-ti fardezi fiecare inceput de zi in culori pastel, indiferent de varsta, anotimp, stare materiala, de trecut sau prezent.
Cea mai simpla cale a fericirii?
O strangere calda de mana atunci cand nu exista cuvinte, o simpla mangaiere atunci cand nu distingem lumina, atingerea ploii atunci cand nu putem auzi decat muzica naturii, un umar rezemat atunci cand nu vedem umbra pasilor.
Starea complexa a fericirii?
Credinta, familia, dragostea. Toate conjugate cu incredere, amintiri si sperante la timpul prezent si neaparat cu lacrimi de bucurie!....
Mie mi-a placut sper sa va placa si voua