voi ce credeti?
-
0 0sa va spun povestea mea...eu am 19ani si mi-am intalnit actualul iubit acum aproximativ 9luni,de Sf Andrei,mai exact,la o petrecere(cred ca el a fost cadoul meu de Sf. andrei)..nu voi zice ca a fost dragoste la prima vedere pt ca nu a fost,dar ne-am simpatizat reciproc si am hotarat sa mai iesim 1data si inca o data..el are 22 ani,dar are o experienta de viata fantastica,e f matur,e mult diferit de majoritatea celor de varsta lui..e genul de persoana careia ii place sa faca lumea de langa sa se simta bine,nu ii place ca cel de langa el sa stea suparat..are multe vorbe mari..astea sunt lucruri care imi plac si nu imi plac in acelasi timp..va intrebati probabil de ce nu imi plac?pai pentru ca mi se pare ca uneori nu face lucrurile din suflet,ci le face numai pt asa e obisnuit..de ex,imi spunea dupa 3sapt de relatie ca ma iubeste,ca sunt viata lui(lucruri perfect aberante) atat de tare ma enerva la inceput.in schimb acum,cand il simt c imi vb din suflet,imi place la nebunie sa ma alinte,sa ma rasfete
de fapt,dupa cam 3sapt avusesem prima cearta..eu ii spusesem ca nu mai vreau sa continuam pt ca el umbla numai cu vrajeli,iar am alte lucruri mai bune de facut decat sa stau sa imi pierd timpu cu el..ma pregateam pe atunci pt olimiada de chimie,pt bac,pt admiterea la faculatea de farmacie...dupa ce am facut asta,m-a cautat disperat,imi tot spune ca el chiar ma iubeste,nu vrea sa ma piarda,vrea sa continuam..la noi la amandoi mai e si problema ca ne atasam foarte repede de oameni,in famiile noastre preferatii sunt fratii nostri,noi am fost mereu mai criticati si nu e greu sa punem suflet intr-o relatie care ni se pare noua ca merita...
ne-am impacat..dupa alte 2-3sapt vb pentru prima data despre casatorie(desi niciunul dintre noi nu ne-o doream f tare la acel moment)...ar mai trebui sa precizez ca el este student in anul4 la teologie,ceea ce inseamna ca intr-un viitor nu prea indepartat trebuie sa se insoare...desi inca de acum un an eram hotarata sa plec la facultate in alt oras,ma razgandiesm si vroiam sa raman acasa pt el
prin februarie l-am inselat,dar nu au fost decat cateva saurturi pt care mi-a parut rau in secunda 2..i-am povestit pt ca niciodata nu i-am ascuns nimic si m-a iertat..nu dupa multa vreme a venit si randul lui..imi luasem o alta cartela si m-am dat drept o fost iubita de a lui,ii trimiteam msg si ii spuneam ca inca il iubesc,il vreau inapoi...desi la inceput nu a crezut nimic si banuia ca as fi eu si vreau sa ii fac o gluma proasta,dupa niste insistente si dupa ce ii spusesem ceva ce el credea ca numai ea stie,a cazut in plasa..daca ati sti ce msg ii dadea..ca o iubeste si el,ca are o relatie,dar ca o sa termine relatia pt ca nu e chiar asa importanta pt el..simteam ca mor..pe mine ma evita,scurta rau de tot convorbirile,era atat de rece..ii facusem o vizita surpriza la munca,era atat de agitat,il simteam cum a\mai avea putin si ma dadea afara,nu ma baga in seama..cand la un moment dat nu am mai suportat,i-am zis cine sunt si inca cateva..eram atat de nervoasa..2zile nu am vb decat atat cat sa ii fac niste reprosuri si sa spun eu ce aveam pe suflet..dupa asta,am reusit sa stam de vb ca 2oameni normali..el ajunsese la concluzia ca tine la mine,dar nu ma iubeste si ca ar fi mai bine sa imi vad de viata mea fara el..dupa cateva zile cine credeti ca ma cauta disperat?'cum poti sa stai fara mine?eu nu mai suport...te vreau inapoi in viata mea..imi pare rau..' dupa lungi discutii si o intalnire,ne-am impacat..nu putem trai unul fara altul .
dupa ceva timp ma razgandisem din nou in privinta faculatii,vroiam sa plec din nou din oras..eu nu vroiam sa continuam in conditiile astea,nu vedeam rostul unei relatii la distanta..el nu intelegea ce s-a ales de toate promisiunile facute,de toate planurile..din nou ne-am impacat si am hotarat sa continuam si sa mergem inainte orice ar fi..si de atunci,m-a sprijinit in toata povestea cu facultatea..desi acum stau si ma intreb de ce am vrut sa plec atat de departe..nu stiu ce voi face fara el..
nu am vb deloc despre un asperct important al relatiei noastre,impreunarea -
ar mai fi de spus ca uneori am impresia ca nu imi da locul meu in viata lui..orice ii spun eu ii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta..de ex,vara asta intr-o seara ma anuntase ca ne casatorim la anul..v cu niste priteni f buni de ai lui,dar cu mine nu vb nimic,e mine nu ma intrebase nimic,doar ma anuntase...a fost total aiurea pt mine situatia aia,va dati seama..
-
nu am vb deloc despre un asperct important al relatiei noastre,impreunarea trupeasca..el mi-a vb prima oara despre asta prin ianuarue,februarie,dar i-am spus ca nu sunt inca pregatita si sa a astepte..prin aprilie,m-am simtit pregatita asa ca am fost la el acasa,dar totul a iesit prost..el s-a grabit,eu nu eram suficient de bine excitata,vaginul nu s-a dilatat suficient de mult si nici nu a apucat sa se dilate pt ca totul se terminase cand mi-a aratat degetele murdare de sange..mda,ma dezvirginase cu mana..eram rupta de realitate,nu mai constientizam nimic..a ramas langa mine,m-a dus in baie,mi-a facut un dus...ii parea rau..a durat 2zile pana sa il iert..in fond,nici el nu gandea f mult in momentele alea
de 1mai a fost urmatoarea cearta..eu vroiam sa merg in costinesti,el nu avea bani(si cand nu are bani e terminat..nu e genul de persoana interesata care sa isi faca prieteni in fct de asta,pe mine nu m-a lasat decat de 2ori sa platesc sucul..dar daca nu are bani nu are chef de nimic..iar in perioada aia nu mai avea servici de cam 1luna)ma evita.era rece..eu nu mersesem pana la urma in costinesti pt ca am vrut sa raman cu el,dra el nu avea nicun plan..cu o seara inainte imi spune ca s-a certat cu taica-su si ca nu ii da voie sa ias din casa..l-am rugat sa isi pastreze miniunile si sa ma lase in pace,sa nu mai ma caute..a 2a zi ne intalnisem intamplator pe strada(desi stam la cam 20km unul de altul,nu ne-am mai intalnit altadata intamplator) si ne-am impacat
din mia si pana acum nu am mai avut decat 2discutii..ma apucase pe mine nebunia si mi se parea ca nu duce nicaieri relatia asta,ca ar fi bine sa ma uite..dar nu m-a lasat niciodata in nebunia mea,de fiecare data a facut in asa fel incat sa imi dau seama ca gresesc
mie mi se pare ca prea insista sa ma culc cu el,parca prea mult..de cand cu intamplarea de la el de acasa,nu am mai ajuns atat de departe..ne jucam,ne aprindem,dar nu mergem mai departe..eu ma blochez cand ajung in pat,mi s-a intamplat de 2ori vara asta,iar daca ma blochez nu se poate face nimic pt ca am vaginul destul de mic..cand nu exista posibiliatatea de a ajunge in pat,ma aprind atat de tare incat imi vine sa consumam actul acolo unde suntem.pe de alta parte,am impresia ca a facut un fel de obsesie din asta..poate gresesc,nu stiu ce sa cred..voi ce credeti?
din toamna ne va fi destul de greu intrucat eu voi pleca la faculate..totusi planul de a ne casatori ramane in picioare,vrem sa ne luam peste vreo 2ani..toti prietenii nostri stiu asta,am fost la el acasa,a fost la mine acasa,avem o relatie destul de bune fiecare cu familia celuilalt..dar ne va fi greu departe unul de celalalt..daca la anul vom fi tot impreuna,o s ma transfer cu facultatea in oras,deci asta s-ar rezolva
nu siu exact ce astept de la voi..orice parere e binevenita,orice sfat de asemenea..eu nu stiu exact daca asta e iubire..uneori simt ca il iubesc de numa,alteori ca nu ma iubeste sau ca nu ma iubeste..de multe sunt nesigura, am impresia ca se va plictisi de mine dupa ce se va culca cu mine,si totusi mi-a dovedit de atatea ori ca ma iubeste..va dura sau nu? nu stiu ce sa mai cred..voi ce credeti? -
nu te lega la cap acum, nu te grabi sa te mariti...lasa timpul sa decida,traieste anii studentiei frumosi,urmeaza facultatea
invata, experimenteaza, traieste, cunoaste, acum e vremea pentru asta, cunoaste-te pe tine insuti, sunt anii cei mai frumosi!
ai atatea intrebari, nemultumiri, legate de relatia asta... esti atat de tanara, ai doar 19 ani,nu 50 si nu te mai ia nimeni! -
nici eu nu am citit chair tot, dar dupa atatea gandiri si razgandiri ale voastre, atatea despartiri si impacari, cel mai bine e sa nu va grabiti cu nunta! Oricum esti la varsta la care zic eu, chair nu tb sa faci pasul asta! Mai asteapta!
La partea sexuala: destul de urat din partea lui! pt tine cred ca a contat mult "prima data" si el trebuia sa stie cum sa faca sa fie deosebita! -
mda, ce sa zic....multa maturitate la 19 ani, dupa o LUNGA relatie de 9 luni....
zau ca m-a amuzat partea aia cu luatul peste 2 ani....dupa 9 luni de asa zisa relatie....
deea, ai facultatea in fata, e o alta viata, traieste anii astia, nu te vei mai intilni cu ei, pot fi cei mai frumosi, cei mai tumultuosi... e pacat ca dupa ceva ani sa regreti timpul asta!
dupa cit am reusit eu sa citesc din cearsaful tau, nu pare mare iubire, aia care te orbeste, pt. care ai face totul.
ai rabdare, nu te grabi!
-----offf, am impresia ca am devenit prea serioasa----- -
ms frumos tutror pt sfaturi..aveti intr-adevar mare dreptate..mereu am zis ca e mai simplu sa privesti din afara,lucrurile sunt mult mai simple atunci cand nu esti implicat in mod direct..tocmai de asta m-am si hotarat sa va cer sfatul..aveti dreptate cu tineretea,traitul vietii,grabitul la maritat,orgoliul lui...desi poate si faptul ca eu am prezentat doar aspectele negative a facut sa primesc doar raspunsuri nefavorabile..dar a fost si vina mea..nu am spus nimic de momentele in care suntem impreuna si existam numai noi,nimeni altcineva..nu am spus nimic despre faptul ca se mandreste cu nimeni peste tot unde merge,sunt febletea lui
-
Nu crezi ca esti prea mica , pentru aceste timpuri sa te apuci sa faci pasul hotaritor ?!
Dupa cum ai scris e clar ca nu ai nci un fel de maturitate si viata va veni peste tine ca un tavalug cind te vei trezi va fi prea tirziu !
Iesi si cu alti baieti , tipul clar nu-i serios , asta una si nu-i nici hotarit , daca sa se insoare cu tine sau cu cealalta . Am vazut ca esti olimpica la chimie , ai luat la facultate , e clar ca esti o fata destepta , de aceea nici el nu se hotaraste , pentru ca-i este frica , ca atunci cind te vei maturiza vei avea niste polite de platit . Si oricum nici el nu-i prea matur -nici nu stie defapt ce vrea .