ma urmareste
-
0 0vreau intai de toate sa va sarut si sa va multumesc anticipat celor ce 0 sa cititi povestea mea.
nu sunt o victima ci doar un suflet poate mult prea incercat si care ca si voi are uneori nevoie de caldura.
povestea mea e poate trista,dar ca-n orice poveste binele lupta sa iasa invingator.
am avut o copilarie marcata de certurile,violenta si neintelegerile dintre parinti.
cati ca mine....doar ca eu am suferit cumplit din aceasta cauza si probabil din greselile lor am fost crescuta cu sentimentul de vinovatie.
credeam ca toate neintelegerile sunt datorate existentei mele,prin replicile zilnice pe care le auzeam
aca nu erai tu,n-as fi suportat atatea...mi-as fi facut de petrecanie
n-am sa va spun cum pana la varsta de 14,15 ani plangeam in hohote in camera mea si ajunsesem sa-mi doresc moartea,pe care-o simteam ca pe-o eliberare si o rezolvare a problemelor lor.
m-au iubit in felul lor,dar n-au stiut s-o arate niciodata.
la 15 ani,desi eram suficient de mare,aceleasi intrebari fara raspunsuri,dar...cu durere in suflet am inteles ca mama bea iar tata are amanta.
am incercat tot eu sa lupt pt fam mea.....mare greseala,m-am ales cu ura tatalui,cu reprosurile mamei si suferinta era si mai mare.
abia asteptam sa plec -
la 19 ani am plecat la facultate...am invatat sa traiesc eu cu mine,am invatat sa iubesc dar in acelasi fel tampit
adeam tot primeam franturi.
la 24 de ani mi-am gasit alesul...asa credeam,dar in anul in care m-am imbolnavit el m-a parasit..
veneam doar dintr-o fam de nenorociti si acum mi se punea si un diagnosticurat...un fel de cancer.
Dumnezeu a facut 1 minune,m-a vindecat....
doar El stie cata durere am strans...
am 31 de ani, sunt singura..nu pt ca asa vreau,dar nu mai pot accepta franturile.
nu sunt cea mai buna,dar incerc sa fiu buna cu ceilalti....
de la voi am invatat multe,desi credeam ca nu e cazul. -
esti o fiinta puternica. trebuie sa ai incredere in asta. ai depasit o suferinta fizica cumplita si cu timpul si cea psihica o sa se estompeze. dar trebuie sa inveti sa traiesti pentru ceea ce este frumos si sa privesti cu incredere in viitor. trecutul ar trebui sa fie doar experienta de viata, nu un motiv de chin perpetuu. bunatatea pe care spui ca incerci sa o arati fata de ceilalti se va intoarce inzecit inspre tine intr-o zi. ai incredere!
-
mai impresionat prin povestea ta...care e ceva asemanatoare cu a mea...Desi tu esti mai mare, ai trecut prin multe
Pot sa zic ca viata mea se aseamana putin cu a ta...am aproape 20 de ani si am crescut tot in certuri, pentru ca tata bea foarte mult, iar mama se chinuie cu mine si cu fratele meu sa ne creasca...
Am suferit mult si inca sufar, pentru ca m-am indragostit si am daruit tot ce aveam mai bun, unui baiat care dupa un an si 7 luni imi spune k nu ma mai iubeste si ca vrea sa ne despartim...
Si dupa atatea jigniri din partea lui...am pus capat relatiei...chiar daca acum am ramas singura si plang in camera mea...asteptand sa ma sune si sa imi ceara sa ne impacam...
dar nu cred ca se va intampla... -
pasarea-phoenix, spui ca esti singura si ca ai primit numai franturi pana acum....nu cumva te-ai indragostit tot de barbati cu probleme? ma gandesc ca, din cauza problemelor tale, poate ai o stima de sine scazuta si poate in sinea ta crezi ca nu meriti sa fii iubita...s-a intamplat sa te vezi cu un tip normal si sa-l consideri plictisitor? zic asta pt ca am mai vazut si la alte fete de pe aici problema asta...
-
Ne bucuram nespus ca esti printre noi si ca ai invatat cate ceva....ne bucuram ca iti putem fi alaturi...ne bucuram ca te-ai descarcat putin si ne-ai impartasit povestea ta...ne bucuram ca esti sanatoasa si ca ti-ai revenit dupa o boala grea precum e cancerul....
Sa stii ca in lumea asta mare contezi doar tu, tu esti cea mai importanta pentru tine....sa lupti intotdeauna pt linistea ta si pt un zambet, pt orice clipa de fericire si implinire....
Toti am avut probleme si poate cu greu le-am depasit sau poate nu le-am depasit deloc dar cel mai important lucru e ca esti sanatoasa si in fiecare dimineata te bucuri de rasaritul soarelui.....Te pup dulce si tin sa iti spun ca nu esti singura care este singura...esential e ca aici ai niste prietene care te vor aculta intotdeauna...nu ezita sa ne cauti -
am incercat sa vb cu un psiholog,poate nu l-am nimerit pe cel bun sau poate ca nici eu in "disperarea" mea nu stiam cu ce problema sa incep.
adevarul ca mi-e groaznic de rusine sa vb despre asta.
parca sunt prea multe....important e sa fie sanatate.
am inceput oricum sa gandesc obiectiv si stiu asa
parintii nu ni-i alegem noi...asa a vrut Dumnezeu;mama e deja alcoolica...m am resemnat,n vrea sa se ajute si nici sa fie ajutata;tata traieste in lumea lui iar eu...eu am atatea vise de implinit ca nu-mi voi lasa si restul vietii prada trecutului.
poate am sa mai cad,dar stiu ca ma voi ridica,asa cum am facut-o de atatea si atatea ori. -
Nu crezi ca bunul Dumnezeu are un plan pentru fiecare? Eu cred. Suferintele tale nu sunt in zadar, pentru ca din ceea ce scrii se vede ca esti o femeie deosebita. Puternica, pentru ca desi poate nu crezi asta cu toata fiinta ta, stii ca prin oricate incercari ai trece, chiar daca vei mai cadea, vei sti sa te ridici de jos. Cati sunt in stare sa isi invete lectia demnitatii si a tariei de caracter? Nu esti singura care a suferit de la o varsta frageda si esti constienta de asta. Asta iti da putere sa ii intelegi pe altii, aflati in suferinta si sa incerci sa ii ajuti. Poate ai invins boala, pentru ca undeva exista un barbat pentru tine, care iti va darui copii. Poate nu exista un barbat, ci mai multi. Est tanara, chiar daca ai trecut prin multe, care ar putea imbatrani sufleteste un om, astfel incat sa poata spune: nu am 31 ci 61 de ani. dar nu ii ai, pentru ca esti constienta ca varsta ta este cea de 31. Ai tot timpul sa iti traiesti viata cu adevarat. Cat despre ai tai, este descurajant sa ii vezi pe cei la care tii, ca se degradeaza, iar tu nu poti sa ii ajuti, sa ii intelegi, cum de au ajuns asa. Sa nu poti plange pe umarul lor, sa nu poti sa te sfatuiesti cu ei. Mai sunt si altii in aceeasi situatie. Sunt altii care nu mai au parintii in viata, deci nici macar speranta ca maine se vor impaca si totul va fi bine. Cu multa, foarte multa rabdare, trebuie totusi sa incerci sa te reapropii de ei. In cazul in care vei reusi, vei simti ca o povara grea s-a dus. Nu trebuie sa gandesti la acea reapropiere cu furie, cu dezgust, ci cu dorinta de a reusi.
Eu am incredere ca tu vei reusi, si mai mult decat atat, ca pana la urma, viata ta va avea un alt curs, favorabil tie. sper din tot sufletul sa fie asa
-
imi inghit lacrimile.....ce frumos mi-ati raspuns,ce usurare simt....
stiu,cred cu toata forta mintii mele ca Dumnezeu are un plan....
de multe ori L-am intrebat de ce si pt ce,cat si cum..
El a vazut si vede...
voi avea barbat si copii,imi doresc din suflet...
imi doresc echilibru si iubire,acea iubire pe care mereu am dorit-o dar care m-a evitat.
poate asta e lectia vietii mele......si cred cu mai multa tarie acum,ca incercarile mele...n-au fost si nu sunt zadarnice. -
Parerea mea este ca nu trebuie sa il intrebi pe El de ce. El ti-a raspuns deja, in momentul cand ai invins boala. Vei incepe sa simti singura de ce. Treptat, cu fiecare zi, daca ai incredere in tine. Spui ca tu cauti echilibrul si armonia. Nu e neaparat nevoie sa il cauti in persoanele pe care le intalnesti. In primul rand echilibrul trebuie sa il gasesti in tine. Cineva comenta despre o femeie cu o moralitate indoielnica, referitoare la faptul ca profita de toti, incercand sa ii invarta pe degete: "Cutarica se iubeste prea mult pe ea." Eu am contrazis acea persoana, spunandu-i ca de fapt tipa nu se iubeste, ci se pretuieste. A te pretui inseamna a -ti determina un pret, la care esti de vanzare. Ceea ce e de vanzare, nu are suflet, e marfa. Nu inseamna automat ca te iubesti. Daca te iubesti, te respecti pe tine, cunoscand ce poti oferi, ce poti primi, ceea ce esti si cum poti sa te suporti. Cum te poti dezvolta, cum poti evolua. Cunoscandu-te, stii cum iti poti gasi echilibrul, in orice situatie, oricat de grea ti s-ar parea.
-
dublepink vb tale mi-au ajuns la suflet....
imi amintesti de o doamna,care mie imi era f draga si care acum muuulti ani spunea ca a atinge sufletul cuiva cu ceva vorbe nu este doar rodul scolii de ai facut-o(era psiholog) ci si al propriei dureri pe care ai incercat-o de-a lungul vietii.
inca o data multumesc! -
si uite-asa se nasc oamenii puternici.
poveste trista, dar imi place ca nu te-ai lasat doborata de trecut. de urmarit te va urmari. amintirile nu se sterg. important e sa stii sa le iei ca facand parte din viata ta, fiind ceea ce te-a format.
pana sa afli scopul de care vorbeai, vezi cum e drumul pana acolo. savureaza fiecare clipa si nu rata peisajul.
conteaza tinta, dar conteaza si aliatii, si instrumentele folosite. vorbesc in pilde dar stiu ca ma intelegi.
dap, esti un om care poate fi dat exemplu pentru ca nu se complace sa traiasca in nefericire si in traumele trecutului. ai ales deja sa mergi mai departe. continua.
tipul de care ai vorbit nu reprezinta restul lumii, sau restul barbatilor. sunt oameni si oameni.
sa ai parte de fericire! -
Esti o persoana care a indurat multe , pe nedrept ,,,Esti o pers ff puternik deoarece ai putut sa treci peste asta si chiar te apreciez...In viatza nu tb sa fi cea mai buna ...nimeni nu e cel mai bun ...si nu tb sa accepti firimituri de la nimeni ..esti o pers kre are dreptu' la iubire si la respect...si pana knd pers cu kre vei fi nu-ti ofera aceste lucruri nu ai dc sa accept franturi de la nimeni ...meriti aceleashi lucruri k oricare alta pers..:* Nu-ti fie teama va veni acest barbat pe kre il astepti...:* pooop :*:*:*:*:*:*
-
ce poveste trista...
impresionant...
sti nici eu n-am avut o copilarie fericita... si ai mei se certau urat de tot... Tata o mai caftea pe mama... cand eram mai mare, ma mai bagam intre ei... si o luam si eu!
Abia am asteptat sa plec la faculta... sa scap!!! Apoi la 19 ani m-am maritat. Acum (si eu am peste 30 ani) ma intreb daca nu cumva m-am refugiat in bratele lui.
O sa apara pers . potrivita in viata ta!! Trebuie sa ai rabdare...
sa auzim de bine