impas relatie :(
-
0 0..
-
trebuie sa fie foarte greu pentru el...
pe de o parte sufera ingrozitor si se simte neputincios in aceasta situatie si pe de alta parte...trebuie sa fie barbat in fata ta. 6 luni e un timp prea scurt pentru a imparti cu tine asa o durere si pentru a plange in fata ta tot timpul. pe de alta parte si-ar dori sa poata sa fie slab(vorbeste cu tine, iti spune ce simte) dar nu stie care iti sunt limitele, poate ti le testeaza sa vada daca esti demna sa imparti asta cu el. sau poate pur si simplu nu stie cum sa reactioneze si il doare asa de tare incat nici nu-i pasa de relatie, de nimic altceva.
ai rabdare, da-i timp, asigura-l ca ii esti alaturi dar ca ii dai timp daca are nevoie sa fie singur si ca te poate cauta oricand simte nevoia.
in asa situatie chiar nu e cazul sa te impui, indiferent cat suferi. suferinta ta nu inseamna nimic pe langa a lui. lasa-l sa isi reia viata cu tine atunci cand se simte pregatit sau o sa il pierzi de tot. -
of, nu-l mai tot piscali , il enervezi, are nevoie de spatiu, de liniste si de intelegere!
e in doliu dupa mama, este perioada de reculegere, intelegi?
ai senzatia ca ai pierdut o parte din tine insati...
...de care iti este atat de dor
si trebuie sa te impaci cu lucrul acesta!
este devreme, o luna jumate, starea asta depresiva poate dura si jumatate de an! -
eu spun sa ii scrii un mail sau o scrisoare (daca in persoana nu ai ocazia) in care ii spui ca tii la el, ca intelegi ca trece printr-o perioada grea, ca ii esti alaturi si ii stai la dispozitie daca vrea sa vorbeasca cu tine despre ceea ce simte si ca te retragi pana cand va fi posibil sa discutati. sa inteleaga ca ii dai spatiu nu ca "faci pe indiferenta". sa stie ca esti acolo, ca il sprijini, chiar daca nu va vedeti cu saptamanile sau comunicati doar prin mailuri.
o sa-si puna el ordine in ganduri cand va fi in stare si te va cauta. cu siguranta o sa aprecieze ca nu esti un stres in plus in momentele astea, dimpotriva! atata timp cat il asiguri ca nu ii intorci spatele, poti chiar sa ii spui ca te retragi din respect pentru situatia in care este si ca nu stii cum sa faci altfel sa il ajuti. -
daca are nevoie de o mana sa il mangie va veni sa o ceara. daca va avea nevoie de un umar pe care sa planga va veni sa-l caute.
clar e ca nu are nevoie decat de spatiu si timp sa-si adune bucatile de suflet imprastiate peste tot.
tu nu esti o prioritate in viata lui, oricat de nasol ar suna. el conteaza pt el si pe el acum. isi linge ranile. nu-l sufoca, nu-l cauta. eventual mesaj de buna dimineata+iubitule mi-e dor de tine si unul de somn usor.
orice initiativa din partea ta va fi simtita ca o agresiune. si apoi nu poti fi atat de naiva incat sa crezi ca daca iti moare un parinte a doua zi iti reintri in ritmul normal de viata. mie mi-a trecut oarecum durerea dupa pierderea unei bunici undeva dupa juma de an. inchipuie-ti la o mama cum e.
pune-te in locul lui si vezi cum te simti. -
il suni, binenteles ca vorbiti, va intalniti , dar nu-l agasa, da dovada de un pic de intelepciune , da-i mai mult spatiu decat inainte de decesul mamei lui.tu esti alaturi, dar nu simti ce simte el, n-ai cum.
puteti petrece timp impreuna,daca doreste ,doriti amandoi asta, desigur, incet isi va reveni, o sa vezi...dar sa nu te puna sfantu' sa te-apuci de figuri de recucerire, din alea sufocante, ca risti sa iti spuna un socant si mare pa si pusi! -
ma gandesc ca poate are o varsta "frageda" si nu-si doreste ceva serios si a remarcat intentiile si simtamintele tale.
posibil sa se mai gandeasca si la lata femeie? poate cea de dinainte sau poate altcineva ii surade?
de ce a murit mama lui? era ceva previzibil (suferea de ceva si se astepta) sau a fost neasteptat?
e greu sa treci prin atfel de momente indiferent ca te astepti sa se intampla, am trecut si eu prin asta cu cineva extrem de drag si tot nu m-am simtit pregatita sa renunt.
poate se recupereaza cu greu. poate nu vrea sa-i fii doar umarul pe care plange... lasa-i timp.