fatarnicie, ipocrizie....

  •  
    • 20 mesaje
    12 Aug 2008, 12:26
    0 0
    cum ati defini fatarnicia
    si cat de sila va e de oameni de genul asta
    poate sa/mi explice si mie cineva de ce nu sunt de dorit oamenii sinceri?
  •  
    • 65 mesaje
    12 Aug 2008, 12:38
    0 0
    In opinia mea, fatarnicia este un fel de rol interpretat in functie de propriile interese ale unei persoane...rolul este cu atat mai bine interpretat cu cat acea persoana identifica (sau crede ca gaseste puncte slabe la celalalt)

    oamenii fatarnici se cred mari si tari, incearca sa manipuleze spunand cuvinte in care ei personal nu cred (dar considera ca asta vrea cealalta persoana sa auda si uneori chiar asa e)

    sa stii ca si mie imi vine sa-mi iau campii uneori...prea multa sinceritate strica ...cred ca trebuie sa fim mai selective cu persoanele carora le acordam sinceritate totala ...mai mult, consider ca "dozarea" sinceritatii ar putea ajuta la identificarea persoanelor care au aceeasi calitate ca si noi - sa aprecieze sinceritatea

    pupici..
  •  
    • 20 mesaje
    12 Aug 2008, 12:52
    0 0
    stii cum e, din cate vad
    eu am parte de un colectiv de muieri, care se cred toate un fel de buric al pamantului, au impresia ca totul li se cuvine.
    fac frumos pana se vad cu sacii in caruta, fac toate pe fetele bune, dar de fapt au interese ascunse.
    iar cand ai o problema, nu le gasesti nici daca dai cu tunul.
    de exemplu, mie mi se facuse rau mai devreme, pur si simplu imi amortisera mainile, m/am speria, a fost din cauza spasmofiliei, din cate imi dau seama.
    se uitau la mine, probabil sa vada cum imi inghit limba, dar una nu a schitat un gest sa ma ajute sau sa faca ceva.
    efectiv mi/e sila
    si cred ca nu sunt singura, o fosta colega de/a lor a venit in vizita si le/a tratat cu acea parte a corpului si tot ele au spus ca tipa nici cand a plecat nu si/a luat ramas bun, ba mai mult a spus ca spera sa nu le mai vada
  •  
    • 65 mesaje
    12 Aug 2008, 13:10
    0 0
    inteleg la ce te referi ....mi-a trebuit ceva vreme sa invat sa iau lucrurile ca atare si sa nu mai pun suflet decat daca merita...

    prietenia e lucru mare...si tocmai din cauza ca adevaratii prieteni sunt greu de gasit trebuie sa incercam sa fim noi pentru noi insine cel mai bun prieten...

    cum zice si proverbul "pana la Dumnezeu te mananca sfintii"...asa ca mai bine tratezi totul cu indiferenta si detasare iar daca trebuie sa vorbesti cu ele, incearca sa fii calma, sa le vorbesti frumos (poate asa isi vor schimba atitudinea)

    dar cea mai importanta esti tu...ai grija de tine si chiar daca este greu, incearca sa nu lasi nimic sa iti strice ziua...eu incerc prin autosugestie si prin planurile de viitor ...

    daca pot sa ajut cu ceva te rog sa nu eziti sa imi spui...nici eu nu prea am prieteni saritori ...doar prieteni care "sar" pe mine cand vine vorba sa isi atinga interesele si care nici macar nu dau un telefon cand e ziua mea (nici nu cred ca le-a pasat sa stie macar cand e)

    sa ai o zi superba si gandeste-te la tine
  •  
    • 2153 mesaje
    12 Aug 2008, 13:26
    0 0
    Sfatul meu e sa nu mai pui la suflet ce fac altii! Traim intr-o astfel de lume, fiecare pentru el si atat!

    Sunt destui ipocriti, incearca sa alegi din prieteni, nu lasa pe oricine sa fie in viata ta! Exclude astfel de persoane pentru totdeauna!
  •  
    • 20 mesaje
    12 Aug 2008, 13:42
    0 0
    aveti dreptate, dar stiti cum e... cand nu esti facut din aluatul asta, e greu sa "faci fata distractiei" si sa te comporti ca si cum nu s/a intamplat nimic, mai ales cand vezi atatea.
    eu ma port frumos, chiar ireprosabil, desi cateodata imi vine sa le pun birourile in cap.
    singurul lucru pentru care ma felicit este faptul ca nu le/am spus prea multe despre viata mea personala.
    cred ca sufar de sinceritate si de empatie, pentru ca vibrez la orice bucurie sau necaz al altora.
    si chiar ma doare si in acelasi timp ma scarbeste cand vad cum fac altii si, la naiba, le mai si merge
  •  
    • 2342 mesaje
    12 Aug 2008, 13:51
    0 0
    Smoke eu cred ca esti prea sensibila. Poate colegele nu si-au data seama ca tu ai criza de spasmofilie. Le-ai spus, ai cerut ajutor?
    In birou nu e ca la mama acasa care iti vine imediat in ajutor.
    fiecare are interesele lui. Vrea sa promoveze, etc. Liumea acum e mai individulaista. Nu te astepta sa legi mari prieteni la birou.
    Si nu trebuie sa interpretezi fiecare gest si vorba a colegelor ca o rautate inpotriva ta.
  •  
    • 77 mesaje
    12 Aug 2008, 13:57
    0 0
    hello, oameni buni

    un mic sfat:
    la servici nu trebuie sa ai prieteni, ci doar colegi; daca te apropii de cineva, cu care ai o empatie, ceva, fa-o cu grija; tot ce se poate sa devina o prietenie, pana la urma, dar nu ai cum cu toata lumea;

    si multa detasare...fara patima - e greu, stiu, dar e posibil.

    la ce servicii, ce sefi si ce colegi gasesti acuma in romania...fatarnicia e cuvantul de ordine, din pacate. si asa e cam peste tot, depinde doar de concentratie, stii, la unii mai mult, la unii mai putin, asta-i tot.