cum este viata voastra dupa divort?
-
0 0deschizand acest subiect voi fi prima care raspunde la aceasta intrebare....so..viata mea dupa divort..4 luni chin..lacrimi..suferinta....dupa care o ridicare brusca ,o schimbare radicala,pe toate planurile de nu ma mai recunosc si nu ma mai recunosc nici cei de langa mine...mai exact..slabit 18 kg..schimbat look..stil vestimentatie..job..doua in cateva luni....reusind sa obtin ceea ce am vrut..prin propriile forte..mai multi bani..dar sa imi si placa ceea ce fac...incercarea de a cunoaste barbatii,de a stii ce vor ,de a intelege de ce sotul meu a renuntat la mine,incercarea de a fi amanta,este GROAZNIC si am inteles ca nu-s facuta sa pot face asta,dar am incercat,schimbarea catorva barbati ca pe batiste,sentimente pt un barbat cunoscut pe net,am mai scris de spre asta,insa totul a fost doar o joaca, intelegand asta de curand, practic am incercat sa fiu altfel,insa AM GRESIT,parca a fost o revolutie in sufletul meu,revolutie ce a durat luni bune ..cum eram eu?..gospodina..nu stiam decat casa.. copii..sot...timp de 11 ani..ne intelegeam bine..cel putin asa credeam...il iubeam..cel putin asa credeam...acum sunt ALTA FEMEIE..ma uit in spate si ma intreb oare am dormit timp de 11 ani??..mai exact..la partea relatii sunt praf...clar..inca nu sunt pregatita...nu stiu inca cum sa ma comport intr-o noua relatie...ma tot intreb daca voi mai gasii pe cineva..nu mi se va intampla la fel??...am dicutat cu multi barbati..incercand sa inteleg ce vor..si ma ingrozeste ce cred ca am aflat..SUNT DIFERITI DE NOI FEMEILE...pur si simplu gandesc diferit...sa-i acceptam asa cum sunt sau sa ne vedem de viata noastra?.....ideea este ca parca sunt prinsa intre doua lumi...intre viata de familie..de aici si refuzul de a fi singura ..simteam nevoia de iubire...dar am luat o TEAPA valabila....si viata singura..eu cu copii mei...conluzia...am realizat profesional ce am vrut...mi-am schimbat look-ul..si..stralucesc....dar sentimental..DEZASTRU TOTAL
-
Ai un fond optimist si e cel mai bun lucru pt moment dar vorba lui nenea Iancu" ai putintica rabdare" nu te arnca in val si fii tu cea de acum.Lasa in urma trecutul,pastreaza capul pe umeri,lasa prejudecatile ,dar cu internetul mare grije cred ca mai degraba o agentie matrimoniala e mai buna(nu stiu cum e dar am vazut la tv o emisiune si mi-a dat ideii)nu zic sa stai sa-l astepti pe Fat frumos pe calul alb dar ai grije ca viata trece mai repede decat vrem si la un moment dat o sa te saturi de singuratate asa ca ia-o din timp si nu te obisnui cu ea ca nu e buna crede-ma.
-
draga,viata dupa un divort nu e usoara,mai ales dupa o casnicie de n spe ani;pot sa-ti spun cum a fost la mine,adica,pe linga divort a trebuit sa ma si pun pe picioare ,dupa o perioada de stat acasa......de slabit,da...ajunsesem pe undeva sub limita mea legala de 52; a fost un fel de divort mai neobisnuit,dar,a trecut...mi-am revenit,nu-s singura,desi,uneori ma bintuie trecutul,si bine...deci,orice e posibil...aaa,si inca ceva,nu-s o fire bisericoasa,de felul meu,dar,mi-am pus increderea in Dzeu,si-am reusit...deci,se poate,doar ca trebuie sa ai rabdare si mult,mult,curaj...
-
multe apelam la clichee-ul asta; schimba-ti look-ul, slabeste, schimba jobul, plecatul in vacante cu prietenele din liceu etc. din pacate nu ne rezolva problemele fundamentale.
toate la timpul lor. rabdare.
eu sunt separata de aproape 2 ani si nu sunt inca pregatita sa intampin un divort si nici pe altcineva in viata mea.
nu caut rezolvari ale problemelor mele in altii si nu-mi pun prea multe intrebari de genul "de ce?" pur si simplu iau viata asa cum vine in fiecare zi. invat sa traiesc cu ce am cand am. si sa apreciez. -
si eu mi-s inca la pamant dupa divort....
de 1 an jumate tot incerc sa ma redresez...
am momente cand simt ca am trecut hopul, dupa care cad din nou..si tot asa pana simt ca-mi pierd mintile..
singura diferenta e ca eu nici macar n-am incercat sa-mi gasesc pe altcineva....nici macar pt. o relatie sexuala.
stiu ca o fac degeaba, ca nu pot, inca...asa ca mai bine stau departe de barbati.
adica, in fine....mi-s si cam salbatica ca dehhhh....barbati care sa roiasca in jurul meu inca is....dar frica, neincrederea, instinctul matern din mine pur si simplu ma fac sa blochez pe oricine incearca sa depaseasca limita.
am momente cand imi doresc sa-mi gasesc pe cineva ca doar asa stiu ca o sa-mi treaca sentimentele pt. fostul sot, dar situatia actuala chiar nu-mi permite .
bebele meu are mai multa nevoie de mine, decat eu de un barbat in viata mea...
asa ca....daca va fi sa fie o sa zic doamne-ajuta...daca nu, o sa traiesc in continuare cum am fost nevoita sa invat de ceva timp incoace...
p.s: dar am si avantaje...fac ce vreau, hotarasc singura, nu-mi mai manca nimeni nervii...asa ca...oricand as alege situatia actuala fata de cea anterioara... -
oftoping : machedoanco, indraznesc sa imi iau rolul de purtator de cuvant al unor eve, pt ca am vazut cateva punte de vedere legate de tine, si te rog sa incerci un minim respect pt aceasta comunitate, oprindu-te din a ne mai tortura vizual cu scrierea ta, este de departe cea mai greu de suportat din multii adepti ai scrierii, care s-au perindat pe aici...
multumim...
on toping: ma mananca limba rau, dar incerc sa ii pun stavila...sa vad daca reusesc
-
Divortata de 12 ani, pe vremea in care copilul pasea in clasa I. Din experienta va pot spune ca nu este un moment potrivit. Dupa acest divort cel mai mult a suferit copilul dar in timp, tatal s-a detasat si astfel s-a produs o rupere intre ei. Niciodata nu i-am interzis copilului sa-si vada tatal sau sa-si petreca vacantele la bunicii din partea lui.
N-a fost usor drumul, e greu uneori sa comunici cu adolescentii dar sunt multumita, din toamna am copil student!
Mi-am continuat cariera avand un serviciu frumos dar modest material. Am calatorit in fiecare an ori de cate ori am avut posibilitate si timp, ma simt o femeie independenta, decid ce fac cu timpul si banul meu. Nu gatesc, nu e pasiunea mea, imi place sa citesc, am facut cateva cursuri in timpul liber, incerc sa investesc in mine profesional. Nu mi-am schimbat look-ul, ba chiar am mai pus ceva kg., de regula saptamanal ajung la un salon.
Nu am tinut mortis sa-mi gasesc pe cineva in aceasta perioada, am lasat lucrurile in voia sortii. Cateva relatii in care m-am implicat mai mult eu sau respectivii daca aveau un oarece interes (material). Lucrez intr-un mediu unde 90% sunt femei deci sansa sa apara mister "EL" e aproape nula. Ce a fost mai greu dupa divort: sarbatorile mai ales Revelionul cand stau si privesc pe geam singura, concediile. Multumesc totusi ca sunt sanatoasa si cei apropiati mie, asemeni. Cred ca e cel mai important lucru.