dragoste sau ratiune?
-
0 0Va rog din suflet sa ma ajutati!!!!
sunt casatorita de10ani si am o fetita de 8ani.Acum 5ani sotul meu a plecat la munca in strainatate si acolo a gasit pe cineva, am aflat si am bagat divort anul trecut, dar nu l.am dus la sfarsit ptr ca mi.a fost mila de fetita mea care sufera fff mult dupa el.(a venit in tara cand i.am spus de divort), am renuntat cu conditia sa plece iar o perioada ca sa nu il mai vad. Acum m.a anuntat ca vine acasa ............si sincer nu stiu ce sa fac......sa ma impac cu situatia si sa incercam sa fim iar o familie sau sa imi vad de treaba mea?Daca judec cum imi dicteaza inima ar trebui sa imi vad de treaba mea si sa divortam, dar daca incerc sa fiu rationala copilul meu e mai presus de orice si poate ptr ea DOAR PTR EA as mai incerca. -
Cel mai bine e sa astepti sa vina acasa sa vezi ce se intampla,ce simti tu pentru el,cum va intelegeti.Oricine poate gresi si merita o a doua sansa(atata timp cat mai simtiti ceva unul pentru altul).Dar daca simti ca nu merge,nu mai comunicati cum trebuie,nu mai ai incredere,cel mai bine ar fi sa pui punct.Fetita ta probabil ca va suferi acum,dar mai tarziu va intelege.In caz contrar,daca ai sta numai pentru ea,mai tarziu va suferi.Sunt cam in aceeasi situatie;parintii mei nu s-au inteles mai niciodata si au ramas impreuna pentru mine,dar fiecare cu treaba lui,cu munca lui,cu amantele lui.SI asta doare mult mai tare sa-ti vezi parintii ca doi straini si nefericiti pe deasupra.Orice copil prefera sa-si stie parintii fericiti si mai devreme sau mai tarziu va intelege.
Eu am o varsta,da inca sufar si am ramas marcata de certurile din casa,discutii inutile si plansetele lui mama...asa ca,ia o hotarare dupa cum simti tu -
Nu divorta! Viata de una singura cu un copil nu e usoara. Am trecut prin asa ceva, e greu sa speri macar ca vei mai intalni pe altcineva care sa te accepte macar si cu un copil. Incearca sa iti apropii sotul cu tact si sa redeveniti o famile. Nu e nici primul, nici ultimul care o face. Eu am ales intotdeauna varianta "demnitate", da am libertate dar ce folos?
-
Carmelia, eu nu i-am spus sa sufere ci sa incerce sa si-l apropie cu tact, sa vada intai ce defecte majore are daca e un alcoolic incurabil sau e vorba de o singura aventura sau escapade la tot pasul.
Am vazut femei si nu putine, le admir, au stiut sa-si formeze sotul, un camin, chiar daca nu au copii, sunt tratate ca niste printese. -
romina, pai hai sa-ti zic eu de ce is n-spe femei cu cariera, frumoase, divortate, cu copii si totusi necasatorite......ca au invatat pe propria piele ca n-au nevoie de o sula bleaga, neintarcata, egoista pe care trebuie s-o traga dupa ea sau s-o duca in spate toata viata...
au invatat sa-si faca viata frumoasa singure decat sa mai stea atarnate de un 'cacat cu ochi, copil mai mare...exact cum s-a exprimat si domnul de pe celalalt totic.
eu pe astea le admir de mor!!!! -
sunt fete singure pe toate gardurile,nu pentru ca nu au vrut,ci pentru ca n-au stiut sa lase trecutul la o parte si sa indrazneasca sa doreasca mai mult de la viata.Un barbat nu apare in viata ta cand esti mai floricica si disperata,ci cand esti impacata cu tine insuti si te iubesti si respecti tu in primul rand.
Nu sunt de acord cu ideea de a sta cu un barbat numai de frica de a nu fii singura.Meritam sa fim fericite si trebuie macar sa incercam de mii de ori daca trebuie,pana reusim.Nu sa ne agatam de un barbat ca poate poate ne va respecta candva,mai ales ca avem un copil.Si un copil trebuie sa aiba un camin,dar nu un camin rece si distant;decat asa mai bine deloc...