Sentimente tinute in frau
-
0 0Seful meu are si nu are atitudine de sef. Are si puterea de a conduce un colectiv insa stie sa fie apropiat si de oameni. Iubeste ceea ce face, cred ca ar fi bolnav daca ar sta o zi acasa, vine primul si pleaca ultimul. Ori de cate ori avem de facut ceva impreuna am colaborat ok. Acum sunt intr-un concediu mai lung si m-am trezit ca imi lipseste, intr-un fel am inceput sa tin la el. Ce greu e...!
-
Da, din punctul asta de vedere sunt o norocoasa, merg cu placere la serviciu, esti motivat chiar daca satisfactiile nu sunt extraordinare. E primul om pe care l-am intalnit si isi respecta intotdeauna cuvantul dat, iti da mereu o stare de siguranta. Nu poate fi vorba de o poveste de dragoste in adevartul sens al cuvantului, doar am scris sa ma descarc...
-
terminati cu tampeniile...
si eu am avut un astfel de sef, ma simteam mai in siguranta la serviciu decat acasa. BINEINTELES ca ajungeam si eu sa duc dorul acestei stari, atunci cand nu avea cine sa mi-o ofere, in locul sefului.
si da, aveam pentru el un sentiment de admiratie. speram sa ma placa la randul lui, desigur. as fi fost insa dezamagita daca m-ar fi placut intr-un alt fel decat imi trebuia mie.