ma doare...

  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:27
    0 0
    Sunt cu el de mai bine de jumatate de viata ( avem 30 si suntem impreuna de la 14-15 ani)
    Am fost prieteni, iubiti, acum ( de vreo 5 ani) suntem casatoriti
    Inceputul casniciei noastre, a fost de fapt inceputul sfarsitului nostru!

    Mai suntem impreuna doar fiindca eu m-am incapatanat sa mentin pe o oarecare linie de plutire relatia asta.. desi doar rareori am reusit

    Situatia noastra: bani separati, program separat, dormim in camere separate, facem sex o data la (stati sa imi amintesc), la vreo 3 luni, si asta la insistentele mele repetate

    Copii nu avem; din pacate am pierdut mai multe sarcini..

    Altfel, imi vorbeste urat, ma jigneste..

    Stiu, oricine ar spune ca e suficient ca sa spun STOP si sa divortez
    Am toate motivele!

    si totusi.. mi-e al naibii de greu, de frica..

    chiar nu stiu ce sa mai fac..
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:30
    0 0
    Noi nu suntem o echipa impreuna,
    noi existam drept unul impotriva celuilalt!
    Resimt mereu o competitie a lui cu mine.. pe toate planurile
    Si mai mult, o dorinta de a ma domina, total! de a ma dobori, de a ma termina cumva.. ca pe cel mai mare dusman..
  •  
    • 13679 mesaje
    22 Iul 2008, 17:30
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:35
    0 0
    despre mine?
    sunt o persoana noramal ( sau eram cel putin..)
    o femeie dragutza si chiar mai mut as putea spune - desi el mereu ma face sa ma simt ultumul om ("ce rau arati", "ce te-ai ingrasat", "ce bine e tipa aia", si tot asa...)
    o femeie cu o cariera destul de buna pentru varsta mea facuta prin munca si propriile puteri - pe care el o contesta mereu... ( "ce mare kk ai facut tu?")
    dintr-o familie de oameni intelectuali, in banca lor - dar pe care el nu ii suporta
    cu o situatie financiara relativ ok..

    si totusi el vrea sa ma faca zi de zi sa ma simt ultima ratata! sub toate aspectele..
  •  
    • 7743 mesaje
    22 Iul 2008, 17:36
    0 0
    pentru inceput,citeste topicul asta, te rog, o femeie de 48 care ...

    http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=57466&forum=8&116

    vorbim dupa aceea

    sau cauta-l in arhiva, e de acum 2 zile, pagina 3 , sectiunea dragoste

    se numeste Heeelp! E cineva peste 40 prin zona?
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:37
    0 0
    NU INTELEG ce se intampla?!
    si de ce s-a ajuns aici?

    si mai mult CE POT SA MAI FAC?!!
    mai e vreo sansa? sau e totul pierdut?!

    mentionez ca m-a iubit.. enorm de mult candva..
    acum totul e doar o amintire
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:38
    0 0
    draga Eva, nu pot aceesa topicul
    imi mai trimiti inca o data link-ul te rog?
    Multumesc
  •  
    • 649 mesaje
    22 Iul 2008, 17:40
    0 0
    Eu una nu mi-as mai pune intrebari.
    Cred ca sunteti de prea tineri impreuna.
    Mai bine PA.
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 17:43
    0 0
    la asta ma gandeam si eu
    am auzi tmulte povesti de acest gen, cu iubiri si relatii incepute devreme si terminate
    cel mai des, el, barbatul ajunge sa vrea la varsta matura sa traiasca ce a ratat in tinerete fiind prins intr-o relatie stabila..
    si incepe sa caute, sa insele..
    probabil ca asta mi se intampla si mie cu el acum ; mai ales ca mi se pare absurd ca la 30 de ani un barbat sa aiba relatii sexuale atat de rar cum are el cu mine.. ( categoric exista o compensare undeva, de vreun fel sau altul, nu?)
  •  
    • 7743 mesaje
    22 Iul 2008, 17:50
    0 0
    amerique, l-am adus sus , sa-l poti citi.
    sper ca vei intelege de ce te-am rugat sa-l citesti

    revin, am ceva pe foc
  •  
    • 726 mesaje
    22 Iul 2008, 17:52
    0 0
    comunica cu el. pentru inceput.
  •  
    • 91 mesaje
    22 Iul 2008, 17:55
    0 0
    draga amerique, am trecut si eu prin asa ceva. nu e numai faptul ca el nu a apucat sa-si traiasca "tineretea", ca sa zic asa.

    dar voi suntei impreuna de la 15 ani. oameni se schimba enorm intre 15 si 30 de ani si oricat de mult v-ati iubit nu exista nici o garantie ca voi doi v-ati dezvoltat in aceeasi directie. Atunci aveati aceleasi prioritati, idealuri, etc. Exista o foarte mare probabilitate ca pe parcursul acestor ani, fara sa va fii dat chiar seama, sa va fii dezvoltat in directii opuse.

    Poate nu e vina nimanui, doar ca ce era bun la 15-20 de ani nu mai e bun si compatibil acum. Poate v-ati castorit din inertie, va stiati de mult, familia v-a incurajat sa faceti pasul asta etc.

    niciodata nu e prea tarziu sa incepi o etapa noua in viata ta. renunta la trecut (pentru ca se pare ca e principalul motiv pentru care sunteti impreuna) si da-ti sansa de a incepe prima zi din noua ta viata fara el.
  •  
    • 7 mesaje
    22 Iul 2008, 18:06
    0 0
    zau_asa.. intelg ca ai trecut printr-o situatie similara
    si? da-mi te rog daca vrei mai multe detalii.. simt ca m-ar ajuta
  •  
    • 91 mesaje
    22 Iul 2008, 18:21
    0 0
    ok, am sa-ti povestesc.

    eu l-am cunoscut pe el cand aveam 19 ani, primul barbat din viata mea (fizic vorbind, ca asa mai avusesem eu doi trei baieti pe la 16-17 ani care imi cerusera prietenia ).

    am fost foarte indragostita si fericita in primii doi ani, dar dupa aceea am inceput sa ne certam destul de des. am crezut ca nu-i chiar asa rau, ca toti se cearta intr-o relatie. nu am putut sa ma rup de el pentru ca, la fel ca tine, simteam ca doare. Eram amandoi studenti, aveam prieteni comuni, ne iubeam dar nu vroiam poate sa vedem cat de diferiti suntem. dupa 5 ani de relatie, m-am mutat la el. desi dormeam in acealasi pat, faceam dragoste o data pe luna. aveam numai 23 de ani.

    apoi am fost plecata pentru sase luni din tara la studiu si mi-am dat seama ce inseamna sa fii liber, sa te distrezi, sa cunosti si alti oameni etc. cand m-am intors el cunoscuse pe altcineva, dar imi tot spunea ca ma iubeste si ca vrea sa fie numai cu mine, ca cealalta nu a fost decat o greseala. am suferit foarte mult, nu am putut sa ma rup de el (la fel ca si tine). dupa jumatate de an, la 24 de ani, ne casatoream. un esec total. doi ani mai tarziu divortam.

    sunt cel mai fericit om din lume ca nu mai sunt cu el si ca am avut sansa la 26 de ani sa fiu libera si sa ma cunosc pe mine, sa ma redescopar. acum sunt foarte fericita alaturi de o persoana speciala pe care o iubesc si care ma iubeste asa cum mi-am dorit. mult mai matur.

    uitandu-ma in urma, consider despartirea de primul, ca fiind dreptul meu din nou la viata.

    iti doresc mult noroc si incredere in tine!
  •  
    • 91 mesaje
    22 Iul 2008, 18:24
    0 0
    aa.. si inca ceva, la fel ca si in cazul tau, incerca tot timpul sa ma faca sa ma simt inferioara. era in continua concurenta cu mine si toate meritele mele le aseza in umbra.

    am pierdut mult respect de sine din cauza asta.
  •  
    • 121 mesaje
    22 Iul 2008, 18:24
    0 0
    zau_asa....vrei sa vb pe mess?
  •  
    • 91 mesaje
    22 Iul 2008, 18:26
    0 0
    vanessa, din pacate sunt pe punctul de a pleca de la servici, la sala.

    daca vrei scrie-mi un mesaj privat. iti voi raspunde maine.
  •  
    • 1 mesaje
    22 Iul 2008, 18:30
    0 0
    ia-te in miini shi leapada-l!Eshti feemeie matura,da dovada de acest fapt!sEshti independenta!NU te mai gindi mult,nu-ti fie frica,fa-oi shi gata!DIvort!
  •  
    • 7743 mesaje
    22 Iul 2008, 20:37
    0 0
    am revenit, asa cum am promis

    amerique,

    relatia ta , a voastra, e moarta...trist ,dar asa e.
    la fel ca si tine, si la mine a durat o perioada pana sa inteleg asta, ma luptam sa fie bine, el nimic.
    cu cat el se incapatana sa ramana cu ale lui, in lumea lui in care numai el conta.. cu atat imi crestea mie puterea pentru a ma desprinde, caci fiecare vorba, gest urat... ucidea marea iubire, pic cu pic.
    credeam ca lupt pentru noi si copiii nostri , dar a venit ziua in care l-am vazut cu adevarat, era atat de mic, atat de neinsemnat devenise...ajunsese un nimeni...nu mai aveam pentru ce lupta...murise!
    era o povara , pentru ce s-o duc? ma descurcam singura cu cei doi copii! banii se fac, averea se imparte iar casa nu e casa daca nu te duci cu drag acasa... poate exista un nou inceput daca vrei, n-ai de ce sa-ti fie frica. ce crezi ca ti se poate intampla?curaj!
    gandeste pozitiv, iubeste-te pe tine, redescopera-te, analizeaza situatia si nu dispera caci nu esti nici prima nici ultima!
    gaseste in tine puterea si rupe-te!
    da-ti o sansa ,aceea de a gasi un barbat adevarat care sa te merite.
    esti datoare fata de tine!


    poti!
    trebuie numai sa vrei!