when enough is enough
-
0 0nu stiu daca va mai amintiti de mine, eu nu v-am uitat
apelez din nou la voi pentru ca nu e prea multa lume in jurul meu si chiar am nevoie de niste pareri obiective, o sa incerc sa va spun pe scurt ce mi se intampla: cu un an si ceva in urma l-am cunoscut pe el, totul a inceput furtunos si in scurt timp am ajuns sa locuim impreuna, incet incet lucrurile s-au schimbat, din vremurile frumoase nu a mai ramas nimic, acum totul e doar cearta si reprosuri, el vine foarte tarziu de la servici si e obosit, stresat, de multe ori isi varsa nervii pe mine, recent mi-a declarat ca reprezint cea mai nasoala perioada din viata lui, se pare ca si modul cum respir il deranjeaza, nu mai stiu ce sa mai fac, mi-e greu sa renunt la el pentru ca inseamna foarte mult pentru mine, pe de alta parte ma gandesc ca nu o sa se schimbe niciodata, ma gandesc cum ar fi viata mea langa el peste 10 ani, ma gandesc ca pe un om pe care il iubesti nu il lovesti cu cuvinte grele stiind ca il va durea, ma gandesc la atat de multe incat am obosit si nu mai stiu pe cate fete sa mai intorc problema ... -
offf ar fi atat de mult de povestit
el imi reporseaza ca nu l-am sustinut, ca e vina mea pentru tot ce ni se intampla, la un moment dat mi-a cerut sa fac ceva cu care nu am fost de acord din prima pentru ca eu mai vedeam si alte variante, apoi am zis ca daca el tine sa facem asa, asa vom face, a ales insa varianta mea si de atunci imi tot reproseaza se pare ca orice s-ar intampla in prezent el leaga ca o consecinta de ezitarea mea de atunci si pe zi ce trece ma transform fara sa vreau tot mai mult in dusmanul lui, cel putin acum asa ma vede -
ma, de ce noi femeile, dac ei sunt suparati, obositi, pliktisiti sau cine mai stie ce, nu stim ce sa mai facem ca sa le fie bine iar pe ei ii doare fix la basca?
adica pe el il deranjeaza orice la tine si tu incerci sa salvezi relatia?
ce naibii sa mai salvezi?
pun pariu ca daca ar aparea in peisaj-daca nu e deja - o tinerica-secretara, vecina etc, n-ar mai fi asa de obosit sau stresat . -
miki exact la asta ma gandesc si eu, nu cred ca in momentul de fata e cineva, desi nu bag mana in foc ca n-ar fi, insa nu pot sa ii fiu cu nimic pe plac, are zile cand intra pe usa si nici nu ma saluta...nu stiu, chiar nu stiu ce sa fac, in momentul de fata relatia noastra e un izvor continuu de durere pentru mine, nu as vrea sa renunt, nu stiu daca se mai poate face ceva
-
respectul fata de mine? l-am pierdut de mult, nu vreau sa par patetica dar chiar nu mai stiu cine sunt, tot timpul imi reproseaza ca sunt ba asa, ba asa incat nu mai stiu nici eu cum sunt, incep sa ma intreb daca nu cumva are dreptate, poate oi fi egoista, poate oi fi varza, varza clar sunt macar atat imi dau si eu seama, dar cand ma vad prin ochii lui incep sa ma intreb de ce mai fac umbra pamantului
-
da ai putina coloana vertebrala si luni ia-ti liber, fa-ti bagajele si pleaka.
si da-i un telefon si spune-i scurt.
viorele, am plekat.te pup.pa
daca vine dupa tine cu lacrimi de crocodil si crezi ca se mai poate face ceva, mai da-i o sansa.
daca il doare in c.ur si respira usurat, te prinzi si tu ca nu erai ce cauta el.
e trist pentru tine, din pacate am trait-o si io.cel mai aiurea imi era de ai mei, ca ma mutasem cu el si cum sa apar eu singura dintr-o data?
dar uite ca a trecut.
citi ani ai? -
cum ma?tot tu spui despre tine ca de ce mai faci umbra pamintului?
e un simplu om, nu merita sa disperi din cauza unui om.
o sa treci si peste asta.o sa dureze ceva timp, in care si cind o sa intri la weceu o sa ai impresia ca el e la usa, da trece.
se zice ca durerea despartirii dureaza cit a durat si realatia -
la naiba miki, un si ceva a fost totul pentru mine, mai mult decat familia mea si mai e inca, ce doare cel mai mult este ca un om pe care il vezi cum il vad eu pe el sa iti spuna ceva de genul nu esti buna de nimic stai cu capul plecat, nu ma interesa daca o persoana straina avea parerea asta despre mine, insa venind de la el doare al naiba de rau si mi-o spune uitandu-se in ochii mei fara sa clipeasca macar
-
ma, din pacate si ala statea in hogeacu meu.
si intr-o zi cind am intrat, era casa goala, lua tot ce cumparasem impreuna.macar ala s-a tirat.
da joana, cica atita suferi.
am stat cu idiotu ala 2 ani si am suferit aproape dublu, asa ca sunt si altele mai ticnite pe lumea asta.adica io.
in cazu asta, sa mor daca stiu cum sa-i spui ca e cazu sa elibereze spatiu -
poveste identica cu a mea.
ne-am mutat prea repede impreuna, ne-am grabit, tot la mine stateam, nu la el, am trecut prin aceleasi faze, imi spunea ca il sufoc, nu-i dau spatiu si libertate, si intr-un final a plecat, s-a terminat.
apoi...am ajuns la concluzia ca daca lui i s-a luat....orice ai face, nu e bine!
nu te chinui si tu ca mine cu intrebari, remuscari,etc....ca el oricum pleaca la un moment dat si tu ramai cu suferinta...
incearca sa te detasezi dinainte, daca se intampla sa ve despartiti , macar sa fii pregatita sufleteste....