Why is she swimming in my waters?
-
0 0L-am intalnit si l-am placut din prima. Nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere, nu stiu daca ceea ce am simtit a fost dragoste (e un cuvant cam mare), dar cu siguranta CEVA a fost din prima clipa cand l-am privit in ochi.
Am observat ca nu poarta verigheta si mi-am permis sa-mi dau frau liber imaginatiei, mi-am permis sa ma gandesc la el, sa imi imaginez ca, in sfarsit, a aparut si printul meu cel mult asteptat ... Imi imaginam ca ne vom petrece toata viata alaturi, imi imaginam cat de bine ar fi in bratele sale si imi era si inca imi mai este atat de bine doar gandindu-ma la el ... Simt un fel de caldura si euforie in tot corpul numai cand ma gandesc la el ...
Apoi a venit dusul cel rece: am auzit din gura lui sintagma de care imi era atat de frica "sotia mea" ... Am aflat ulterior ca nu e chiar asa, dar e intr-o relatie destul de serioasa de 2-3 ani cu cineva, fara a fi semnat vreun act. Ea este mai in varsta decat el si are si o fetita de vreo 12 ani dintr-o casatorie anterioara.
Nu vreau sa fiu rea (desi stiu ca spunand cele ce urmeaza nu am cum sa nu fiu asa), dar o consider o femeie binecuvantata de Dumnezeu! Nu iese cu nimc in evidenta, nici fizic, nici intelectual, isi arata cu brio varsta (el pare un copilas pe langa ea) si a mai si avut norocul sa dea peste cineva ca EL care sa-i cresca copilul ei facut cu un alt barbat. Fetita e o scumpa, e foarte mandra si atasata de tatal ei (adoptiv), ceea ce imi intareste increderea ca e un om deosebit.
Nu credeam ca la cei aproape 30 de ani ai mei voi simti fluturasi in stomac si inima imi va bate nebuneste doar vazand o anumita persoana ... Am asteptat pana acum persoana potrivita, nu prea am (si nici nu vreau sa am!) experienta in domeniul asta, nu vreau sa cunosc zeci de barbati, vreau doar sa apara EL si sa imbatranim impreuna ... Poate sunt eu prea visatoare, poate prea am asteptat si visat iubirea perfecta, cert este ca atunci cand l-am vazut pe el am simtit ca e alesul. De aici si dezamagirea profunda pe care am simtit-o in momentul in care am aflat ca e intr-o relatie.
Sunt o persoana cu principii si imi place sa ajut oamenii si sa fac bine, dar este pentru prima data in viata mea cand ... ma gandesc ca poate as fi in stare sa incep o relatie cu cineva cu obligatii. Puteti arunca cu pietre, de la gand la fapta mai e mult, vreau doar sa evidentiez faptul ca am inceput sa iau in considerare daca mi se potriveste statutul de amanta ...
O prietena foarte buna care imi cunoaste situatia mi-a spus sa ma bag in seama si sa ma fac remarcata, daca asta vreau si daca imi place de el ... Stiu ca nu poti cladi fericirea ta pe nefericirile altora, nu cred ca as vrea sa mi se arunce la picioare si sa-mi declare iubire vesnica, renuntand la "sotie" si "copil". Atat timp cat si-a asumat niste responsabilitati, e bine sa si le indeplineasca ... Plus ca, daca ar face asa ceva - ar renunta la ele pentru mine - m-as gandi ca si pe mine ar putea sa ma lase pentru alta ... Prietena mea nu este de acord cu asa ceva, ea imi spune ca viata e in definitiv o jungla, ca nu am de unde sa stiu ce e intre ei, daca e iubire sau a luat-o ca ii e mila ca a ramas pe drumuri cu copil cu tot ... Si ea e foarte revoltata de faptul ca femei singure ca noi, niciodata casatorite, nu au noroc in a gasi ceea ce cauta, in schimb una mai in varsta si cu copil a pus mana pe un asa om.
Nu stiu de ce viata mi l-a scos in cale, de ce mi-a fost dat sa am sentimentele astea pentru el, de ce nu putem fi impreuna ... Poate e doar o simpla pasiune sau simpatie si peste cateva luni voi zambi gandindu-ma la cat ma zvarcoleam cu ceva timp in urma ... Dar acum ma doare, ma doare sulfetul atat de tare sa-l stiu ca e al alteia ...
Departe de mine gandul de a dramatiza situatia, nu vreau sa fac un capat de tara, stiu ca exista pe lumea asta probleme mult mai mari si oameni cu necazuri adevarate, vreau pur si simplu sa-mi descarc sufletul, vreau sa ma gandesc la el si sa scriu despre el ca sa raman in starea de euforie cat mai mult posibil si vreau sa-mi exprim si nedumerirea fata d -
" Si ea e foarte revoltata de faptul ca femei singure ca noi, niciodata casatorite, nu au noroc in a gasi ceea ce cauta, in schimb una mai in varsta si cu copil a pus mana pe un asa om."
Ce sa-ti spun!!!
Si daca e mai in varsta ce?
Si daca are un copil ce?
Si daca nu sunt casatoriti ce?
De unde stii tu cum este ea?
Poate e mai buna decat tine.
Faptul ca el a spus "sotia mea" ar trebui sa-ti spuna clar ceva. -
Continuarea:
Departe de mine gandul de a dramatiza situatia, nu vreau sa fac un capat de tara, stiu ca exista pe lumea asta probleme mult mai mari si oameni cu necazuri adevarate, vreau pur si simplu sa-mi descarc sufletul, vreau sa ma gandesc la el si sa scriu despre el ca sa raman in starea de euforie cat mai mult posibil si vreau sa-mi exprim si nedumerirea fata de situatia existenta ... Am crezut ca, in sfarsit, l-am intalnit pe cel sortit, doar ca destinul sa-mi dea o palma zdravana ...
PS: Scuze pentru titlul nu prea autohton, e o replica din "Sex & the City".
La o petrecere o prietena mai in varsta ii explica lui Carrie ca ar trebui sa se intalneasca cu barbati de o varsta apropiata cu ea (Carrie avand atunci o relatie cu un barbat mult mai in varsta) si o intreaba "Why are you swimming in my waters?" -
she's not swimming in your waters... DIN CONTRA, TU NU ESTI IN APELE TALE!
el are viata lui, femeia lui, copilul lui (nu conteaza ca nu-i tatal biologic al fetitei) si a avut grija sa te informeze in privinta importantei partenerei sale, numind-o "sotia mea".
dezamagirea si invidia ta sunt de inteles, dar este evident ca pierzi vremea vaicarindu-te, cand, de fapt, nu s-a intamplat NIMIC!
vino-ti in fire si GET A LIFE! ai tot dreptul!
-
Pai am spus care e situatia. Am precizat ca nu vreau sa fiu rautacioasa, se pare ca nu mi-a iesit ... in fine.
Am totusi o mare nedumerire: daca o iubeste asa de mult, de ce nu a luat-o de sotie? Cu acte, ma refer.
Eu nu cred ca ei ii convine situatia de concubinaj. Ca barbat, daca iubesti o femeie, ii oferi si un statut in societate, nu? -
:o
ooo, daa!
sa-ti mai zic si eu ceva? asa, de ciuda?!
sunt altele care au nu un copil ci chiar doi , din alta casatorie , care au diverse probleme si sunt apreciate , iubite, respectate si iar iubite
sunt adevarate sotii!
mai sotii decat daca ar avea actul
incredibil d-le! nu-mi explic! oare cum de l-au imbrobodit ? :o
ma duc sa-mi fac un dus gheatza, nu rece , parca mi-e prea, prea cald
-
pai da' ce, ma, acuma daca el are lipici pentru femeile mai mari decat el, pentru ca are nevoie de o figura materna si nu de o iubita tinerica si lipsita de experienta, care-i problema?
unul de-asta ar scoate din minti orice femeie normala, in maxim 2 luni de zile... astia, in exterior, par barbati intregi la cap, dar asta numai pentru ca au gasit o femeie dispusa sa-i impinga de la spate, sa mearga cu ei la stomatolog, sa-i invete cui sa ofere un buchet de flori si cui sa-i dea o spaga, cum sa-si negocieze salariul etc etc etc...
pe scurt, nu el este cel fermecator si intelept, ci partenera. asa batrana si urata si cu copil, il ajuta sa traiasca mai bine decat au reusit altele.
sper ca acum, ca ai inteles cum stau lucrurile, te-ai mai potolit oleaca...
si zi, vii la intalnire? -
postat de: dikens la data: 2008-07-17 11:41
Daca n-o iubea nu era cu ea. E clar.
Daaa, toate relatiile sunt perfecte, bazate pe dragoste si respect! Haideti sa fim serioase! Cate nu sunt relatii de compromis, de ochii lumii, de teama de singuratate, de dragul de a face parintii fericiti?
PS: Woow, da' e minunat aici, "intre prietene". Cand ati terminat de aruncat cu sageti, sa ma anuntati.