TRISTETE...

  •  
    • 7 mesaje
    29 Apr 2004, 17:47
    0 0
    Ma pierd si lupt din rasputeri sa ma regasesc. Si cui ii pasa? Cu fiecare zi ce trece, greutatea ma chinuie tot mai mult. Un Atlas modern, purtand pe umeri povara casatoriei. Am alaturi un om bun, dar ce folos? Unde e fericirea, unde sunt eu, cea de altadat'? Sacrificata pe altarul mintilor inguste, al prejudecatilor, al regulilor impuse de o societate prea rigida si neiertatoare.Luptam cu morile de vant, cu rautatea si rigiditatea semenilor nostri. Casatoria? O minciuna gogonata, un motiv pueril de a-l subjuga pe cel ce-ti sta alaturi. Doi oameni traind aceeasi minciuna. Si cati sunt ca noi! Ne mintim cu zambetul pe buze.
    Poate voi reveni, cine stie... Acum sunt prea confuza si dezamagita.Va pup!
  •  
    • 27 mesaje
    29 Apr 2004, 17:55
    0 0
    La fel de modern este si divortul si apoi vei purta ca un Atlas modern povara singuratatii Nu mai fi trista, dracul nu e asa de negru si nici o relatie nu e doar lapte si miere, iar casatoria e o chestiune a naibii de grea. Nu astepta sa ii pese cuiva ca sa te regasesti, pina la urma toti suntem putin egoisti (sau mai mult) si tot in noi trebuie sa gasim puterea de a merge mai departe oricare ar fi calea.
  •  
    • 122 mesaje
    29 Apr 2004, 18:47
    0 0
    La ce se refera "minciuna cu zambetul pe buze"?
  •  
    • 9835 mesaje
    29 Apr 2004, 20:06
    0 0
    bag SAMA (sic!) ca deja "s-a dus amorul"... o alta eva ne explica mai demult ca atractia aia intensa de la inceput se domoleste dupa cca 2 ani. cica e o chestie fiziologica... nu te ingrijora... mai bine bucura-te de noua etapa a relatiei. Faptul ca nu mai simti "amoarea" la ca inceput nu trebuie sa te sperie, e normal...
    Nu mai este vorba de o iubire de adolescenta, te-ai maturizat etc. , etc., nu mai este musai ca fiecare privire si gest sa fie pline de intelesuri lirice... Dar apar si alte satisfactii - si multe obligatii si responsabilitati, din pacate.
    Asha-i la vie!
  •  
    • 9835 mesaje
    29 Apr 2004, 20:06
    0 0
    Apropo, "casnicie" n-o veni oare de la "cazna"?????
  •  
    • 9835 mesaje
    29 Apr 2004, 20:07
    0 0
    m-a injurat careva... mi-am ars limba cu capuccino...
  •  
    • 2234 mesaje
    30 Apr 2004, 07:37
    0 0
    donna esti mortala. desi sunt prinsa peste cap cu referatele astea tampite ca incepe sesiunea nu pot sa ma abtin mai frate sa intru pe forumul asta. toate ca toate da si eu tot pe acolo incadrez casnicia. si zau daca mi s-a intamplat ceva rau. nu stiu ce naiba am. parintii mei de asemeni nu mi-au dat un exemplu rau in privinta casnicicei, da nu stiu mey de ce imi suna aiurea. oi fi prea tinerica. hmmmm, sigur asta este
  •  
    • 711 mesaje
    30 Apr 2004, 09:42
    0 0
    La inceput (adica pe la 17-18 ani; anul acesta fac 25), eu aveam un chef de casatorie si priveam aceasta uniune ca pe ceva magic : lol : ! Acum...desi nu sunt in varsta, sunt intr-o perioada in care parca nu mai am incredere in nimic, nici chiar in mine! Si am constatat un lucru foarte dur, cel mai dur: stiti ce e mai grav decat sa iubesti mult, sa suferi mult din acest motiv, sa fii nefericit in iubire si sa iti pui in continuu intrebari?? Ei bine, mai grav este sa nu iubesti deloc, sa nu-ti mai pui intrebari, sa nu te mai "agiti" deloc! Adica "NIMIC" este mai trist decat "CEVA, ORICE"!
    Totusi, cred ca aceasta stare de "nimic" nu apare strict ca urmare a casatoriei, nu? Poate sa apara si inainte de casatorie!
    Nu mai stiu! Mie imi oboseste creierul cand incep sa ma gandesc la astfel de lucruri si nu gasesc solutii, doar tristete! Asa ca mai bine nu mai gandesc !
  •  
    • 25 mesaje
    30 Apr 2004, 11:37
    0 0
    Draga mea draga,
    din cate observ eu, nu ca n-ai fi multumita de viata ta, ci nu esti multumita de tine.Gandeste-te de ce, si ce poti face sa schimbi asta.Si daca ai langa tine un om bun, cere-i sprijinul.Mult curaj.
    PS Multe nu avem ceea ce ai tu, si visam la asta(ma refer la o casnicie, la un om bun langa noi)
  •  
    • 7 mesaje
    30 Apr 2004, 16:48
    0 0
    Draga Alexandra, NU AM CUI sa cer sprijin. Am incercat, dar din pacate, fara folos. Mi-e sufletul bolnav...si trist,si singur. Suntem de 8 ani impreuna.La inceput a fost frumos,dar ne-au coplesit grijile, sau poate noi le-am lasat sa ne copleseasca. Cine stie? Un lucru este sigur: nu mai stiu ce simt, ce vreau. Mi se pare ca am ajuns intr-o fundatura. Si nu am decat 28 de ani.Poate rasare si pentru mine soarele. Nu am incetat sa sper...
    Va multumesc tuturor si va pup!
  •  
    • 297 mesaje
    30 Apr 2004, 17:43
    0 0
    Sama, draga...nu prea inteleg io de unde-ti vine tristetea asta in casnicie si de ce "ti-a murit" chefu' dar nu pot sa cred ca nu exista solutii de a iesi din starea asta!
    Daca mai exista vreo sansa de remediere...luati-o si voi catre iarba verde..o padure ceva...sa va mai destindeti.
    Daca nu... mai bine..."rupetzi pisica-n doua" si vedeti-va de drumul vostru...
    Bafta si "sus moralu' sus!"
    Da-ne vesti!
    Pupici
  •  
    • 3 mesaje
    30 Apr 2004, 23:51
    0 0
    Stii ce e cel mai important?Sa fii tu !Indiferent de ce se intampla, trebuie sa te gandesti daca iti e bine sau nu.De ce te prefaci?De ce nu ii spui ca nu esti fericita si, impreuna, poate gasiti o solutie.I-ai spus vreodata ce e in sufletul tau?
    Cum va reactiona?Poate ca si el e in aceeasi stare si minte si el cu zambetul pe buze.Discutati si, daca e totul compromis, cautati-va alte drumuri.Merita oare sa irosesti viata in framantari?Bafta!
  •  
    • 118 mesaje
    1 Mai 2004, 00:07
    0 0
    Sama...cred...de fapt nu cred...sunt sigura ca este ceva mai mult decat atat.Plus o dorinta imensa de libertate...Asa stau lucrurile in cazul meu.
    Asta am simtit si eu la inceput si apoi a intervenit cea de-a treia persoana si lucrurile chiar au luat-o razna in ceea ce ma priveste. Stau sa ma intreb daca am iubit cu adevarat vreodata sau...Pentru ca ceea ce simt acum depaseste cu mult orice mi-am imaginat vis-a-vis de dragoste in mintea-mi...
    Incearca sa repari ceva pana nu se ivesc alte "necazuri".In situatii de astea apar destul de repede.Si odata cu ele vine si suferinta.Si aceasta depaseste "tristetea"...crede-ma!
    Dana
  •  
    • 8403 mesaje
    2 Mai 2004, 20:29
    0 0
    am o colega care lucreaza cu un ginecolog foarte bun...de fiecare data cand vin la el paciente cu diferite afectiuni,ea aluneca inevitabil in mici "sedinte"de psihologie..de multe ori,vin la ea femei cu probleme reale de viata..ea le sfatuieste doar atatleaca un timp de "n"zile de acasa..!undeva,unde sa fi numai tu..paraseste acest mediu familiar,si regaseste-te printre straini!vei vedea ca apoi,viata are un alt gust in familie!
    eu nu pot decat sa iti sugerez acelasi sfat..depinde de tine restul!
  •  
    • 8403 mesaje
    2 Mai 2004, 21:04
    0 0
    si scuzati va rog repetitiile..iau doar o pauzade la studiu..
  •  
    • 417 mesaje
    3 Mai 2004, 10:29
    0 0
    Draga Sama, te inteleg. Si eu sunt plina de intrebari si de spaime si de tristete. Nu intelg ce vreau, nu ma satisface ce am, dar cu credinta in Dumnezeu si cu respect fata de tine si fata de el, se vor rezolva toate. Nu te da batuta. Cauta motive de a fi multumita si fericirea va veni. Iti tin pumnii si poate ne vei da cat de curand vesti bune.
  •  
    • 25 mesaje
    3 Mai 2004, 10:52
    0 0
    Darga mea, e o vorba din batrani"Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n san".Cred ca acum ar fi bine sa te linistesti,sa te constietizezi,sa afli ce vrei, ce te-ar multumi, ce te-ar face sa iesi din situatia asta.Nu-ti mai plange de mila si fa ceva, orice.
    Sunt nenumarate momente in viata cand te simti pierdut...fara sens, fara sperante.Eu am patit asta cand a murit mama, aveam doar 18 ani,tata a avut o depresie...a inceput sa bea, iar eu m-am trezit....nauca.E greu, dar se poate.Trebuie doar sa vrei destul de tare.Sprijina-te pe tine, daca pe altcineva nu poti.Oricum tu esti singura care nu te poate dezamagi(cu conditia de a fi mereu sincera cu tine).
    Hai curej, viata e frumoasa, daca stii cum sa ti-o faci
    Te pupic tare dulce si astept vesti.
  •  
    • 2198 mesaje
    3 Mai 2004, 11:41
    0 0
    Ce faceti evelor .De mai mult timp v-am citit discutiile dar nu m-am implicat niciodata.Apoi am incercat sa ma inscriu dar n-a mai mers .Oricum acum sunt cu voi .
    Problema Samei este destul de grava sa stiti .28 cred ca este o varsta dificila .Iti dai seama ca timpul trece langa acelasi om , te simti inca tanara si ai impresia ca viata trece pe langa tine .
    Stiti ce i-as propune eu :
    - daca este sigura ca-l mai iubeste - sa-l astepte diseara goala si sa-l epuizeze cu o partida de sex oral in balcon
    - daca nu-l mai iubeste - sa plece fara sa se uite inapoi - are inca timp destul sa iubeasca
    - daca nu stie daca-l iubeste - sa incerce sa flirteze cu alti barbati ( nu trebuie chiar sa-l insele ) -acest lucru iti creste foarte mult incfederea in tine - o femeie plina de incredere este extrem de sexy , iar sotul va simti asta cu siguranta

    Credeti ca am exagerat ? Nu vreau sa va sperii de la inceput .

    Pupici !
  •  
    • 2198 mesaje
    3 Mai 2004, 11:48
    0 0
    Draga Marusca, nu astepta de la Dumnezeu niste raspunsuri care nu vor veni.Aceaste probleme va trebui sa le rezolvi singura. Credinta nu te va ajuta acum .Nu ppoti sa speri ca intr-o zi El o sa-ti redea dragostea ori tineretea .Daca ai ce reface din pasiunea trecuta , daca a mai ramas ceva cenusa calda , lupta cu tot ce ai .Daca nu du-te si cauta .Ai sa vezi ca este mult mai frumoasa dragostea reala decat creadinat ca intr-o zi va fi mai bine .
  •  
    • 417 mesaje
    3 Mai 2004, 12:02
    0 0
    Draga Mandy26,

    e adevarat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista. Dar daca ai intalnit un om bun trebuie sa-i multumesti si daca la un momentdat numai merge sau esti nelinistita, nu trebuie sa-ti bati joc de ce ai ca sa vezi daca nu vrei altceva. Trebuie sa-l respecti pe cel de langa tine si sa incerci sa afli ce vrei fara sa-l faci sa sufere inutil. Mi s-a intamplat sa arunc vrabia din mana pe cioara de pe gard, doar pentru ca mi s-a parut ca ce am nu e ce vreau si apoi sa-mi para rau. De aceea trebuie sa te rogi sa ai gandul cel bun si nu sa te lasi dusa de val.