sa tac sau sa spun tot??
-
0 0salut evelor.....va cer si eu sfatul pt ca sunt intr-un mare impas.Am o prietena f buna cu care nu ma mai inteleg deloc din cauza unui nenorocit,mult mai mare ca ea,insurat si cu copil.S-au int acum cativa ani si se tot tinea dupa ea pana a inceput cu amenitari si a ramas cu el cateva luni,ia fost f rau,incepuse sa ne ameninte pe amandoua ca ne taie capul si ni-l pune pe tava daca ne mai vedem,Are ceva cu mine pt ca tot timpul am incercat sa o scap de el,Acum un an am reusit spunand tot parintilor ei care nu au acceptat ideea de niciun fel,Anul asta a parasit-o iubitul ei actual si din lipsa de ocupatie s-a impacat cu el.A reusit sa o schimbe total,Se cearta cu toata lumea si se vede cu el pe furis,Eu cred ca se simtea singura pt ca de iubit nu e cazul,Acum de curand am zis ca pastrez tacerea si nu zic din nou de relatia asta numai sa vad daca asa este fericita,insa nu ma mai inteleg cu ea,nu se mai intelege nimeni.Domnul de curand are si alte pretentii........sa vina si el cand ne int noi la o cafea sau sa trimita pe cneva..pai ce e asta?ma doare sufletul sa o vad langa un bocciu asa ca el,e tanara,frumoasa.........numai ca deprimarea a adus-o sa se arunce in bratele astuia iar pt ca stia ca o sa o primeasca din nou.I-am zis ca eu nu mai pot asa.......tot timpul ne urmareste cineva,tot timpul amenintari si acum si asta..si a zis ca incearca sa rezolve,Nu a fost tocmai raspunsul pe care il asteptam,Nu am avut de ales decat sa pun capat prieteniei cu ea pt ca deja statea cineva zilnic in fata casei mele sa vada daca nu vine ea la mine.Dar acum ma gandesc sa vorbesc cu parintii ei din nou pt ca sunt sigurii care pot face ceva,A slabit f mult,nu mai iese nicaieri,nu i mai place nimic si totusi..ce sa fac?imi vine sa spun tot cu riscul sa se supere pe mine pt totdeuna dar macar sa stiu ca mai apoi va scapa de el...
-
eu cred ca la 24 de ani e majora si vaccinata si poate sa stea stramb si sa judece drept... ca nu e asa, poate e numai parerea ta.. poate ei asta ii trebuie.. nu stiu, e cu dus si intors...
eu una nu m-am bagat in niciun cuplu. daca am observat ceva putred in relatiile prietenelor mele, le-am intrebat daca sunt ok si le-am asigurat ca, daca au nevoie vreodata de sprijin, sunt acolo pentru ele.
n-am mers mai departe de atat.
asta e parerea mea. -
lali, cate relatii ai avut tu la viata ta? eu zic s-o lashi mai moale cu sfaturile. nu zice nimeni sa nu dai un sfat, dar nu mai fi atat de hotarata si vehementa fiindca nu e cazul.
in unele cazuri parerea ta ar putea influenta viata unui om... te-ai gandit la asta? nu zic neaparat de topicul asta fiindca aici e ceva indirect. -
Asa am zis si eu...ca e treaba ei..insa cum pot sa o privesc eu de fiecare data cu cearcane,slaba moarta,fara chef de viata ? cand ma intreaba ce fac in weekend si ii zic ca merg colo colo ma doare si sufletul sa rostesc cuvintele pt ca stiu ca nu o pot invita ca nu ii da voie...cat de indiferenta sa fiu?tin la ea enorm,nu e doar o simpla persoana..imi este extrem de greu sa o vad asa......
-
Daca nu vorbesti de topicul asta si vorbesti de cel cu soricelul, am explicat totul acolo, deci nu mai am ce sa zic.
In al doilea rand, indiferent de varsta, fiecare e liber sa isi dea cu parerea.
In cazul de fata, imi pare rau pt cea pusa in situatia asta si ma mir ca nu o deranjeaza pe ea, dar cum am zis prietena ei nu se prea poate baga in viata ei. -
lali, am vazut doar a doua postare a ta. pe prima am sarit-o. culmea e ca de data asta ai nimerit-o bine

ontopic: e normal sa te simti asa. dar fiecare invata din proprile greseli. eu cred ca oricat te-ai agita tu pe langa ea... tot n-ei rezolva nimic. iar cu spusu' la parinti - ar putea cauza mai mari neplaceri. stii cum e.. fructul oprit e mai dulce.
fii aproape de ea, asigur-o ca esti acolo pentru ea no matter what si la un moment dat., daca ei chiar ii e rau, va face un pas catre tine.