Teama de statutul :divortzat cu

  •  
    • 23 mesaje
    12 Iul 2008, 14:29
    0 0
    M-am decis sa va impartasesc si eu o poveste trista ,care din pacate e reala si o traiesc eu.(am postat-o si pe un alt forum ptr ca vreau sa aflu cat mai multe pareri)
    Sunt casatorita cu un cetatean strain de 3ani jumatate si avem un copil de 2 ani jumatate, nu a fost un love story la baza casatoriei, ne-am cunoscut prin intermediul unei rude apropiate de-a lui , el la adoua casnicie si cu un copil (care a ramas la mama lui), eu fara experientza de viata,indragostita de ideea de a avea copii si o familie.Am facut pasul asta ptr ca ajunsesem la virsta de 27 de ani si mi-era teama ca ramin fata batrina la mama acasa.Am comis greseala sa ma casatoresc fara a-l cunoaste prea mult inainte de casatorie (doar 2 luni)si auzind doar varianta lui legata de divort din care , normal, vinovata reiesea fosta sotie… greseala capitala…dar din pacate acum o vad.
    Imediat dupa casatorie am descoperit ca este foarte tacut…ok, mi-am zis ca poate este inca marcat de prima casatorie si poate ii este dor de copilul lui, de viata avuta anterior…mi-am propus sa lucrez la treaba asta, sa-I leg ranile , sa-l sustin si sa mergem mai departe.Pe parcurs am realizat ca nu asta era buba ci ca acesta este caracterul lui, l-am observat la intilniri cu amici ff apropiati,cu familia lui, cu propria-I mama, cu surorile care nu si le revazuse dupa multi ani de zile…este extrem de rece, impasibil si nu comunica cu ei decit lucruri absolut generale.Asa este si cu mine.Inteleg ca-s multi barbati asa, dar va spun eu, bag mina-n foc ca nu exista altul sub soare ca al meu, doar daca e “mut” din nastere.
    Tacerea ma exaspereaza, incercam la inceput sa initiez conversatii cu el kiar si despre fotbal,masini , lucruri care nu ma interesau neaparat doar sa-l fac sa deschida gura,dar se finalizau cu 20 de fraze spuse de mine si o afirmatie , negatie din partea lui.Kiar daca vrea sa facem amor,imi spune “hai , pregateste-te !”,in contextual in care nu mi-a vb 3 vorbe toata ziua .
    Buba cea mare nu este asta …inca de cind ne-am casatorit a mentionat ca niciodata nu vom trai in tara lui, find o tara subdezvoltata si fara nici un viitor ptr noi,dar nu s-a tinut de cuvint, a primit un job si nu a ezitat nici un moment.Am zis ok, vom incerca si asta gindindu-ma la promisiunea facuta in fata altarului “si la bine si la rau”, am ajuns in aceasta tara(in cer scuze, nu pot da numele din n motive)
    Curind se fac 2 ani de cind ne aflam aici iar eu nu ma pot acomoda, vad cu ochii mei ca nu am niciun viitor nici eu nici copilul,el lucreaza la negru si cistiga bani sufficient ptr mincare ,nu putem economisi nimik, traim de la salariu la salariu .Copii nu-si ma
  •  
    • 23 mesaje
    12 Iul 2008, 14:39
    0 0
    iar in situatia asta as putea ff bine si eu sa contribui financiar.Nu-I cer lux,restaurante,bani nimik din toate astea(cumpar lucruri de la second hand ptr mine si copil)dar el isi cumpara lucruri scumpe,nu am zis nimik nici la faza asta ptr ca el munceste si sunt bani lui.Nu este de-acord sa merg sa muncesc si eu, din gelozie ori ii este teama sa nu prind ura si dezgust fata de oamenii lui.
    Aici nu am prieteni, copilul meu nu socializeaza,stam toata ziua in casa , ptr ca vine de la munca obosit si nu are chef sa mai iasa si cu noi ,nici macar in park.
    El detine o alta cetatenie si se poate trai ff bine in aceea tara , si eu as putea la rindul meu sa lucrez acolo, copilul ar beneficia de ajutoare de stat, scoala gratuita…dar el nu vrea sa faca acest pas pe motiv ca ar lua-0 de la zero, ca-I este greu sa presteze munca necalificata in schimb acum munceste la cunostinte care i-au oferit un post de sef, kiar daca nu are studii superioare.
    ??? Sa stau alaturi de un barbat care ne ofera doar o farfurie de mincare , sa traiesc cu nesigurata zilei de maine, sa-l trimit pe copilul nostru sa studieze intr-o limba care nu-l va ajuta decit aici?daca lui I se intimpla ceva, eu voi fi pe drumuri, (acum locuim intr-un apartament pus la dispozitie de firma)si intr-un final tot in Romania va trebui sa ma intorc, dar mi-e frica: sa nu fie prea tarziu atunci , sa nu gasesc de munca,sa fiu la mina rudelor sau prietenilor,sa nu bulversez copilul cu scoala.
    Cel mai greu imi este sa-i spun lucrurile astea verde-n fata, ptr ca imi e teama de reactia lui, nu stie sa raspunda cu calm sau sa discutam civilizat anumite aspecte ale casniciei,este “dintr-o bucata” si sunt convinsa ca mi-ar spune “du-te si lasa-ma!”
    Daca asta se va-ntimpla, cu siguranta va face ceva sa ma lase fara copil, mi-e frica sa declansez un razboi ca nu cumva tot eu sa fie cea care pierde!
    Sa merg mai departe doar de dragul copilului, sa ma ignor pe mine si viata mea, sa duk o viata seaca alaturi de un barbat in fata caruia nu pot vorbi liber.Unde sa gasesc puterea de a lasa totul balta, de a gindi pozitiv…imi e frica de statutul” divortzat cu copil”, imi e frica de ce ma asteapta acolo, afara, daca ma voi putea descurca, daca copilului meu ii va fi bine.
    Uneori ma simt asa de vinovata ptr ceea ce simt, am primit o educatie religioasa si ma tot urmareste gindul “si la bine si la rau”, sa duk crucea asta pina la capat kiar daca nu pot fi fericita.Sunt asa de nehotarita ptr ca imi este mila de el sa ramina si fara al doilea copil… din pacate doar asta mai simt ptr el.

    …astept de la voi pareri obiective,kiar daca virulente vor fi!
  •  
    • 6798 mesaje
    12 Iul 2008, 15:17
    0 0

    ce trist...
    draga mea, eu nu stiu ce sa-ti spun acum, sunt si eu destul de bulversata si am multe bube-n cap....
    ma adun si revin.
    pana una alta, sa stii ca te imbratisez.
  •  
    • 87 mesaje
    12 Iul 2008, 15:19
    0 0
    nu sunt casatorita si nu am copii, sunt intr-o relatie de ceva ani, parerea mea este ca ar trebui sa incerci sa vorbesti cu el, iar daca nu poti purta o discutie cum ai afirmat, atunci asterne cateva ganduri pe o hartie si da-i sa citeasca, ai grija modul in care formulezi sa nu sune radical, pentru ca din cate am inteles exista posibilitatea sa pierzi copilul…din cate spui ai incercat sa relationezi normal cu el, se pare ca este o incompatibilitate intre voi, nu conteaza ca nu ai marit ochii cand te-ai casatorit, conteaza ce poti face de acum inainte, mi-e greu sa cred ca el se va schimba si ar fi bine sa te gandesti la cel mic pentru ca nici el nu va fi fericit cu asemenea atmosfera in casa, inteleg ca iti este mila de el, dar trebuie sa iti fie mila si de tine, tu ai incercat sa-l ajuti / intelegi, mai trebuie sa depuna si el un minim de efort, eu una dupa ce as incerca tot ce imi sta in putinta, as pleca, este grea decizia nu contest insa va fi mai bine dupa….cu siguranta nu are cum sa fie mai greu, vei intalni oameni care te vor ajuta, familia daca va vrea fericiti pe tine si pe copil te va sustine, iar prietenii abia in astfel de momente se cunosc cu adevarat

    legat de religie, educatie, etc, as vrea sa adaug 2 lucruri citite tot pe forum cred:

    "Suntem prizonierii educatiei primite, putini au puterea sa se autoeduce."

    "Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
    Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
    Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.
    Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.
    Insa nu te opri niciodata."

    Madre Teresa de Calcutta


    CREDINTA SI CURAJ, pentru ca ai datoria fata de tine si al tau copil, sa va fie bine !!!
  •  
    • 64 mesaje
    12 Iul 2008, 15:25
    0 0
    bomboniica....m`a luat groaza de ceea ce am citit!!! Nu se poate sa accepti sa traiesti asa!!!
    Daca nu te gandesti la tine , trebuie si ai obligatia sa te gandesti la copilul tau, sa ii oferi un trai mai bun si ocazia de a studia si a face ceva cu viata lui!
    Va fi greu, mai ales daca el este arab, ptr ca intotdeauna la divort copilul ramane la tata! Dar...poti face in asa fel sa ajungi inapoi in tara cu copilul si sa iti traiesti viata si sa incerci sa faci ceva ptr copilul tau!
    Nu se poate sa te multumesti cu o farfurie de mancare si haine de la second hand, cel putin nu in conditiile in care sotul tau este asa cum ai povestit! Accepti toate astea cand exista dragoste, cand simti ca fara acel barbat nu poti trai si cand si el raspunde sentimentelor tale!
  •  
    • 11438 mesaje
    12 Iul 2008, 17:49
    0 0
    ....fereasca-ma d-zeu de asa viata....
    mey femeie...si eu mi-s divortata si cu un copil, dar n-as sta langa un 'cur de barbat doar de frica de a nu fi singura, sau de frica de a nu ma descurca singura, sau din cauza religiei sau a prejudecatilor societatii nici sa ma impusti la drumul mare.
    asculta-ma putin...
    eu mi-am mancat 5 ani de zile cu un barbat pe care l-am iubit mai mult decat pe propria mea viata.
    m-a dezamagit de fiecare data...
    ne-am despartit, ne-am impacat...am trecut peste...am sperat...am continuat.
    si toate astea pana a aparut copilul si mi-am dat seama ca stand langa el nu numai ca voi fi o nefericita toata viata si alaturi de mine si fiul meu...ci ca pun in joc, efectiv viitorul copilului meu.
    am divortat chiar daca dup-aia am trecut prin cele mai infernale momente ale vietii mele.
    si acum il iubesc...probabil il voi iubi toata viata cu toate ca efectiv si-a batut joc de tot...dar de trait cu el n-as mai putea trai.
    mai fata, mai...viata asta e asa de scurta. trece fara sa simti...si mai ales cand ai un copil.
    daca la tine nu te gandesti, gandeste-te macar la copilul tau.
    lui trebuie sa-i fie bine...cel mai bine.
    ia-ti copilul si pleaca in tara ta...fara un cuvant...fara sa-l intrebi, fara nimic din toate astea.
    de ce??? pt. ca te-am vazut ca iti pui problema ca ti-l va lua si mai mult ca sigur asta va face avand in vedere ca esti la dracu-n praznic pe teren strain.
    fa tot posibilul si fugi...dar fugi cat mai departe de el.
    daca isi va da seama de greselile pe care le-a facut, daca intra-adevar ii va pasa de tine si de copil va veni dupa tine, la tine in tara (si atunci va trebui sa joci tare si sa fii tu cea care pune conditii).....daca nu....duca-se dracu!!!
    tu ca mama esti mai mult decat datoare sa te sacrifici intotdeauna pt. fericirea, linistea si viitorul copilului tau!!!
  •  
    • 11438 mesaje
    12 Iul 2008, 17:58
    0 0
    iar fericirea, linistiea si viitorul copilului tau in nici un caz nu inseamna inchistare, nefericirea mamei care-i transmite absolut toate starile sufletesti, nesiguranta si multe altele....

    gandeste-te bine!!
    ai doar 2 optiuni, nu???
    1. stai in continuare langa el...dar tu vei fi nefericita- copilul tau idem, copilul tau n-are nici o sansa sa devina un om realizat in tara respectiva...ca sa nu mai vorbesc de relatia rece dintre parinti care va lasa urme adanci in emotionalul copilul.
    2. pleci si incerci sa traiesti singura, sa-ti cresti singura copilul si sa-l faci fericit cu adevarat. daca va aparea un om care sa va iubeasca si sa fie intr-adevar un tata adevarat pt. copilul tau, poti sa zici "doamne multamu-ti"...daca nu....asta este...macar ai un copil si tot ce faci, faci pt. el, nu???
    capisci cum vine treaba???
  •  
    • 357 mesaje
    12 Iul 2008, 18:05
    0 0
    bombonico, tare rau imi pare de tine, chiar mi-e mila. totusi,daca ai reusit sa scrii ceea ce simti inseamna ca esti pe drumul cel bun. nu tb sa-ti fie mila de el, asta e viata pe care vrea el s-o duca. tu nu vrei sa fie asa, pari o fata educata, inteligenta, nu poti trai doar ptr o lingura de mancare. ai un copil, vrei sa-l vezi traind tot asa? esti in relatii bune cu familia ta din romania? ai frati, surori? roaga-i sa te-ajute sa revii. fa-o discret, el nu ar fi de-acord. intotdeauna ai unde sa te intorci. daca vei reusi, va fi si aici f greu. dar vei avea o speranta, ai putea fi la inceputul unui drum. acolo ti s-au inchis toate drumurile. nu te mai gandi la 'la bine si la greu", dumnezeu nu te vrea nefericita. sa stii ca sunt, macar virtual, langa tine.
  •  
    • 603 mesaje
    12 Iul 2008, 19:14
    0 0
    Referitor la titlul topicului: fii fara teama. Cred ca nu e bine sa-i spui adevaratul motiv, da-i iluzia de normalitate si convinge-l sa veniti in tara asa, intr-o vacanta sau gasesti tu ceva si nu mai pleca cu el! Din cate povestesti traiesti ca o prizoniera si niciunde in lume cu un astfel de om n-ai sa ajungi sa traiesti mai bine.
  •  
    • 578 mesaje
    12 Iul 2008, 21:12
    0 0
    Spui ca stai tot timpul in casa cu copilul, pai ce viata ii oferi acestui copil? trebuie sa se joace cu alti copii , sa socializeze. Vrei sa te ingropi de vie? Tu nu vrei sa fii fericita?
    Pai asta nu este viata pe care o duci. Sunt sigura ca el nu arf fi de acord sa te intorci cu copilul, de aceea cel mai bine, asa cum a mai spus si o alta" eva" mai sus, cel mai bine ar fi sa il convingi sa veniti in tara si sa nu te mai intorci cu el pentru nimic in lume. Gandeste-te, cum iti asterni asa dormi.
    Curaj!
  •  
    • 23 mesaje
    12 Iul 2008, 21:39
    0 0
    Imi cer mii de scuze ca-s asa ambigua cu detaliile, dar va rog mult sa-mi intelegeti frustrarea, imi este frica sa nu afle cineva din cunoscuti si sa nu ma trezesc afara din casa si fara copilasul meu, sunt deja epuizata psihic de teatrul pe care il joc.Am scris aici ptr ca am simtit nevoia sa ma descarc, este o mare usurare ptr mine sa aud o vb buna, o imbarbatare,de fapt mi-au dat lacrimile la mesajele voastre.

    Parintii mei inca nu stiu toate aceste detalii, vreau sa-i menajez ptr ca ei imi sunt singurul ajutor.Multumesc lui Dumnezeu ca-s inca in viata!
    Sunt totusi de 2 ani aici si tot incerc sa ma adaptez, credeti-ma ca pina si localnicii se mira de mine,cum am rezistat 2 ani.
    Mi-am zis sa nu cedez din prima,sa-ncerc , sa-i arat ca ma pot adapta la orice,ca ma pot sacrifica doar sa am o familie fericita dar sacrificiul meu este anapoda inteles de el, in sinea lui banuiesc ca e fericit si mindru ca a reusit sa ma faca sa accept si asta,si ca m-am adaptat rpd la viata de aici, am invatat limba(nu la nivel academic,destul sa ma descurc).Mi-as fi dorit sa interpreteze asta altfel, ca are alaturi de el o femeie si un copil care merita ceva mai bun, decit viata asta de kakao, o femeie ptr care se merita sa lupte.De cind suntem aici s-a puturosit fantastic cu limba engleza, observ ca sunt asa de multe lucruri pe care nu le intelege si in felul asta ma oblige tot pe mine sa fac eforturi si mai mari sa-I invat limba .

    Nu prea am motiv intemeiat de a pleca inainte de anul viitor, am de facut niste acte in Romania ,si sper din tot sufletul sa nu cumva sa ma trimita la ambasada ro de-aici.Incerc sa ies elegant ptr ca mi-e teama sa nu mi se solicite acordul tatalui la frontiera.Inca nu stiu legislatia lor, va trebui sa iau legatura cu ambasada ro sa ma puna in tema cu spetza mea.
    Stiu ca viata nu-mi va fi usoara odata facut acest pas, dar cum mi-a raspuns o alta mamica patita :ori reactionez ori mor.
    M-ar ajuta enorm rugaciunile voastre la Doamne Doamne sa pot rabda pina anul viitor.

    Studiile superioare nu le-am finalizat, acum incerc sa-mi focalizez atentia pe ceea ce as putea face in tara, sa aplic on line ptr un job de pe acum,vreau sa pun la punct operarea pe calculator,vreau sa –mi reiau viata de-acolo de unde am lasat-o.
    Dumnezeu sa ma ajute!
  •  
    • 183 mesaje
    12 Iul 2008, 22:01
    0 0
    Bombonico,sa te ajute Dumnezeu.
  •  
    • 1519 mesaje
    12 Iul 2008, 22:37
    0 0
    bombonico draga ,nu dispera pt ca din cat am inteles eu pana acum esti pe drumul cel bun si primul pas facut in acest sens e ca ai avut curaj sa postezi aici si sa asculti si parerea altor oameni.Nu-ti dau sfaturi pt ca indiferent de ce vei auzii tu esti cea care trebuie sa hotarasti ce e mai bine pt tine si puiul tau.Dar ceva pot sa te rog.Gandeste-te bine cand faci orice gest,nu te trada si sa nu ai incredere in nimeni de acolo.Vino in tara informeaza-te cat te poate proteja legea,spune-le parintilor tot calvarul prin care treci lasa prejudecatile ca nu-ti tin de cald si de foame.Sa dea Domnul sa ai puterea de a lua cea mai buna decizie pt tine si copilasul tau.
  •  
    • 175 mesaje
    12 Iul 2008, 23:21
    0 0
    bombonico, din cate stiu eu, legislatia fiecarei tari prevede acordul tatalui la iesirea din tara a mamei cu copilul minor.
    cel putin in Ro asa este si, de fapt, in toate tarile UE
    daca esti intr-o tara araba lucrurile se complica putin. multi din ei au o mentalitate total gresita in privinta femeilor si a copiilor, iar copiii raman la tati indiferent de situatie (sper sa ma insel, am citit tot pe net candva asta)
    spui ca are dubla cetatenie. incearca sa-l convingi sa plecati, spune-i ca te simti captiva acolo si ai vrea sa faci si tu ceva cu viata ta
    spui ca nu te lasa nici sa lucrezi? offff, doamne!
    nu lasa lucrurile asa! copilul tau merita o sansa la viata asta, nu sa traiasca incorsetat acolo si limitat de legile lor stupide
    intoarce-te in Ro pt ca parintii sunt singurii care te iubesc neconditionat si te vor sprijini
    sa ne spui daca te putem ajuta cu ceva concret, nu doar cu vorbe
    curaj si mai scrie!
  •  
    • 11438 mesaje
    13 Iul 2008, 01:26
    0 0
    in caz de divort (definitiv si irevocabil), copilul fiind in custodia mamei nu e nevoie de nici un acord al tatalui ca sa iesi din ro.
    pot sa ma duc in lumea larga doar cu sentinta de divort dupa mine.
    asa ca..ma 'pis si pe acordul lui si pe fata lui.

    bombonico...incearca sa-l convingi sa plecati in ro in vacanta ( baga motivul ca ti-e dor de ai tai, ca-i bolnava maica-ta, taica-tu- evident spunandu-le de dinainte alor tai situatia ta si rugandu-i sa fie partasi la farsa asta) si daca reusesti sa pleci cu copilul din tara respectiva...nu te mai intoarce.

    auzi iubita...eu cred in d-zeu...mult, dar in situatia ta nu de rugi ai tu nevoie.
    singurul lucru de care ai nevoie este CURAJUL si crede-ma ca d-zeu pe cei care fac ceva ii ajuta, nu pe cei care doar stau si se roaga sa se intample ceva
    nu te mai gandi deloc la ce va fi, la cum va fi...du-te tot inainte si-ti garantez ca va fi bine....oricum....mult mai bine decat iti este acum ( atat pt. tine cat si pt. copilul tau)
    Bafta!!!!
  •  
    • 1396 mesaje
    13 Iul 2008, 01:41
    0 0
    bre iubita sper ca nu este doar o descarcare ceea ce faci tu aici, ci si cauti solutii reale sa poti iesi din situatia asta.

    daca te pot ajuta cu ceva, in afara de vorba, de aici din romania sa-mi spui

    abia acum am citit titlul - iubita nu asta e problema ta, sincer, stiu ca traiesti in alta lume dar revino in secolul nostru, nu mai este o problema sa fi divortata cu un copil, ci tara in care te afli si caracterul barbatului pe care il ai

    aduna-te sa pleci de acolo, si daca cei dragi tie nu vor afla, nici ajutor nu vei primi, ajunsa aici, in tara, ai sa vezi totul o sa fie rezonabil
  •  
    • 276 mesaje
    13 Iul 2008, 05:41
    0 0
    nush ce sa'ti zic ...tu si copilu' tau avetzi dreptu' de un viitor mai bun...fff multe mame divortzete sunt pe lumea asta...ji au gasit putea si curajul in copii lor...knd veneau seara de la munk ,cu un zambet al copiilor lor le trece foame,oboseala...nimeni nu zice k e ushor ...da' dekt sa traiesti aja ... cu haine de la sf ji el mi se pare cel mai mare egoist de pe terra el sa'si cumpere haine scumpe ji u ji copilu' ...hai tu k tu k na poate are cv cu tine ejti nevasta....da' copilu' ?!?!?!?!?!?!?! e sange din sangele lui...te rog sa nu te superi pe mn da' chiar cnva tb sa'ti deschida ochi ...copilu' tau va crejte va vrea k totzi copii haine de firma de la adidas ,nike ji toate cele ...nu ii vei mai putea cumpara de la sh ptr k aja se va simtzi complexat ...ji chiar ji aja copilu' spui k nu socializeaza cu nmn ....mai rau ...copilu' tau tb sa se joace , sa fak tot ce ar face un copil de varsta lui....nu tb sa'l condamni la o aja viatza ji un aja viitor...suntetzi ori voi 2 u ji copilu' tau ori sotzul tau kre se pare k nu are nici o tb cu voi ...iarta' ma k vb aja ...da e vorba de un copil de 2 vietzi de om ...nu se poate aja...baga divortz ,dar mai intai consulta un avokt ... k sa nu te ia prin surprindere...pleaka in romania ji lasa'l D'ne iarta'ma k asta k nu e parinte succes sper sa potzi rezolva cv :* te pooop ji ia o hotarare ...sper k va fi cea buna :*:*:*:*:*:*:* papa
  •  
    • 1260 mesaje
    13 Iul 2008, 05:45
    0 0
    bombonico, imi pare rau de situatia ta. ca sa poti iesi cu copilul din tara in care esti acum, probabil ca ai nevoie de acordul tatalui. de aceea, eu te sfatuiesc sa nu ii dai absolut nimic de banuit (acopera-ti urmele cat poti de bine) si spune-i ca ai nevoie sa mergi acasa o saptamana - doua, sa-ti vezi parintii si vrei sa iei si copilul cu tine. odata ajunsa acasa, anunta-l ca nu te mai intorci.
    nu-ti fa griji de ce vei face in Romania, sau oriunde ai fi, singura cu copilul, Dumnezeu e mare si te ajuta.
    eu nu cred ca el ar vrea copilul oricum (decat eventual sa-ti faca rau tie), din moment ce primul copil este tot la mama lui.
    mult succes si planuieste bine ce ai de gand sa faci.
  •  
    • 2576 mesaje
    13 Iul 2008, 09:06
    0 0
    off-topic
    Carmelia, eu zic sa verifici chestia cu custodia si iesitul din tara, din experienta mea nu este chiar asa.
  •  
    • 6273 mesaje
    13 Iul 2008, 09:19
    0 0
    Carme, tare as vrea si eu ca dupa ce tribunalul imi va da custodia fetei mele sa pot iesi din tara fara acordul lui taso, dar din pacate nuse poate pentru ca taso atat timp cat nu e decazut din drepturi nu pot scoate fata din tara fara semnatura lui ma intorc astia de la granita si arestata pentru tentativa de rapire.