complicat
-
0 0suntem amandoi casatoriti, amandoi cu copiii, ne cunoastem de vreo 8 ani,a inceput ca o prietenie banala, dar treptat s-a transformat in dragoste, de cativa ani eu nu mai sunt in tara, o perioada nu am mai vorbit deloc, dar sentimentele au ramas, am reinceput sa ne auzim la telefon si ne dam seama ca nici unul nu e fericit, iar in momentele grele gandul ne fuge unul la altul.e oare din cauza ca ne aducem de-aminte de ce a fost frumos intre noi, sau chiar sa fie dragoste adevarata, sa fie oarecum jumatatea fiecaruia?
-
hai sa-ti spun eu la ce concluzie am ajuns.chit ca-mi sare juma de forum in cap.
sa spunem ca nu sunt fericita, cu toate ca hombre da semne ca ma mai iubeste.imi gasesc fro fosta iubire, ma prind ca el e the one.
copiii mei isi iubesc prea mult tatal ca sa le pun fericirea mea deasupra lor.
asa ca daca se v-a intimpla asa, probabil voi gasi neste timp sa ma scarpin unde ma maninca si sa-mi fac si copiii fericiti.
aseara am fost la o petrecere unde venise masa cu fisu.femeia, arata ok, slabise mult in ultima freme.barbasu isi gasise pe alta.si ea spunea ca ala abea se mai intereseaza de copil, sta toata ziua cu aia si ca el i-a spus ca vrea sa fie si el fericit.
pai taica, toti dorim asta, depinde cum gestionam casnicia.
mi-am umblat destul de mult caii si am fost si inca sunt fericita si acum.dar daca n-as mai fi, eu, si e parerea mea, nu asi sacrifica fericirea copiilor mei ca sa mai fiu io fericita. -
miki

Pe o parte iti dau dreptate, miki, pe o parte nu stii de ce? fiecare avem dreptul la o sansa in viata. Dau cazul meu, la mine era chiar musai sa aleg singuratatea cucopiulul decata viata langa un parazit pe care il intretineam eu.
ON:am fost in cazul tau numai ca invers el este plecat rezultatul? ajunsesem sa plang pe strada, depresii peste depresii,l-am iubit obsesiv ajunsesem in pragul sinuciderii si intr-o zi m-am trezit bruscla realitate, o realitate cruda EL ERACU TOTUL ALTCINEVA DECAT CEMI-AM IMAGINAT EU CA VREAU SA FIE, EU IUBEAM IMAGINEA PECARE MI-O FORMASEM EU IN MINTEAMEA NU TOCMAI SANATOASA.
EL DE FAPT ESTE UN MARE NENOROCIT CARE ISI BATE JOC DE TOT CE INSEAMNA FEMEIE INCLUSIV SOTIA LUI. -
Miki, ai dreptate numai partial.
Sa-ti spun de ce. Fericirea copiilor nostrii este o chestie f complexa. Nu este asa de simplu cum suna: "tata si mama sunt impreuna, atunci sunt fericit". Intr-un mod f subtil ei simt toate nefericirile si frustrarile noastre, toata apasarea unei casnicii nefericite si asta chiar si atunci cand parintii sunt civilizati. Nu se bat, nu se injura, nu se cearta.
Mai mult decat atat o femeie care sta intr-o casnicie care nu este fericita, da un exemplu negativ fiicei ei. Fiica ei invata sa se obisnuiasca cu putin: confort si liniste chiar daca asociate cu frustrare, in loc de fericire si isi va alege partenerul de viata multumindu-se cu putin.
Desi nu sunt de acord cu aruncatul partenerului la prima problema sau cu umblatul dupa cai verzi pe pereti vreau sa subliniez ca nu prea functioneaza principiul "sacrific fericirea mea pentru cea a copiilor mei" deoarece daca tu esti nefericita si ei vor fi la fel de nefericiti. Asta daca nu mergem mai departe chiar la sentimente de vinovatie pe care le poarta toata viata.