Este totul pierdut dupa 10ani????
-
0 0Sant intr-o stare de depresie super minunata din care nu stiu cum sa mai ies.Relatia mea dureaza de 10 ani si avem 3 copiii minunati impreuna ,dar de 6luni relatia noastra este intr-o stare jalnica.El am impresia ca s-a cam plictisit de monotonia ce intervine dupa ani de relatie si acum este in cautare de "aventura".Criza barbatulul de 40 de ani .Dar nu stiu ce vina au copiii daca parintii nu se mai inteleg.El spune acum ca defapt el este nefericit de 2ani ptr. ca eu sant o fire mai nervoasa si s-a cam saturat de nervii mei.Mi-a spus atat de multe in ultimele 4 luni ca sant la pamint ,plang mereu chiar si pe strada .Nu mai imi gasesc linistea si simt ca mi-am pierdut increderea chiar si in mine.Mi-a spus ca nu ma mai iubeste(dar ca ii sant draga si am sa insemn intotdeauna ceva ptr.el),Mi-a spus ca nu-si mai doreste sa facem sex ptr. ca nu se mai simte atras de mine..
imi reproseaza acesti ultimi 2ani ca nu a fost fericit si ca eu nu l-am apreciat suficient si ca s-a saturat sa mai fie asa.De divortat nu vrea sa divortam ,de plecat nu avem care pe unde sa plecam ptr. a lua o pauza.Santem ca imtr-o cusca pe un butoi de pulbere .Nu stiu ce sa ma mai fac ,cum sa procedez cu el ptr. ca simt ca s-a departat asa de mult de mine si eu il mai iubesc si ii cersesc dragostea .Stiu ca dragoste cu sila nu se poate ,dar nu ma pot obisnui cu ideea ca dupa 10ani el nu ma mai iubeste.Spune ca nu vrea sa plece ca isi iubeste prea mult copiii.Ce sa ma fac ?Cum as putea oare sa fac sa depasesc aceasta criza din fam.fara sa ma consum asa de tare .simt ca sint la capatul puterilor. -
l-ai intrebat daca nu a aparut altcineva in viata lui daca tot e la momentul adevarului si a putut sa-ti spuna ca nu te mai iubeste?
macar reactia sa i-o vezi daca nu va recunoaste...
grea situatia ta...3 copilasi,probleme,daca nu merge nici nici relatia,e dificil
n-ai incercat sa stati la ''masa rotunda'' sa gasiti cumva vreo rezolvare problemelor voastre?
e deschis la discutii..? -
Am discutat de nenumarate ori ,dar din pacate discutiile noastre degenereaze de cele mai multe ori in certuri,reprosuri..
Situatia noastra defapt a inceput in urma cu aproximativ 1an cand el s-a dus la inilnirea de 20 ani de la terminarea liceului si acolo si-a regasit o fosta colega(doar atat spune el)cu care a continuat discutiile si dupa ce a revenit acasa prin interm.mess-ului.Noi locuim in Germania si eu din pacate nu am pe nimeni ,nu l-am avut doar pe el si probabil ca asta l-a facut sa se simta "sufocat".Discutiile cu ea pe mess erau asa de dese ca am inceput sa-mi fac pb. din asceasta cauza,si am facut greseala sa spun ca stiu de aceasta rel. si de acolo "BUM"
Cearta si iar cearta,eu am gresit ca imi pasa prea mult ceea ce face el iar el ca barbatii sau ca si copiii a continuat totul si mai aprins ,in sensul ca a ajuns si la tel. sms. Toate astea mi-au fost confirmate de el ,dar din pacate din acel moment simt ca l-am pierdut.Probabil ca orgoliul lui barbatesc a fost stirbit in mom.in care mi-a recunoscut ca s-a implicat in aceasta rel destul de mult.Din acel mom. este foarte distant cu mine si pe mine asta ma termina.Nu mai pot sa am incredere in el ,ptr. ca in luna ian. am spus amandoi dupa lungi discutii ca incercam sa refacem ceva.Iar eu in luna martie am descoperit ca inca mai cotinua sa vorbeasca cu ea la tel. cu toate ca mi-a spus ca a incetat povestea cu ea.Sant tot timpul suspicioasa si asta il omoara .Nu lupta ptr. as-si cistiga increderea si eu inca nu pot sa am incredere in el.Intre noi nu mai exista nici un pic de tandrete si eu iam spus ca imi lipseste asta ,dar el spune sa lasam timpul sa hotareasca . -
mda! a intrevenit monotonia...iar tu logic sa fi nervoasa cu 3 copii..eu m-as cam supara( sa fiu in locul tau) si l-as pune si pe liber ptr o perioada. e atat de dificil...nu te iubeste, s-a cam plictisit..Ufff, ti le spune atat de franc incat sincer puteti deveni simpli vecini de apartament si atat. dar vreau sa fii inteleapta ! ai un venit care poate sa va intretina pe voi 4(tu si cei 3 copii)??? Pentru o perioada ar fi fost frumos sa dispari din peisaj..sa va duca dorul, sa isi gateasca singur..sa duca lipsa copiilor, sa vada ca tot mai bine e cu voi...Dificil...Sper ca nu am aberat! Ai grija de tine!!
-
mely69,comunicarea e foarte importanta.Incearca sa te detasezi putin,chiar daca-i al in poienita de greu.Plansul nu ajuta,nervii nici atat.Incercati sa vorbiti calm,fara reprosuri,fara discutii care degenereaza in cearta.Asculta-l mai mult si incearca sa-i intelegi punctul de vedere.E greu,dar nu imposibil.Poate ca n-ar strica un concediu pe undeva,doar voi doi,un alt mediu,unde veti fi mai relaxati ...
Ai spus ca locuiesti in Germania.Cred ca stii,in cazul unui divort si nu numai,exista legi care protejeaza mama si copilul.Deci in nici-un caz nu s-ar pune problema ca n-ai unde sa te duci sau ca trebuie sa faceti pe vecinii de apartament.Hotarati daca relatia voastra mai merita o sansa...daca nu,fiecare pe drumul lui.Viata se poate lua si de la capat.
Hai curaj
-
Nu n-ai aberat deloc.Venit din pacate nu am.Copiii sant relativ mici (8,6si 5ani).Eu nu am trait decat ptr. familie si atat .Ptr. mine nu am facut mare lucru.Daca i-am vazut pe ei toti fericiti am fost si eu fericita .Acum aflu ca defapt aproape tot ce am facut in ultimii 2ani l-a nemultumit pe sotul.Dar el NU a spus nimic.A avut pretentia cu 3 copiii sa-i vad micile nevoi,asa spune el acum.Sant intr-o situatie asa de dificila si cam fara iesire,in sensul ca eu aici in Germ. nu am pe nimeni (doar pe soacra care bineinteles ca-i da lui dreptate, asa ca nu am cu cine discuta),servici nu am ..Nu am unde sa plec.As pleca sa-l las singur o vreme dar nu am unde sa ma duc.I-am spus sa mearga el ,(asta desigur in vederea unei pauze!),dar spune ca nu are unde ..ca la mama lui el nu merge si bani de inca o chirie nu avem.De discutat ne-am cam saturat amandoi ptr. ca aproape de fiecare data ajungem sa ne certam sau sa ne reprosam .Santem amandoi la capatul puterilor.El cand este acasa sta mai tot timpul la calculator si de discutat intre noi prea putine discutii mai avem.As vrea sa am puterea sa fiu total indiferenta la ceea ce face ,dar nu pot sa fiu indiferenta cu toate ca m-a jicnit in ultimele luni de am ajuns sa am aceasta depresie.Ma simt goala pe dinauntru,si nu ma mai pot aduna sa ma regasesc pe mine .I-am spus ca-l iubesc si ca l-am iubit intotdeauna din tot sufletul ,iar el imi spune ca el nu a simtit "marea dragoste".Ii spun ca imi este dor de el cel care a fost candva ,si ramine indiferent.Trece pe langa mine prin casa fara sa ma atinga macar si chiar se fereste ,si pe mine astea ma dor enorm .
-
ce rau imi pare... parerea mea: l-ai tratat ca pe un al 4-lea copil... l-ai rasfatat si acum nu e bine...
colega de care vb este casatorita sau singura?
daca e singura e de rau... ea cu ce se ocupa?
acum, permite-mi un sfat: ar trebui sa-ti gasesti ceva de facut, o activitate, macar cu jumate de norma...
sa mai iesi din mediul cunoscut, din casa...
pentru copii, gaseste o solutie si incepe sa faci ceva si pentru tine...
da-i lui problema de a gasi pe cineva pentru copii, spune-i ca ai nevoie sa te simti utila...
eu cred ca se mai poate repara situatia...
insa trebuie sa fii foarte, foarte rabdatoare...
si sa incepi putin cate putin sa nu mai depinzi de el...
neavand nici un venit, te are la mana...
ia-o incet... celelalte se vor rezolva in timp... -
....din pacate lui ii cam da mana sa faca pe ''sufocatul'' daca are pe cineva,ei insa...nu prea..il iubeste chiar daca ar avea venituri cat sa intretina copiii
mely,...nu stiu ce sa spun,nu vreau sa vb doar de dragul de a vorbi,ceea ce stiu sigur e ca nu-l vei apropia insistand pe aceeasi chestie si reprosand
si eu sunt de parere ca mai e loc de o discutie,neaparat calma, in care-i zici si lui ceea ce ne-ai zis si noua...si anume faptul ca acolo tu nu ai pe nimeni,ca ai trait doar pt familie,ca ai dat nastere celor 3 copii cu certitudinea ca sunteti inhamati amandoi la aceeasi caruta la rau si bine..etc
din pacate copiii vor simti schimbarea,instinctiv
incearca sa schimbi ceva la tine,in comportamentul tau fata de el,in infatisare,nu stiu..ma mai gandesc -
mely,imi dau seama ca trebuie sa fie foarte greu.Nimic nu doare mai tare ca indiferenta.Copilasii vostri sunt la o varsta in care isi dau seama de unele lucruri,iar viata voastra de cuplu,mai devreme sau mai tarziu ii va afecta.Ideea este ca lasi prea mult de la tine.Spune-i clar ca,in vederea unei pauze,el normal ii obligat sa paraseasca apartamentul.Ca nu are unde se duce nu-i problema ta.Tu ai muncit ceva inainte,iei vreun ajutor social,ceva?In momentul in care figurezi ca mama sigura,intretinatoare a 3 copii vei primi niste bani lunar.
Banuiesc ca,copiii merg la gradinita respectiv scoala.Ai putea,in timpul asta,sa incerci un part-time job.Mai intri cu diversi oameni in contact,socializezi nitel plus ca aduci un ban in plus nu strica. -
cam urata situatia.. eu, daca as fi in locul tau, as fi incercat sa-mi gasesc o ocupatie ori un serviciu ori un hobby. i-as spune uite eu te iubesc, sunt constienta ca nu suntem pe roze, dar sunt dispusa sa ma schimb si sa salvez casnicia. dar ca sa se intample asta trebuie sa tragem amandoi la aceeasi caruta. sunt dispusa sa te inteleg o perioada si sa te las sa te gadesti. ceva de genul asta..
si pur si simplu sa-ti vezi de ale tale, sa ai grija de el dar low profile o perioada. si vezi ce se intampla.
eu cred ca are o criza, tipa aia i-a amintit probabil de perioada fara responsabilitati din liceu si acum se simte apasat.. probabil are impresia ca ar fi ca in liceu daca ar fi cu ea samd
crize de astea au femeile la 30 de ani si barbatii la 40.. din pacate unii nu trec peste ele.. nu ar fi rau sa iei legatura si cu un psiholog.. sa vb intai tu cu el, nu stiu daca sotul tau va accepta sa vina.. din pacate cu cat vei incerca tu mai mult sa il faci sa se implice din nou in casnicia voastra cu atat el se va simti impovarat.. vor veni vremuri grele.. asa ca sa nu-ti fie rusine sa apelezi la un ajutor specializat.. -
Imi pare rau , m-a intristat aceasta poveste
.
Barbatii astia, dupa ce ai iubesti,le faci 3 copii minunati, ai ingrijesti, te ignora!
. Cel mai urat sentiment "ignorarea" nici nu stiu daca e sentiment...
Am 22 de ani, mama ne-a crescut singura pe mine si pe sora mea, nu a fost usor. Dar a fost bine pentru ca suntem linistite.
Asa ca trebuie sa fii tare, ia-ti copilasii si creste-i , va fi pentru tine cineva care te va iubi asa cum meriti si te va respecta.
Mama e singura de 10 ani si e fericita asa, chiar daca uneori simt ca ar avea nevoie de un barbat , ne are pe noi!
Daca nu ai baza in barbatul de langa tine , atunci in cine?
Daca nu iesi din situatia asta te vei imbolnavi, nu vei putea creste copii in liniste si siguranta.
Mult succes! -
Ea,colega,este si ea maritata si are 2copiii mai mari ca ai nostri .Dar pb. mae nu este ea ci este el(sotul).El este cel care s-a schimbat ,Bineinteles in urma acestei relatii,a vazut ca inca mai poate sa fie "ca in adolescenta".Eu nu mai am incredere in el ca daca termina cu ea nu-si va gasi vreodata pe alta care sa-l "inteleaga."
I-am spus de nenumarate ori ca nu am pe nimeni doar pe el ,si ca am nevoie de el dar a ramas la fel de insensibil.
Este cred, asa de sigur pe situatie,ptr. ca stie ca nu pot sa plec de linga el si probabil de aceea isi permite sa-mi reproseze in continuare tot felul de maruntisuri si sa fie asa de distant.Spune ca defapt el si-a cautat un "coltisor linistit"pe mess ,ptr. ca eu eram mai tot timpul nervoasa.I-am explicat ca de aproape un an de cand el sta pe mess cu ea ,eu nu am cum sa fiu altfel.
Spune sa ne vedem de copiii si sa lasam relatia sa mearga asa si in timp sa vedem ce se mai intimpla.Am incercat sa-i explic ca timpul oricum trece ,dar daca noi stam ca doi colegi de camera nefacand nimic ptr. relatia noastra pentru o apropiere,totul va deveni o obisnuinta iar relatia noastra nu va mai fi decat una de colegii de ap. care isi cresc copiii .Iar una ca asta eu nu imi doresc ,o casatorie de suprafata .Dealtfel candva imi si propusese sa avem o astfel de casatorie ,sa stam doar prt. copiii.Iam spus ca eu cu asa ceva nu sant de acord ,ori imreuna ca si cuplu ori despartirea.El nu vrea despartirea si a acceptat varianta de cuplu ,dar asta am senzatia ca a facut-o doar ca m-a vazut pe mine total daramata .Am senzatia ca sant cam singura in aceasta lupta de refacere a cuplului. -
numai tu poti sa spui asta... voi inca dormiti impreuna?
stiu ca e o intrebare nedelicata, dar inca se mai poate salva daca este asa...
daca deja dormiti separat... nu stiu...
mai stai asa... depinde si de cat rezisti...
ca esti nervoasa este normal... el are nevoie de o supapa si a gasit acum asta...
eu stiu... ma mai gandesc si revin... -
L-am rugat sa plece o vreme ,in vederea unei pauze dar refuza total ,a spus ca isi cauta un job in alta parte si daca va obtine atunci putem lua atunci pauza.Dar daca nu obtine?Eu nu am lucrat pana acum in Germ. dar incerc sa-mi caut ceva dar este foarte dificil cand ai 3 copiii.Nimeni nu te refuza din cauza asta dar se stie clar ca 3 copiii relativ mici se imbolnavesc ...iar aici mama are dreptul la concediu ptr. copiii.Nimanui nu-i convine treaba asta dar nu ti-o spune pe fata.
Copiii 2 sint la sc. iar cel mic la gradi.asa ca as avea timp de un job dar este f. greu dupa cum am mai spus. -
mely draga,
doare tare ceea ce ti se intampla.eu in locul tau nu l-as mai baga in seama chiar daca stam sub acelasi acoperis.
ia si schimba-ti look-ul , o tunsoare noua, o vopsea, putin lac de unghii, vezi in continuare cu grija si dragoste de copiii si pe el nu il mai baga in seama. ia si iti fa culcus in camera copiilor in asa fel incat sa nu mai impartiti dormitorul. daca vrea sa manance nu are decat sa-si puna singur, la fel si cu spalatul rufelor. trateaza-l ca pe un obiect din casa si sa vezi ca e posibil sa devina din nou interesat de tine. -
mely..din pacate mingea este in terenul lui,totul depinde de el,tu ai facut tot ce era omeneste posibil ca sa indrepti situatia dintre voi.
el este cel care trebuie sa renunte la cealalta si sa-si indrepte atentia catre tine..cu riscul de a ma repeta,totul depinde de el,daca te mai iubeste,daca mai simte ceva ptr tine,poate ca are sa-i treaca "nebunia" pe care o simte ptr fosta colega..dar faptul ca sunt departe unul de celalat,ca comunica prin mess,sms-uri si telefoane,mai mult ii alimenteaza interesul fata de ea.
daca ea ar fi in acelasi oras cu voi,poate ca ai avea cu cine sa lupti,ar fi o persoana in carne si oase,dar asa tu mai mult lupti cu o himera..el nu alearga dupa ea,alearga dupa o himera si din pacate nici macar el nu realizeaza asta.. -
....si-ti dau eu ID meu de mess, nu de alta da'...sa ai si tu ,,coltisorul tau de liniste''
insa ma treci cu ceva nume neutru,din el sa se poata intelege ca ar putea fi si de barbat....si stai si tu calare pe mess.... 
ma indoiesc sincer sa nu vada schmbarea,daca incerci toate astea
pana la urma ce te costa ..?
incerci sa mai salvezi cate ceva din casnicia ta,daca mai e ce.. -
din punctul meu de vedere,schimbarea de look nu va avea efect,altceva trebuie facut..trebuie batut cu propriile lui arme..
incearca sa-ti faci un "prieten" virtual,intra pe un site cauta pe cineva,daca nu un barbat,macar o prietena care sa se inregistreze cu nume de barbat si incepe sa chattuesti..sa-l faci gelos,dar fara sa-si dea seama ca vrei sa-l faci gelos.
schimba-ti comportamentul,prefa-te ca esti mai vesela,mai nepasatoare,intr-un cuvant..trebuie sa devii misterioasa.
alta idee..cumpara-ti o cartela si trimite-ti singura mesaje,dar sms-ul sa-l primesti cand e el de fata..fa-te frate cu dracu pana treci puntea pe romaneste