Voi ce ati face ?!
-
0 0As vrea sa aflu parerea voastra in legatura cu o problema destul de delicata,de care eu ma lovesc de 8 luni.Sunt casatorita de 8 luni.Ne cunosteam de 4 ani,apoi am facut nunta.In viitorul apropiat am inceput sa regret ca am facut pasul asta(noi inaninte de cas. nu am locuit impreuna),prin urmare pentru mine era o schimbare considerabila.E,de-acum incep schimbarile importante:locuiam la el,impreuna si cu mama lui,care a inceput incet ,incet sa-si puna suficient de tare amprenta asupra deciziilor pe care le lua doar 'scumpul' meu sot,tinand cont doar de ceea ce 'spunea mamik',nu si de parerea mea.Certuri,invidii ca de ce mi-am luat eu nush ce bluza, ca de ce am nush ce haina noua, cu toate ca cu banii mei,faceam ce vroiam..etc.
Treptat,dupa indelungi rugaminti cum ca sa ne mutam separat,fara nici un rezultat bineinteles,eu continuand sa "joc" dupa cum canta altii subtil si sigur,in martie am rabufnit,am zis ce-am avut de zis scurt si la obiect,mi-am luat bocceluta si am plecat inapoi acasa la mine.O perioada,cand a vazut ca se-ngroasa gluma, s-a 'razgandit' chipurile ca vrea sa ne mutam separat.Au continuat cautari de apartamente,insa nimic convenabil.In tot acest timp eu dormeam la mine si el la el!!!!
A urmat Pastele,a venit taicamiu acasa,deja nu mai era spatiu;nu am avut incotro si m-am intors,dar fara boccelute! Obositooor!!
Iar s-a plafonat, ca de ce sa stea casa goala(adik doar maicasa) si noi sa platim o gramada pe chirie,ca in felul asta nu reusesti sa pui nik deoparte sa faci si tu ceva..zice el.Corect,ii dau dreptate la aspectul asta,insa in momentul in care ti-este pusa in pericol casnicia,eu cred ca stai sa te gandesti de 2,3 ori,nu?!MAi ales ca din fata vesela care eram odata, am devenit din ce in ce mai apatica si depresiva.Nici fericita nu am prea fost...
Bun!Am inteles pana aici ca eu cat m-as strafoca,cat m-as zbate pt. mine nu se poate sa se faca un "compromis" sa-i spun asa,DAR...-ca mor de draci numai cand imi amintesc- cand vine vorba de mamik,(mentionez este pt. a nustiu cata oara)cu 'rugamintea' sa-i imprumute bani lui fratesu' (adica febletea lui soacramea) nu poate rezizta!!!! Este pt. a 3 sau a 4 oara cand face treaba asta,si avand in vedere ca si-a mai luat tzeapa de multi,multi bani inainte, iar maicasa era sa-si piarda casa pt. ca a girat pt.el;ei acum ce face baiatul: ii da imprumut toti banii care ii pusesem deoparte de la nunta oameni buni!!!!
Deja sunt 3 saptamani de cand se roaga de ei si nimic,doar promisiuni ca ti-i dau,ti-i dau!
Sunt terminta la psihic, am cazut in depresie,ieri am zis ca ma arunc dracu si termin tot. De cand m-am casatorit nu pot sa zis ca m-am simtit vreodata importanta,pe locul intai,ca am eu prioritate inaintea celorlalti.Ei,poftim acum,ia decizia faara sa ma intrebe,de fapt o face dar asa de complezenta,apoi tot cum stie el face! Si cand stie ca este pt. a nushtiu cata oara cand se 'arde'cu fratesu'.
Ma gandesc foarte hotarata la un eventual divort,cu toate ca poate pt.unii poate le par exagerata,gandindu-ma ca sunt altii care beau si merg la toate fufele.Insa nu cred ca pot 'face'ceva in viata cu un asemenea om,pt. care mamik are rolul decisiv.
Am uitat sa va zic ca stia foarte bine faptul ca banii vroiam sa-i investesc intr-o mica afacere imediat ce gaseam un spatiu.Acum toate visele s-au dus pe apa sambetei.
Voi ce ati face in locul meu? Eu una mooor de draci...
( -
nu trec prin asa ceva, ca as muri... dar nici nu am fost nevoita sa stau cu soacra...
din fericire... solutia la tine, dupa parerea mea e sa va mutati totusi singuri...
cat de buna o fi soacra, totusi e bine sa stea la ea acasa...
eu am inteles ca e singura, ca nu exista si socru...
din cauza asta... face cu copiii ce nu a putut face cu sotul...
e dureros... daca vrei sa ramai cu el, trebuie sa plecati urgent...
stiu ca e usor de zis, dar tu vezi ca acum prin manevrele astea, se incearca sa va lipseasca de orice mijloace materiale...
e groaznic... daca sotul tau nu-si da deama ca e manipulat in halul asta de propria familie, cu atat mai rau...
eu as mai incerca o discutie cu el... o singura data...
apoi... m-as muta cu chirie undeva... nu inapoi la parintii mei...
daca va veni si el, bine... daca nu... mi-as vedea de viata mea...
crezi ca ai taria sa incerci? e o arma cu 2 taisuri, caci il poti pierde definitiv... deci mare atentie... -
Imi pare rau ca treci prin asa ceva
CRed ca decat 2-3 persoane de pe forum sunt multumite ca stau cu soacra, in rest e jale mare.
Eu cred ca daca va gaseati repede un acoperis nu mai dadeati niciun imprumut. Eu cand tre' sa fac lucruri importante pt. mine nici nu ma mai gandesc la cum o sa fie, daca o sa fie bine etc. Mereu cand ma gandesc mai in amanunt despre ce o sa fac, mereu ma razgandesc.
Candva, mi-a spun o doamna: "Cel mai bine e sa te mariti cand esti studenta si tot atunci sa faci si un copil. Cand esti tanar nu gandesti prea mult, dar ai putere mare de munca si poti sa le tragi pe toate dupa tine. Cand deja ai o varsta stai sa te gandesti ca nu ai unde sa stai, ca nu ai suficienti bani si uite asa trec anii..." --mare dreptate a avut.
Eu zic sa-l bati la cap ca nu mai suporti sa te umilesti in fata lu ma-sa si sa-l presezi sa va mutati si astefel, sa ia o parte din banii imprumutati. Nu te mai gandi de jdemii de ori ca nu o sa aveti bani, banii se fac si se duc la fel de repede, dar intentia de a face un lucru pe care il doresti cu adevarat genereaza multe chestii.
-
din ce scrii tu aici, e un om pe care nu o sa te poti baza niciodata. e un om slab, pe care il va conduce mamica toata viata. daca nu bea, nu te bate si nu umbla cu altele, nu inseamna ca e un om minunat. numai tu stii ce poti accepta. dar sa fii constienta ca el nu se va schimba, nu-ti face iluzii.
ce as face eu? era sa ma despart de al meu pentru mult mai putin, la primul semn ca i-ar lasa pe ai lui sa se amestece in deciziile noastre. si noi locuim la sute de kilometri de ei. daca nu facea alegerea corecta din punctul meu de vedere, imi vedeam de viata mea. de atunci nu am mai avut probleme, nici parintii lui nu au mai incercat sa se amestece si au trecut aproape 7 ani.
e.l.: cory, n-ar fi mare pierdere... ca dintr-un om slab n-o sa faci niciodata unul puternic (ma refer la personalitate) -
E inacceptabil ce ti se intampla. In primul rand, sub nici o forma, nu ar trebui sa accepti sa mai stai cu soacra. In al doilea rand, faptul ca el si-a permis sa ii dea fratelui sau banii VOSTRI, fara acordul tau, mi se pare strigator la cer.
Nu te supara ca iti spun asa direct, dar tu pt sotul tau nu insemni nimic. Mai mult decat atat, el habar nu are ce implica o casnicie, ca intr-o casnicie deciziile se iau in doi...
Eu cred ca iti pierzi vremea si nervii pentru o cauza pierduta. Eu, personal, nu as putea accepta sa traiesc intr-o asemenea "casnicie". As considera ca merit mult mai mult decat atat...
Si sa stii ca nu e o regula ca toti barbatii sunt betivi sau afemeiati, asa ca nu trebuie sa crezi ca faptul ca el nu bea sau nu umbla cu altele este suficient. Pentru a avea o casnicie in adevaratul sens al cuvantului, un barbat mai are nevoie si de alte calitati... -
Hai ca incepurati! "Vai, tu nu insemni nimic pt. barbatul tau, va sta mereu la fusta mamei etc"
Mai, femei, ei nu au stat pana acum impreuna, s-au mutat recent, iar barbatu-so e obisnuit cu ma-sa si ifosele ei, stie cum sa o intoarca si nu. Femeia se simte incoltita si d-aia ii vine sa-si ia campii. E la inceput de drum si sa nu-mi spuneti mie din voi astea maritate si care ati stat cu soacra ca ati avut cele mai senine zile cat timp era in prin preajma.
Yzza, tu nu aveai de unde sa stii ce se petrece in casa pana sa va casatoriti si o sa-ti fie greu la inceput, da' nu accepta toate tampeniile lu' soacra-ta. Te vede ca pe o intrusa in casa ei, si d-aia se comporta asa.
Da' repede incepeti sa puneti etichete!
-
Offtopic: Miruna, de aia s-a dus d.racului forumul asta, ca in loc sa spuna fiecare fata parerea ei la un topic anume, unele eve au inceput sa se lege de postarile altora, sa faca analiza pe textele altor raspunsuri...
In fond, fiecare eva e libera sa spuna ceea ce crede cu privire la un subiect, iar initiatoarea topicului va "culege" ceea ce i se potriveste. -
miruna, tu te vezi traind fericita langa un om care face ce-i spune mamica, ia decizii de unul singur fara sa te consulte? de cand eram mica am vazut ca hotararile se iau de catre ambii soti, si parintii mei sunt sariti bine de 60 de ani, asa ca si mie mi se pare firesc sa ne consultam -eu si sotul meu- in problemele importante (cum ar fi imprumutarea unei mari sume de bani).
nu stiu ce varsta ai, dar poate mai crezi povestile ca daca te iubeste cu adevarat se va schimba, ca dragostea invinge totul si alte balarii. oamenii nu se schimba fundamental, poate avea doar scurte perioade in care pare ca o face (exact cum povestea si yzza), dar apoi totul revine la "normalul" de dinainte. ca sa nu mai spun ca nu stiu cum te iubeste un om daca nu tine cont de ceea ce vrei si tu. -
Foarte adevarat, oamenii nu se schimba fundamental, sunt doar niste stari "tranzitorii" si apoi redevin ei insisi.
Si da, iubirea inseamna sa ii doresti fericirea celui pe care il iubesti. Ori daca sotul Izzei a luat cu nonsalanta banii de pe nunta danadu-i fratelui lui desi stia clar ca s-ar putea sa nu ii mai vada niciodata inapoiati, bani pe care fata isi dorea atat de mult sa ii investeasca intr-o afacere, nu se numeste ca lui chiar nu ii pasa de sotia lui?? -
off: io is de acord cu mirunna. nu cred ca este normal sa incepem, pe baza un singur post si a unei stari sufletesti deosebite, sa etichetam asa oamenii.
este o situatie deosebita, in fond omu' ala a stat toata viata lui cu mama lui pe care nu mi se pare normal sa o judecam asa usor. e totusi mama lui, nu?
on: incearca sa discuti su sotul tau ca e mai bine sa stati impreuna, la casa voastra si iti doresc cat mai multa intelegere vis-a-vis de mama lui. -
congo, fata spune ca au discutat, a si plecat la parintii ei si tot nu a rezolvat nimic.
decizia ii apartine, evident, numai ca multe femei accepta compromisuri mult prea mari si ajung dupa cativa ani sa realizeze ca nu a meritat. dar intre timp sunt imbatranite psihic, si-au pierdut increderea in oameni, chiar si in ele insele, ajung sa creada ca nu merita mai mult decat o casnicie chinuita.
eu mai mult citesc decat scriu pe aici si crede-ma ca ma ingrozesc cand vad cate suporta multe femei numai de teama de a fi singure sau de gura lumii. ma doare sufletul cand vad atatea suflete chinuite, dar apoi imi aduc aminte ca ele aleg sa fie asa. cel putin pe acest plan (sentimental) avem exact ceea ce am ales. -
Antibody, tu daca ai veni aici si te-ai plinge ca prietenul/sotul a sarit repede sa o ajute pe maica-sa cu ceva cand tu erai bolnava si-l asteptai sa-ti aduca un kg de banane si s-ar trezi 10 fete cucuiete sa-ti zica" aoleu, cum sa faca asa ceva? sta numai dupa fusta lu' maica-sa si pun pariu ca aia a facut asa doar de'a dracu, sigur nu i-a fost rau ca asa sunt soacrele", tu nu cumva ai fi influentata, nu cumva ai sta si te-ai gandi "bai ce nesimtit, cum a putut sa-mi faca una ca asta?" ?
Voi nu ati fost invatate sa nu aveti incredere in nimeni, decat in proprii parinti? Eu asa am fost invatata si bine am facut ca altfel mi-o luam pe cocoasa rau de tot.
Faza cu imprumutul e interpretabila. Cred ca nu erau numai banii Yzzei acolo, ci si ai lui. Daca sora Izei ar avea o problema si i-ar trebui bani, ar mai sta pe ganduri?
Si lasa-ma la faza cu compromisurile. SI tu faci zeci de compromisuri fara sa-ti dai seama si stii de ce? Ca sa-ti fie bine! -
Asta-i neintarcat si asa o sa moara, nu va mai faceti iluzii! Tata asa a trait o viata, venea maica-sa si-i cerea bani pentru fratele si sora lui atit in perioada liceului si a studentiei lor dar si dupa aceea, muuuulti ani dupa aceeea, desi aveau salariu dar, de, erau profesori si aveau nevoie de multe, nu mai zic cind avea baba nevoie pentru ea ii dadea si ultimul ban fara s-o intrebe pe mama si fara sa conteze ca poate a doua zi ramineam fara bani de piine, cite certuri erau pe tema asta! Mamaie nu a venit o data cu un biscuite sau ceva la noi, nepotii, dar tata cind cumpara portocale, de ex. deci raritati pe vremea aia, ii facea portie si se ducea sa i le duca desi locuia in alta localitate. Tata cistiga foarte bine si mamaie tot a luptat sa-l desparta de mama, a si reusit pentru perioade scurte, il vroia inapoi pe vatra ei nu pentru ca-l iubea extraordinar de tare ci pentru ca era o sursa de venit constant pentru ei toti, mama si noi eram considerati un balast nedorit.
-
Multumesc tuturor pt. mesaje.
Mare dreptate aveti! In general! Oricum ce-mi spuneti voi este exact ceea ce credeam si eu despre mine, ca nu insemn mai nimic pt. el, cum zice si Balanta_tm,.Daca in conditiile in care eu doar atat i-am cerut,nimic altceva,doar sa na mutam singuri.Plus ca faza care doare cel mai tare este ca nu se pune problema banilor!!! Ca nu am putea sa ne permitem sa stam in chirie.Nu,doar ca el este mult prea atasat de casa aceea,in principiu de mama sa(niciodata nu i-am impus eu ce sa faca,sa vb cu maicasa).Doar ca nu tine cont de ce vreau eu.
1.Am stiut de la bun inceput despre ce era vb in casa aia,in 4 ani de zile cunosti 'situatiile',dar nu m-am gandit ca o sa se ajunga aici!
2. Banii intr-adevar nu erau doar ai mei, erau ai amandurora,desigur!
3.Daca ai mei ar fi avut probleme vreodata ar fi sarit numaidecat sa ajute,DAR sigur si-ar fi primit banii inapoi, iar suma nu ar fi fost nici pe departe atat de mare preacum....
4.Sa-l schimb nici nu am incercat,nici nu as avea sorti de izbanda si nici nu cred ca s-ar putea schimba vreodata! Este o diferenta de varsta intre noi de 8 ani,si credeti-ma,SE SIMTE!!!
Eu am 25 de ani,restul socotiti si voi...
5.Sa fac pasul cel 'mare' ma gandesc serios,dar ,cum spunea si Antibody,te lovesti de gura lumii(nu ca mi-ar pasa in mod deosebit).Iar daca nu,deja am facut mult prea multe compromisuri,si probabil muuulte sunt cele ce vor urma.
Nu stiu ce sa fac, mutatul ,dupa cum il stiu eu ca persoana, sare din start din schema.Apoi alte solutii nu mai gasesc,sa salvez situatia.
Of, simt o apasare sufleteasca cum nu doresc nimanui,si da ma gandesc si eu ca merit mult mai mult si ca fericirea unei casnicii nu consta in faptul ca-ti este fidel si ca nu bea si etc...
Consta in muuult mai multe lucruri,trebuie sa-ti pese de celalalt...in primul rand.
Mersi pt."ascultare" -
eu sunt de acors cu miruna. nu mi se pare normal sa strigati in gura mare ca nu da doi bani pe ea.. este nevoie de o acomodare si pentru ea si pt el si pt maica-sa. sfatul meu era sa va mutati, dar daca nu se poate, stai de vb cu el si cu maica-sa si fa-i sa inteleaga ca lucrurile s-au schimbat. si eu am avut probleme cu soacra-mea. n-am stat cu ea, dar a incercat tot timpul sa se bage in casnicia noastra. intentiile ei erau bune din pct ei de vedere, numai ca o dadea cu bata in balta. cumnata-mea de ex a stat cu ei in casa un an dupa s-a maritat cu fratele lu' al meu. si a fost foarte transanta si a pus-o pe maica-sa la punct in legatura cu comentariile la adresa lor. dar pe de alta parte i-a respectat intotdeauna teritoriul si nu a incercat sa se faca sefa in casa soacra-sii. iar soacra-mea s-a cumintit. si acuma e femeie de treaba
. daca il iubesti merita sa incerci. greseli se fac, asa cum a facut si el cu banii. si mie de ex mi-a luat vreo 2 ani pana sa-mi dau seama ca deciziile se iau impreuna. si am facut greseli de-astea de n ori. dar al meu m-a iubit si m-a facut sa inteleg ca el e familia mea si nu ai mei... -
@miruna
1. nu ai raspuns la intrebarea mea
2. n-o sa ma vezi plangandu-ma pe aici de sotul meu din 2 motive: deocamdata cel putin nu am de ce si daca voi avea vreodata vreo dilema in ceea ce-l priveste am doua surori carora pot sa le cer sfatul daca simt nevoia, dar in general prefer sa gandesc cu propriul creier, ca doar e viata mea
3. nu sunt influentabila, parintii mei ne-au educat de mici sa fim independente in gandire, sa analizam situatia, sa evaluam consecintele posibilelor variante si apoi sa decidem, asumandu-ne responsabilitatea pentru ceea ce am hotarat.
4. nu, nu m-au invatat parintii sa am incredere doar in ei. m-au invatat sa am incredere in propria judecata. si sa-mi pierd increderea intr-un om doar dupa ce a dovedit ca nu o merita (increderea). cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun cu consultatul. nu am spus ca eu si sotul meu ne consultam cu parintii mei cand luam o decizie, nici nu poate fi vorba de asa ceva. spuneam ca in familia mea, care inseamna eu si sotul meu, deciziile se iau dupa ce discutam si ajungem la un numitor comun, nu hotarasc eu singura, asa cum nu hotaraste nici el singur. evident, nu este vorba despre ce bluza imi mai cumpar sau isi mai cumpara. spuneam doar ca asta am vazut si la parintii mei intotdeauna, cand a fost vorba de chestiuni importante au decis impreuna, tata nu s-a considerat niciodata superior mamei pentru ca este barbat.
5. referitor la imprumutul de care vorbeste yzza, sunt 2 chestiuni. o chestiune de principiu, vezi punctul 4, hotararile se iau impreuna. a doua chestiune, si daca era vorba de mama yzzei, tot ar fi trebuit sa se consulte. mi se pare firesc sa dai parintilor sau fratilor o suma de bani (cu atat mai mult daca le-ai mai dat si nu i-ai mai vazut inapoi) doar daca nu ai ce face cu ei sau au nevoie pentru o problema de viata si de moarte, nu tu sa strangi din dinti ca n-ai aia, n-ai aia, nu-ti permiti sa platesti o chirie, dar sa-i dai fratelui ca sa aiba cu ce sa isi cumpere masina sau sa plece in concediu. ca ma indoiesc de faptul ca fratele vroia banii pentru vreo operatie. si presupun ca yzza vroia sa-si deschida firma pentru a castiga bani pe care sa-i foloseasca pentru a-si cumpara o casa si tot ce mai trebuie unei familii, nu ca sa-si mai cumpere niste rujulete si posetute.
6. referitor la compromisuri. cele pe care le fac eu in familia mea se reduc la eu calc hainele, el face curatenie si altele de aceeasi "gravitate". si da, corect, tocmai ca sa-mi fie bine. daca acceptam sa se amestece parintii lui in hotararile noastre, nu mi-ar mai fi fost bine, tocmai de aceea n-am facut acest compromis. vorbeam in postul meu anterior de "compromisuri mult prea mari", cum consider ca este compromisul de a accepta ca pentru familia ta sa hotarasca alte persoane sau ca el sa hotarasca singur. aia cu "fara sa-ti dai seama" nu mi se aplica, sunt perfect constienta de ceea ce fac si ce accept.