mi-e greu sa ma deschid..

  •  
    • 151 mesaje
    22 Mai 2008, 00:36
    0 0
    toate postarile mele au fost aberatii,am parut naiva si i.dioata,poate chiar asa sunt...
    am asistat la viata mea ca la un spectacol,un spectacol in care eu am jucat diverse roluri doar ca sa dea bine,sa fie bine pt. altii.
    nu sunt o victima sau eu m-am obisnuit sa sufar,sa ma inchid,sa joc rolul de femeie multumita,cand de fapt aproape in fiecare noapte am udat perna si doar eu stiu ce e in sufletul meu....
    am avut esec dupa esec,m-am incurajat singura,am mers mai departe incercand sa lupt pt viata mea.
    poate nu mereu am ales calea cea buna,dar daca sufletul meu a plans n-am spus nimanui...
    povestea vietii mele e poate banala,nu vreau decat sa ma descarc.....uneori simt ca nu mai pot...
    am iubit un el cu toata fiinta mea,i-am dedicat ani din viata,l-am iertat si i-am fost alaturi cand n-a avut serv,cand i-a murit tatal,cand plangea si cand ii era greu.
    m-am bucurat de fiecare succes al lui si nu l-am parasit chiar daca mie imi era greu.
    el m-a lasat pe drumuri cu un copil in pantece.de ce? nu stiu,am acceptat situatia asa cum a fost,nu i-am cerut mai mult decat a putut chiar daca aveam planuri impreuna.
    langa mine n-a fost nimeni si am luat viata in piept.
    am zis ca nu toti barbatii sunt la fel si chiar daca mi-a fost teama am luat-o iar si iar de la capat...
    esec dupa esec,durere dupa durere,dar cu cne sa vb?
    aveam uneopri nevoie disperata de mama,mama care n-a fost niciodata langa mine...
    ea se refugiaza in alcool si tot timpul ma considera vinovata pt tot,chiar si pt casnicia ei de 2 lei cu tata care s-a refugiat langa alta femeie...
    am mers mai departe desi recunosc ca mi-a fost atat de greu....
    fara bani,fara casa,fara iubirea nimanui nu mi-am pierdut speranta.
    am inceput insa sa traiesc din inertie,asteptand parca sa treaca viata,sa cred cu disperare ca Dzeu vede si poate intr-o alta viata va avea grija si de sufletul meu....
    mi-am pus o masca,am devenit rece si indiferenta stiind ca poate nimeni nu ma va iubi cu adevarat..
    intr-o zi,cand nu banuiam nimic,a aparut un el......care vede dincolo de aparente,caruia ii pasa,care in scurt timp mi-a prezentat toti prietenii si familia lui...
    isi doreste fam alaturi de mine,face planuri de viitor,se tine de cuvant si simt ca ma pretuieste.
    in timp ce el imi prezinta toate neamurile,eu nu prezint pe nimeni.
    dar cum s-o fac....pe cine sa prezint?
    o mama care m-ar putea face de ras...un tata destul de indiferent.....pe cine?
    imi iubesc parintii dar mi-e asa de rusine....de ce?
  •  
    • 2191 mesaje
    22 Mai 2008, 01:51
    0 0
    daca nu te simti pregatita inca, nu-ti prezenta parintii, mai lasa sa treaca ceva timp! ai putea incerca sa-i explici cum sta treaba si sigur va intelege.
    capul sus..viata nu e chiar atat de urata..rasare soarele cand te astepti mai putin.
  •  
    • 506 mesaje
    22 Mai 2008, 06:05
    0 0
    Nu e nicio rusine..prezinta te, asa cum esti..lasa rusinea deoparte, bine e sa stie adevarul...nu ti fie rusine, iti spun fiindca si eu am retineri de acest gen, in leg cu fam..ma gandesc ca sunt prea simpli, fara avere..bla..bla...da..astia sunt ei..nu e vina ta ptr nimic...lasa gandurile bune sa te cuprinda...
    Curaj!
  •  
    • 261 mesaje
    22 Mai 2008, 09:01
    0 0
    Dar de ce sa ii prezinti? Am inteles ca ai un copilas. Pe el trebuie sa il prezinti. El e familia ta.
  •  
    • 151 mesaje
    22 Mai 2008, 10:00
    0 0
    copilasl nu mai exista,l-as fi pierdut oricum pt ca la 4 luni de sarcina am facut o forma severa de varsat de vant.
    asa a vrut Dzeu,sa ma chinui ani la rand,poate acum simte El ca trebuie sa-mi fie bine,acum cand eu am o carapace,cand deja ma resemnasem si cand ma obisnuisem sa-mi fie greu....
    un lucru mi se confirmaȘexista acea forta si acea rasplata,Dzeu chiar exista.....
  •  
    • 2807 mesaje
    22 Mai 2008, 10:11
    0 0
    imi pare rau,dulce

    dar daca iti spun ca dupa furtuna apare soarele,ma crezi?

    vei avea parte si de partea frumoasa a vietii tale,cea pe care o meriti si care deja incepe sa se infiripe

    bucura-te de noua ta viata si lasa trecutul trecutului
  •  
    • 202 mesaje
    22 Mai 2008, 12:25
    0 0
    dulce_amaruie in viata rudele nu le alegem noi.
    Daca va iubiti, plecati pe drumul vietii impreuna, si o sa reusiti in toate mereu, cu iubire, incredere si respect.
  •  
    • 1628 mesaje
    22 Mai 2008, 13:16
    0 0
    oups! daca el vede dincolo de aparente si simti nevoia sa-i prezinti pe cineva,va vedea si dincolo de ceea ce pe tine te face sa te simti rusinata! iar,daca nu insista,nu-i prezenta pe nimeni!
  •  
    • 2085 mesaje
    22 Mai 2008, 15:44
    0 0
    Imi vine sa plang. M-ai "atins"...
    Da, Dumnezeu exista. Si el ti-a dat ce ai acum, pentru ca o meritai din plin.
    Asa cum in ultimii ani ai facut din amaraciune si durere un mod de viata , tot asa, vei invata sa fi din nou fericita. Pentru ca, pana la urma, asta inseamna sa fi un om puternic: sa sti te ridici dupa ce ai cazut, sa te scuturi si sa mergi mai departe fara sa privesti in urma.
    Incearca sa iesi din carapacea de care spuneai. Bucura-te, traieste din plin ce ti s-a oferit, deschide-te catre o viata noua.
    Despre parinti, numai de bine... Te preseaza sa-i cunoasca ? Daca nu, las-o asa, deocamdata. Daca da, explica-i ca ei sunt un pic diferiti de tine, dar ca sunt ai tai, ii iubesti si ii respecti pentru ca ei au creat si format omul pe care iubitul tau il pretuieste astazi.
  •  
    • 10876 mesaje
    22 Mai 2008, 15:52
    0 0
    mie mi-e groaza sa nu ajunga copiii mei sa scrie pe forumuri ca le e rusine cu mine si ca nu s-au putut baza pe mine
  •  
    • 151 mesaje
    22 Mai 2008, 19:28
    0 0
    mikizda,stiu ca doare pt un parinte,chiar si pe mine ma doare ca-mi este rusine,dar cand cea care mi-a dat viata sta doar in aburi de alcool,nu se ingrijeste deloc,in casa e totul vraiste,se plange non stop...si vesnic duhneste....cum sa ma simt,cum?
    cand toata viata mea mi-a reprosat ca mi-am atins scopul si m-am folosit de eacare scop? ca i-am dat jumatate din salariul meu amarat de profa doar ca ea pierduse niste milioane,iar la o sapt isi recupereaza banii..eu ii spun rumos ca nu mai am decat un mil,iar e se supara ca o presez pt asa o suma.
    e dureros,dar sufletul meu urla...si am avut acest complex toata viata...
    n-am primit niciodata mangaierea ei,am fost crescuta cu raceala si invatata sa ma invinovatesc pt tot.
    e mama,ma doare...numai Dzeu stie cat ma doare....
  •  
    • 10876 mesaje
    22 Mai 2008, 21:27
    0 0
    iubita, nu am nimik cu tine.eu ma gindesc cu groaza ca-mi cresc copiii singura si nu stiu cit de buna mama sunt.nu beau,nu de alta, dar sa mor de am timp.
    de asta mi-e groaza., ca nu voi fi un parinte bun, nicidecum ca am ceva cu tine.
    si cred ca e o mare durere pentru tine sa vorbesti asa.inseamna ca e chiar ceva urit la mijloc.
  •  
    • 1435 mesaje
    22 Mai 2008, 21:39
    0 0
    daca esti din bucuresti, treci intr-o zi pe la biserica Sf Ciprian. Eu de felul meu nu sunt credicioasa si am avut o perioada supernaspa, nimic nu imi iesea, certuri cu parintii, probleme de sanatate, certuri cu prietenul, probleme la munca, la scoala. si mi-a spus o colega sa merg sa ma rog acolo. am fost de cateva ori, miercuri dupa-amiaza, am stat la slujba si in aproximativ 2 saptamani dupa ce am mers la prima slujba, au inceput sa apara lucruri bune in existenta mea.Cred ca de acolo am scapat de ghinion. Macar pt confortul psihic, sa stii ca nu esti singur pe lume, si tot merita sa te duci. O sa vezi cat de linistita te vei simti dupa ce o sa treci pe acolo. Incearca. oricum nu ai nimic de pierdut.
  •  
    • 54 mesaje
    22 Mai 2008, 22:23
    0 0
    Dulce , daca relatia e ok, la un moment dat va trebui sa ii prezinti familia, dar inainte de asta trebuie sa il pregatesti, sa ii povestesti despre ei, ca sa nu se sperie prea tare. Oricum se va speria dar ideea e sa nu sperie atat de tare incat sa o ia la fuga.
  •  
    • 2085 mesaje
    23 Mai 2008, 11:55
    0 0
    Miki, uite cam ce inteleg eu prin a fi un parinte bun : sa vorbesti frumos cu copiii tai, sa le fii alaturi si in bucurii si in necazuri, sa le dai de inteles ca pot conta pe sprijinul si intelegerea ta, sa-i incurajezi in permanenta in tot ce fac, sa-i faci sa se simta apreciati, iubiti, ocrotiti. Si am mai invatat ceva: respectata-ti copilul. Respecta-i dorintele, optiunile. Si te va respecta la randul lui.
    Asa mi-am crescut fetele. Si-mi place ce-a iesit.
  •  
    • 151 mesaje
    25 Mai 2008, 22:52
    0 0
    doar am crezut ca mie imi va fi bine....
    omul care ma facuse sa cred ca Dzeu mi-a auzit plansetul,m-a trezit din visare....
    n-am sa inteleg de ce m-a prezentat fam lui,de ce ne-am facut planuri impreuna,cand azi...m-a abandonat..
    doare,doare rau,dar sunt obisnuita si totusi cred ca Dzeu exista
  •  
    • 1766 mesaje
    25 Mai 2008, 22:59
    0 0
    Asa repede?
    Parca spuneai ca va este bine la inceput de topik
  •  
    • 151 mesaje
    25 Mai 2008, 23:01
    0 0
    da...era asa frumos....dar asta e viata,plang si...sper ca intr-o zi sa n-o mai fac
  •  
    • 1766 mesaje
    25 Mai 2008, 23:05
    0 0
    Pey ai de gand sa plangi mult?
    Hai mey fata ... fruntea sus, pieptul in fatza ... maine va fi mai bine, lasa ''la naiba'' plansul.
  •  
    • 151 mesaje
    25 Mai 2008, 23:07
    0 0
    multumesc,da..toate trec,maine va fi mai bine....