*
-
0 0*
-
Draga mea.Din cite vad esti o luptatoare.Cu trecerea timpului ranile se mai vindeca,nu in totalitate,din pacate vorbesc din experienta,la 25 de ani mi-am pierdut mama de Craciun,iar la 3 luni pe tata de Paste.Nu te poti baza pe nimeni,ci doar pe tine si pe Bunul Dumnezeu.Stergeti lacrimile si vei vedea ca intr-o buna zi va rasarii soarele si pe strada ta.Oricind simti nevoia poti apela la mine.
-
eva_micka,
Stiu ca suna cel putin ciudat, dar ma bucur ca ti am citit topicul!!
Esti o invingatoare! Mare durere te a lovit o viata, dar ai rezistat cu brio..mi e rusine cu mine, citindu te..unii se lamenteaza ptr fel de fel de nimicuri..cand, de fapt, alte lucruri sunt cu adevarat importante!!!
Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva..nu stiu cat te ajuta daca ti spun ca admir puterea si curajul tau.... -
Draga eva_Micka, imi pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat pana acum in viata, dar nu uita ca toate au un rost in destinul nostru.
Pierderea parintilor este ceva ingrozitor, dar stii si tu ca ei te vegheaza de-acolo de sus...
Nu esti singura care a avut un esec in viata (ma refer la casnicia ta), dar fruntea sus si cu credinta in Dumnezeu sunt convinsa ca-ti vei gasi linistea sufleteasca. -
imi pare sincer rau pentru parintii tai; dar nu s-a intamplat foarte recent, nu?
si te admir pentru cum ai procedat sa scapi de sot;
cu toate astea, stilul tau e cam melodramatic; sa stii ca altii au trecut prin lucruri mult mai grele si totusi au ramas optimisti.
pai daca te-ai concentrat numai pe studiu si munca dupa divort, acum ar trebui sa fii o femeie implinita profesional si material; de ce te mai bantuie trecutul?