divortez.. si doare!!!
-
0 0da.. doare al naibii de rau..
dupa ani plini de chin, mi-am luat inima in dinti si uite-ma ca am bagat actiuna de divort
el.. pasiv si nepasator.. a consimtit; de fapt isi dorea.. clar!!! doar ca era prea las sa faca el primul pas
ne-am separat lucrurile, ne-am reglat cu banii.. si el s-a dus.. eu am ramas..
si un gol imens in urma!!! si o durere de imi sfasie inima!
si mi-e ciuda mie pe mine, fiindca nu merita! chiar nu se merita..
m-a jignit, m-a chinuit, mi-a mancat nervii si ani din viata..
si totusi haioasa de mine uite ca plange! plange si sufera!
ajutati-ma sa trec peste.. puteti?! -
ioana capul sus . nu merita nici macar sa suferi, sa-ti chinui sufletul . va trece. stai cu prietenii, cautati ceva de facut , nu merita nici macar sa te gandesti la el. de fapt doare faptul ca ai fost fraierutza si l-ai suportat atata timp.
capul sus si fii mandra de tine ca ai reusit sa scapi de el. -
divortul abia a inceput, dar banuiesc ca se va termina repejor: nu avem copii, nu prea multe bunuri comune, mai nimik
chiar ma gandeam cat de putine ne leaga totusi..
sunt inca tanara, dragutza ( fara falsa modestie multi afirma ca frumoasa), cu o cariera ok.. cu o situatie financiara relativ buna, si totusi ma simt mizerabil! -
prietenii? hmm..
nu am pe nimeni alaturi! ma simt ingrozitor de singura..
e un mare gol in jurul meu!
stii, am fost cu el inca din liceu.. acum avem mai bine de 30 de ani.. deci practic am crescut impreuna, am trait impreuna, ne-am maturiat impreuna..
el trebuia sa imi fie cel mai bun priente, iubit, sot, tata pentru copii mei.. si totusi a devenit cel mai mare dusman!
nu ne mai suportam.. ajunsesem sa ne vedem seara tarziu vreo ora pe acasa, inainte sa ne culcam, in camere separate.. si atat! daca discutam ceva, invariabil ajungeam sa ne certam urat de tot.. cu jigniri, cu scandal..; nu avea niciodata timp si chef de mine.. mereu il plictiseam, il agasam, il stressa prezenta mea
nu am confirmare unei amante, dar nu fiindca sigur nu exista ci fiindca eu nu am vrut sa aflu si deci nu am cautat in acest sens semne.. iar el nu a recunoscut nimik -
macar o prietena tot tb sa ai. alaturi de mine au fost parintii cand am divortat si m-au ajutat tare mult.
daca nu aveti copii si nu faceti partaj dureaza doar 3 minute si gata.
asa a fost la mine. apoi a durut cateva luni dar tot singura m-am ridicat de jos- mi-am zis ca un nemernic nu merita sa sufar pt el.
apoi a aparut si cavalerul pe un cal alb si iaca sunt fericita.
imi pare rau numai de anii pierduti cu nemernicul - am impresia ca i-am aruncat pe geam de bunavoie.
bine ca ai fost curajoasa si ai divortat. azi doare , maine durerea va fi mai mica pana nu o sa mai doara deloc.
curaj! si liniste in suflet. -
ioana, ia-o ca pe o lectie de viata pe care ai invatat-o mai tarziu.
Stiai ca divortul dupa moarte este evenimentul pe care o persoana il accepta cel mai greu?
Nu conteaza ca stii ca nu merita - e un esec si tu plangi acum esecul tau. Nu te nelinisti- tot ce ti se intampla este normal-natural. Greul a fost pana sa te hotarasti sa bagi divort (barbatii sunt lasi prin definitie la chestiile astea de sentiment).
Acum este procesul de "plangere", apoi vine revolta si te ridici.
Trebuie sa ai multa putere si dedica-te carierei este un panaceu universal ... timp cat mai putin.