Sunt eu nebuna?
-
0 0Buna
Am o dilema f mare si as vrea sa aud niste pareri de la persoane care sunt sau au fost intr-o situatie asemnatoare.
Sunt cu prietenul meu de ceva mai mult de doi ani si jumatate si de curand am constatat ca nu mai avem ce sa facem impreuna (in afara de sex). Si cum, pentru moment nu putem face sex din cauza ca am o prob medicala, imi dau seama ca ma plictisesc cand merg la el. (noi ne intalnim la el pt ca sta singur, iar cu stau cu ai mei).
Nu mai putem sa ne uitam impreuna la nici un film pentru ca el nu mai e de acord cu nici o propunere de a mea (de cand am insistat sa ne uitam impreuna la Jun
iar eu nu vreau sa ma uit la filmele lui SF.
Mai demult, ne gaseam tot timpul ceva de facut, fie ca jucam rummy, monopoly, gateam, ma rog, nu ma plictiseam. Acum am ajuns sa imi iau cu mine o revista sau o carte cand merg la el, ca sa am si eu o ocupatie cat isi vede el de ale lui.
N-as avea nimic impotriva acestui fapt daca am locui impreuna pt ca atunci as avea si eu lucrurile mele acolo, as avea preocupari normale, n-as mai fi un fel de "musafir".
Ma doare lucrul asta pt ca intre noi a fost intotdeauna muuult mai mult decat sex, ne intelegem f. bine, vorbim despre orice, dar mai nou parca nimic nu merge bine.
Oare vreau eu prea mult cand ii cer sa nu ma ignore cand merg la el? (Ca oricum, nu merg in fiecare zi, nu s-ar putea spune ca sunt toata ziua pe capul lui) E normal? Voi ati trecut prin asa ceva? Si daca da, cum ati rezolvat? Ca eu vreau sa se rezolve la modul pozitiv!
Merci -
Ma gandesc ca intre voi a intervenit rutina, pt ca v-ati obisnuit unul cu celalalt. Incercati sa diversificati cat mai multe lucruri, oricat de mici ar fi: cum au spus si celelalte eve, iesiti mai mult. Nu-ti dai seama cat de mult se poate schimba relatia dintre doi oameni, atunci cand si atmosfera e alta.
-
Merci pt idei fetelor, o sa incerc sa va raspund in ordine:
Stiu ca nu are "o alta", mi-as da seama. Si nici nu-s genul care sa-l faca gelos fara motiv, mi se pare o atitudine de cls a 7a.
De iesit iesim in oras, sa mancam, cand iese el de servici, de obicei la vreo pizzerie, doar ca apoi mergem la el fix pe cand incep stirile din sport care au inceput sa ma dispere.(Am inceput sa recunosc dupa mutra alti fotbalisti decat Beckham
)
Aveam un cuplu de prieteni cu care ieseam la film, la bowling, am fost in weekend-uri impreuna, si in strainatate de Rev., doar ca i-a pus naiba sa se desparta. Mai avem un cuplu de prieteni dar ei nu-si permit sa iasa asa des in oras (cel putin deocamdata au niste prob. cu banii).
In urma sfaturilor voastre i-am propus sa mergem la teatru, mare mirare ca n-a zis ca nu, acuma ramane sa gasim o piesa faina (stam in Oradea - nu-i aceeasi activ. culturala ca si in orasele mai mari).
Timp pentru mine imi fac tot timpul, am zis deja ca nu ma intalnesc cu el zilnic. Mai ies cu cate o prietena, ma mai plimb prin magazine. Iar de aranjat, intotdeauna ma aranjez cand ne intalnim, nu ma duc la el in trening si nemachiata si ciufulita.
Dar imi dau seama ca ieseam mai des si in locuri mai diverse cand aveam prietenii respectivi. S-a plictisit sa fie doar cu mine? Nu e cam devreme? Sunt doar 2 ani si jumatate. E mult? E putin?
Nici eu, nici el n-am mai avut asa o relatie lunga asa ca nu stim ce e normal si ce nu ... Presupun ca invatam din mers, doar ca nu-mi place deloc cand ne certam. Imi da o stare foarte negativa.
Frate-meu a zis sa mergem la un consilier si chiar as fi in stare daca nu se imbunatatesc lucrurile simtitor.