trista...
-
0 0Vreau si eu sa vb cu cineva, sunt trista, am o stare asa aiurea...
Sunt indragostita si ar trebui sa fiu fericita dar de vreo 3 zile ma simt tot mai trista... -
pardon....tu trebuie sa taci si sa faci cum vrei tu

iar de inteles...cred ca e imposibil in unele cazuri...au varsta pe care o au...au o alta mentalitate
Si eu ma luptam cu chestia asta intr-un timp...dar pana la urma ,nu le-am mai dat importanta
Ii respect,zic ca voi face ca ei ...dar tot ca mine fac...si nu imi fac nimic.
Incearca sa intelegi lumea din jurul tau..nu sunt toti asa cum am vrea noi
ps: cati ani ai? -
crede-ma ca am incercat sa nu le mai dau importanta si mi-au reprosat ca sunt indiferenta cu ei, de fapt mama mai mult!
zilele trecute i-a spus prietenul meu ca sunt schimbata la 360 grade dar eu nu m-am schimbat deloc.
vreau si eu sa fac lucruri specifice varstei, sa ies vineri seara sau sambata seara si lor li se pare prea mult.
nu beau, nu fumez, nu umblu prin discoteci... -
nu stiu cum e sa ai parinti de genul asta, ca parintii mei ne-au educat sa fim capabile sa luam decizii singure. la 24 de ani sa-ti impuna sa faci ce vor ei nu e in regula. sa dea un sfat e altceva, dar si sfatul trebuie cerut intai.
power, nu e obligatoriu ca parintii sa stie ce e mai bine pentru copilul lor, copil care are 20 si de ani. sotul meu poate confirma
. -
sa stii ca m-am gandit si la varianta sa ma mut dar trebuie sa ma gandesc f bine, nu sa fie un impuls de moment... in caz ca nu reusesc o sa aiba ce sa imi reproseze!
si mai e chestia, daca le spun o sa sara cu gura: dar ce iti lipseste?
cand mai faci tu mancare? cand mai speli?
de parca as avea 2 ani!
vin tarziu de la servici, adik la 19 dar uneori faci si sacrificii.
si asa mi-a reprosat tata duminica, cand mai faci tu mancare? si m-am simtit de parca nu as sti sa fac. -
pai gandeste-te. sigur ca nu trebuie sa fie un impuls. cauta o garsoniera si lasa ca mancarea o sa ti-o faci tu. e ceva mai greu, dar ai linistea ta.
e un moment cand trebuie sa ne desprindem de casa in care am copilarit. parintii or sa creasca si ei mari.
calculeaza ce cheltuieli ar fi si gandeste-te cat poti sa le acoperi.
insa asta cu "cand mai faci si tu mancare" nu o mai lua asa. e chiar o intrebare, cum ca nu ai facut poate de mult! -
am vb si cu prietenul ca si el sa se mute in orasul meu natal si pana acum a fost de acord!
duminica, ai mei i-au tinut un discurs
si e schimbat, m-a intrebat ce facem? unde ne stabilim?
ca el nu vrea sa il interogheze ai mei tot timpul si in nici un caz sa nu locuim cu ei!
are dreptate, nu as accepta eu sa stau cu el si cu ai mei si il inteleg si pe prietenul meu dar trebuie sa ma gandesc f bine! -
uite, pur si simplu la voi s-au adunat cam multe, si acum chiar daca ei iti spun ceva fara rautate, tu nu vezi ceea ce vor ei de fapt sa iti spuna.
doamne, mi-aduc aminte cat ma ofticam eu pt faze din astea.
pai in nici un caz nu poti sa va mutati cu ai tai. pai daca aveti un job bun, nu e cazul sa puneti problema asa.
no, ramane sa discuti cu el si sa treceti la cautarea garsonierei, apar. pt inceput. -
eu am un job ok, salarul nu e f mare, adik 1000 ron, si el putin mai mult si e un job sigur dar are si ceva rate si pe ai mei asta ii deranjeaza.
cand o sa ne casatorim toti banii o sa se duca pe rate!!!
si eu ce pot sa fac acuma? de unde sa ia el bani sa termine acele credite?
e adevarat ca se cunoaste putin la salar dar ce pot sa fac?