amintiri din trecut
-
0 0Eu sunt mai noua pe site(din 15.04.2004)si am descoperit ca toate(chiar si ei) gasim intelegere sau consolare.Iata care este problema
e cateva luni ma tot gandesc la vechile mele relatii de pana in casatorie.Sa fie un semn de scleroza?Ma inteleg ffffff.bine cu sotul meu si nu am motive sa fiu nefericita dar...momentele placute din trecut nu imi dau pace si nu e ceva trecator.Pe zi ce trece sunt mai coplesitoare.Care sa fie explicatia? -
Sa-ti aduci aminte cu placere de momentele frumoase din trecut nu e nimic anormal.Dar daca te gandesti la ele cu regret, ca au fost si nu mai sunt....ei bine, aici s-ar putea sa fie ceva.Daca asta e ceea ce simti cand te gandesti in urma, eu cred ca acum iti lipseste tocmai faptul, faptele, sentimentele din trecut la care te tot intorci. Dar daca, asa cum ti-am scris, iti amintesti doar asa, ca de orice chestie frumoasa din viata ta, atunci nu are sens sa-ti faci griji.
-
Buna!
Sa imi dau si eu cu parerea: pot fi diverse explicatii si cauze. Printre acestea:
- aceste nostalgii pot sa exprime de fapt nu atat dorul dupa anumite persoane, ci dorul dupa perioada "de dinainte de...", cand sigur erai mai tanara (fiecare clipa trecuta conteaza!), mai libera, fara anumite "responsabilitati" inevitabile acum, poate mai...jucausa, cu mai multi admiratori. Unele persoane isi doresc, mai mult decat altele, sa fie mereu in centrul atentiei, eventual sa flirteze etc. Odata casatorita, aceste posibilitati se restrang si poti simti astfel de nostalgii. Poate ar trebui sa te gandesti ca, desi esti casatorita, tu ai ramas la fel de tanara si dragalasa, ai acelasi sex-appeal
, sa nu te simti in casatorie ca intr-o colivie!
- sau, poate scartaie ceva in casnicia ta si nu-ti dai seama?! Mai analizeaza! Daca da, remediaza ca sa nu te mai gandesti la "cai verzi" si sa-ti fie suficient prezentul, fara sa-ti fie dor de trecut
! Bafta! -
Ce-ar fi sa-ti raspunzi singura la intrebarea privind ceea ce s-a intamplat acum cateva luni, de cand spui tu ca te coplesesc acele amintiri? A coplesi este un verb puternic... Dupa ce ai raspunsul, daca vei considera necesar, vorbeste si cu sotul tau. Nu ma intreba despre ce, asta numai tu o stii, chiar daca in prezent nu o constientizezi. Sincer, nu prea apreciez cuvantul "consolare" - parca are aerul de capitulare, de neputinta. Nu-mi place deloc! Hai sa spunem, mai degraba ca poate un cuvant spus aici de cineva ne ajuta sa descoperim in noi resurse proaspete pentru properia dezvoltare. Cum suna acum?
-
Multumesc Alice!E un punct de plecare bun.Cred ca dintr-o prea mare fidelitate nu mai raspund niciunui flirt,niciunei invitatii inocente la o cafea si duc dorul acestor lucruri.Poate e bine sa vad ca exista si alti barbati interesanti pentru o conversatie si sa le dau o sansa,desi impresia mea este ca marea lor majoritate se gandesc numai la sex si nu la o intalnire constructiva gandirii lor cognitive cu o femeie.Sper sa am noroc si sa nu ma mai gandesc la "cai verzi".Merci!
-
roxiana, o fi primavara, maika!
Si mie mi se mai intampla sa am momente de reverie legate de relatiile trecute...
Cred ca asta ni se trage de la cuplurile de adolescenti pe care ii vedem sarutandu-se pe inserat pe sub florile de mar...
La ora cand ei se grabesc la intalnire, noi facem o ciorba sau punem rufele la spalat... mdeh...