sa plec?
-
0 0sunt intr-o mare dilema si incertitudinea asta ma omoara.Deci,am o relatie de 3 ani si ceva si dupa multe suisuri si coborasuri, in sfrasit am ajuns sa ne maturizam, sa ne intelegem f. bine. Si-a gasit si el serviciul mult visat la o mare firma care tocmai isi deschisese sucursala si in orasul nostru.Era exact ceea ce-si dorea sa se simta implinit. Eu deja avem de ceva ani in post bun, nu mare functie, dar bine platit, unde sunt respectata si apreciata.
Acum , ca sa-mi se strice toata bucuria, firma il cheama sa se mute la Buc, au nevoie de el acolo . La Buc perspectivele sunt f bune, cel putin profesional ar fi f implinit.
Dilema mea e ce naiba sa fac?am stabilit sa ma mut si eu acolo si sa-mi gasesc de munca.Dar oare merita sa-mi pierd tot confortul si linistea?Acum , desi am 30 ani, stau inca cu ai mei, nu am nici o grija doar sa am grija de mine. Nu tu bucatarie, nu tu intretinere. Orasul e minuntat , la malul marii, pot face o groaza de treburi aici, e atat de frumos , iubesc marea , aerul de aici, linistea oamenilor. La munca sunt cea mai cea, sau cel putin asa cred, preferata lu' sefu si rasfatzata firmei. Sunt secretara, dar am masina, telefon, pot face ce ma taie capul,nu-mi cere nimeni socoteala.Cum sa traiesc eu in infernul ala din Buc, praf, aglomeratie, caldura sa mori. Nu stiu ce decizie sa iau, orasul ala ma inspaimanta. Oare merita sa las totul pt un barbat, chiar daca-l iubesc f mult? -
Miaw,in locul tau eu m-as gandi foarte bine.E o decizie care,in mod sigur,iti schimba viata radical,daca alegi sa pleci.
Cert e,in momentul in care te hotarasti,trebuie sa fie pentru ca asa vrei tu,nu influentata de altii(spre ex.
prietenul tau).
Ceea ce m-a mirat,in postarea ta,a fot faptul ca tu la 30 de ani inca mai stai cu parintii?!
In Bucuresti,clar,va trebui sa lupti si sa te obisnuiesti si cu greul,cu compromisurile.Vei avea de platit o chirie,intretinere,plus alte cheltuieli care nu intarzie sa apara,ca la fiecare.
Si poate ca nu vei fi preferata sefului
.La toate acestea se mai adauga dorul de orasul natal,de oamenii,prietenii si familia ta+ liniste.Sa stii ca nu toti oamenii pot sa se adapteze unui loc.Ce poate fi pentru unul o oaza de fericire,ii pentru celalalt un cosmar.
Eu nu zic sa nu pleci,zic doar sa fii constienta de faptul ca lucrurile nu vor mai fi aceleasi.
-
buhu, merci frumos pt mesajul tau. Ai dreptate, lucrurile nu vor mai fi la fel si poate e vremea sa imi asum niste respinsabilitati la varsta asta.Dar e asa de bine acasa.Stau inca cu ai mei pe ca e casa f mare, chiar pe malul marii.Iubesc si casa asta , cu camere imense, cu geamuri care dau in mare.Dar odata si odata va trebui sa plec de aici, nu voi sta cu ai mei o vecie, dar e asa de greu.Cred ca pe masura ce trec anii, devii din ce in ce mai conservator .cel putin eu, si incep sa iau aere de tipicara.
Dar daca as sta aici si el acolo, ar merge oare?nu cred .A incercat cineva genul asta de relatie? -
AI dreptate,miaw.Odata cu trecerea timpului,omul devine conservator si tipicar.Asa si eu

Pe de alta parte,esti o fericita ca ai copilarit atat.
Da,ai putea sa incerci si o relatie la distanta,sa vezi cum merge.Asta ar fi calea de mijloc-care eu te sfatiuesc s-o pui in practica,pana esti sigura ca stii ce vrei.
-
miaw,ai intrebat daca merita sa lasi tot pt barbatul iubit.....dar barbatul iubit isi pune aceleasi probleme..?
el oare isi bate mintea daca sa accepte sau nu oferta,gandindu-te ca tu nu vei mai fi langa el?
...si ca ultima solutie, (care la mine merge de mai bine de 10 ani), ar fi ca el sa mearga la buc sa se ''implineasca''profesional tu sa ramai langa malul marii,unde iti e bine dtpdv, distanta n-ar fi uriasa si daca e dragoste adevarata va fi ok si va rezista in timp
-
Tu trebuie sa hotarasti ce decizie vei lua. Sa spunem ca acum pleci cu el, pt ca il iubesti si nu vrei sa renunti la el. Dar, din moment ce tie nu-ti place deloc Bucurestiul, ma gandesc ca intr-o zi, mai incolo, poate vor aparea si reprosurile. Ba ca tu ai renuntat la viata ta pt el, ca ai facut niste compromisuri mari etc, iar atunci relatia nu va fi mai la fel de frumoasa. Eu cred ca ati putea lucra, deocamdata, in orase diferite. La sfarsitul saptamanii va vizitati, vii tu la el (poate asa te vei obisnui, cu timpul, ci viata de aici). Cred ca daca e dragoste adevarata si puternica, relatia rezista si daca e la distanta. Mult succes!
-
Nu pleca ! Tocmai faptul ca ai indoieli dovedeste faptul ca nu ti doresti atat de mult sa fii cu el. Mai tarziu lucrurile se vor schimba intre voi, orasele mari intotdeauna schimba oamenii si NU in bine. Lasa l pe el sa plece mai intai, vezi cum ii e acolo,cauta ti serviciu intre timp si apoi mai vezi tu.
-
wow!! ce conditii ai! ce bafta ai! eu visez casa pe malul marii de cand sunt!
Si noi ( eu si iubitul meu) speram sa scapam de Bucuresti, eu stau deja de 12 ani in orasul asta si a devenit infernal...sincer, eu in locul tau nu as pleca. El pana la urma face o alegere: jobul! Tu fa o alegere mai buna: viata ta, sanatatea ta. Daca el alege si el lucrurile mai bune din viata, va ramane cu tine. La Bucuresti va avea mai multi bani...si ce daca?? tu ce vei face? crede-ma, banii azi ii ai, maine nu....insa lucrurile pe care le ai tu acum, nu ti le da nimeni. Linistea sufleteasca, stabilitatea, nu fac cat un car de bani si cariera!