mi-e al naibii de greu!!!
-
0 0sunt casatorita.. inca!
si nu mi-e bine.. si nu imi gasesc linistea si impacarea..
imi iubesc sotul ( desi nu merita!!!)
iubesc si pe altul ( desi, stiu ca nu ar trebui)
si uite asa viata se complica..
the same old story veti spune.. casnicia, amantul.. dilema..
probabil ca da, elemente comune exista intre ceea ce eu traiesc si povestile de viata ale multora ce au trait vreodata asa ceva, insa.. doare al naibii de mult si nebunia ma copleseste -
mai pe larg...
sunt cu sotul meu de multi ani impreuna, desi casatoriti doar de cativa; nu avem copii..
insa ne traim viata practic mai mult separat.. cu mai toate.. ; nu avem banii in comun ( deci fiecare cu ai lui), nu ne petrecem timpul liber in comun ( pe motiv ca nu prea mai exista.. ), nu prea mai facem nici sex macar ( pe diverse motive.. in care am ajuns sa ne complacem amandoi); si totusi INCA mai suntem casatoriti.. si impartim acelasi pat, acelasi nume, teoretic aceeasi viata de familie.. -
am toate motivele sa divortez! pentru ca practic sunt SINGURA
si mai mult.. viata mi-a dat cumva o sansa ( desi aiurea si intr-un mod gresit) de a avea totusi langa mine pe cineva cu care sa impart o dragoste frumoasa
si totusi merg, pe drumul acesta, in felul acesta, cu viata asta, de atata timp.. sunt ANI!!!
si nu fac pasul ce se lasa asteptat! si nici eu nu ma mai inteleg.. DE CE? -
ideea e ca sunt cu sotul meu de fooooooarte mult timp!
desi pare atat de indepartat, eu si cu el ne-am iubit candva, am trait frumos impreuna, ne-am dorit
acum, totul e doar amintire
am incercat sa lupt ( asa cum am stiut) pentru casnicia asta, insa pe parcurs.. am renuntat..
si m-am "consolat" cu o relatie extraconjugala, mergand cu lasitate inainte.. fiindca lui ( sotului) oricum pare ca nu ii pasa..
insa timpul trece, si asta nu este viata! nu am crezut macar vreodata ca eu sa ajung sa traiesc astfel..
si totusi uite-ma asa.. si uite-ma incapabila sa fac ceva concret!
ce sa fac?!!?! cum sa fac?!! e infiorator.. m-am obisnuit cu asta.. -
corect fata de toti cei implicati, inclusiv fata de tine insati, era sa te desparti de cel al carui nume il porti inainte de a intra in acea relatie.
eu am o nedumerire: inteleg ca sotul se complace si nu-i pasa, dar amantul? daca te iubeste, normal ar fi sa te vrea numai pentru el. lui ii convine sa te imparta?
a, intrebare: amantul e necasatorit? -
sotul? habar nu am daca are pe altele..
asa ma gandeam candva incarcand sa gasesc o explicatie la schimbarea lui, acum nu imi mai bat capul.. deci nu stiu!
amantul? nu, nu este casatorit! nu cred ca are in paralel si pe altele ( dar tot asa, nu pot garanta nimik); si exact ce intuiti si voi.. dupa o perioada de intelgere, de acceptare, de asteptare ( de ani buni) pare ca a ajuns la final.. si ma cam pune sa aleg; nu la modul transant, dar suficient de categoric incat sa nu mai pot amana o decizie mult timp; il inteleg, e tanar, e liber, e dragutz, simpatic, isi poate face o viata frumoasa si fara atatea probleme ( ca cea cu mine) oricand.. deci e limpede ca rabdarea lui are limite firesti -
mi-e al naibii de FRICA!
si ma simt incapabila sa iau o decizie transanta - desi asta e unica solutie imperativa
sa raman cu sotul? pentru ce? asteptand o minune?.. ce poate sa apara sau nu; facand poate un copil ( pe care el il doreste fff mult! - cat de aiurea, nu?) ca sa ma leg si mai tare de el? nici nu stiu.. el nu vrea sa divorteze, insa nici nu il vad dispus sa faca eforturi pentru NOI ca si cuplu ca sa ducem o viata normala..
sa il aleg pe celalat? sa sper, sa visez, sa iubesc.. da!!! poate ca e sansa mea la fericire.. pe care risc sa o pierd.. si sa o regret o viata..
ma simt pierduta in incertitudinea asta -
Dar tu iti doresti ca sotul tau sa lupte pentru casnicia asta si normalitatea asta de care vorbesti cum o vezi?
Eu nu cred ca nu se va schimba nimic in bine in ceea ce priveste casnicia ta pentru ca nici tu nici sotul nu depuneti suficiente eforturi...din comoditate nu divortati....e pacat..timpul trece si va "chinuiti" asa in neliniste.... -
Incearca sa fii sincera cu tine si sa cauti acel curaj care sa te determine sa iei o hotarare. Nu este corect fata de nimeni sa continui sa fii lasa. Las este cel care nu isi asuma nici un risc. Ai ales deja calea minciunii. Fata de tine, fata de sotul tau si fata de amant. E atat de greu sa pui putina ordine in viata ta. de ce sa continui sa te zbati intr-un chin fara nici un pic de viitor, cand ai putea sa alegi din nou? Alegerea data de inima ta. Daca ea iti spune ca amantul este cel pentru care sa te stradui, foarte bine, renunta la casatoria de mascarada si reincepe sa traiesti cu adevarat, langa cel ales. Nimeni nu iti garanteaza ca vei alege ceea ce e mai bun pentru tine, e adevarat. dar cand ai ales prima data, ti-a garantat cineva ca nu vei trece prin ce treci astazi. Era poate previzibil, dar in nici un caz garantat faptul ca nu vei avea mustrari de constiinta, ca nu vei fi hotarata s.a.m.d.
Oricum incertitudinea este proprie fiecaruia: am ales bine? unde am gresit? ce sa fac in continuare?
Se spune ca actele de curaj se nasc dintr-o disperare de nesuportat. Poate nu ai atins inca acea disperare necesara si atunci te vei complace in acest menaje-a-trois. O viata pierduta, parerea mea, caci nu e traita cu adevarat, cu toate ca asa pare la prima vedere: ocupata cu nimicuri, nu cu iubire reala. -
daca te chinuiesc dilmele in ce priveste sotul tau si o oarecare speranta de recuperare, confrunta-ti intrebarile cu el. chiar daca nu vei obtine raspunsuri, macar din atitudinea lui vei sti daca mai merita sau nu sa faci ceva pentru voi doi. pe de alta parte, alegerea asta e oarecum lasa, pentru ca l-ai intreba pe el ce zice: mai continuati, nu mai continuati. totusi, el trebuie sa stie ce simti, sa puneti cartile pe masa in ceea ce priveste distanta dintre voi. poate nici lui nu-i convine, dar, din inertie, ca si tine, a lasat lucrurile in voia sortii...
a si gandeste-te inainte foarte bine cu cine ai dori sa iti continui viata cu adevarat. oare, nu cumva, ti-e frica sa arunci cioara din mana (sotul) pe vrabia de pe gard (amantul) si asta sa fie motivul real al ezitarii tale, nicidecum iubirea pentru sot, sau, chiar, nicidecum iubirea pentru amant? intreaba-te si raspunde-ti sincer. -
Scuza-ma ca glumesc, dar sotul tau vrea sa faceti copil in epurbeta sau cum daca nici macar sex nu faceti?
Cum spunea o eva, nici eu nu cred ca din iubire pentru sotul tau nu ai divortat pana acum, cred ca mai mult de frica de a o lua de la capat, din obisnuinta.. cred ca astea ar fi motive mai plauzibile. Cand iubesti pe cineva nu te complaci intr-o asemenea situatie cu atata seninatate.
Discuta cu sotul tau, trageti niste concluzii, vedeti daca mai e ceva de salvat sau daca a ramas intre voi doar amintirea unei iubiri frumoase de dragul careia inca mai impartiti acelasi pat.