Totul sau nimic
-
0 0A inceput, ca in basmele contemporane, in primul an de faculta. M-a placut pana la epuizare si de aici si pana la a ma exaspera cu telefoanele, scenariile cu cat de frumosi suntem noi impreuna...n-a mai fost decat un pas. Eu n-aveam treaba. Abia intrasem la facultate si de joi pana sambata rupeam cluburile in doua, ziua dormeam sau invatam si n-aveam chef de prieten sau de scenariile lui siropoase. In plus, cu cat ma agasa mai mult, cu atat fugeam mai departe.
Dar berbecul, tot berbec. Frate, s-a incapatant de a tinut-o asa pana in anul 2. Unde eram eu, venea si el, era slabiciunea prietenelor mele...toate il aduceau si pe el, asa ca din intamplare, pe unde ieseam noi, tot timpul eram impreuna. Normal, ca stand asa mult cu el nu i-am putut ignora calitatile barbat ce este el...uff...manca-l-ar mama...si am zis sa las feminismul la o parte si sa ma fac fata de fata.
In anul 2 toate relativ ok...cat de cat...nu eram eu cine stie ce disperata dupa el, dar era frumos: multe iesiri la munte, plimbari prin tara, vara la mare in grecia,turcia. Imi sufla in bors mai ceva decat mam & dad...si eu am inceput sa-mi iau in serios rolul de plod razgaiat: figuri cat cuprinde, dat cu fundul de pamant la fiecare dorinta neindeplinita...cu cat ma purtam eu mai urat, cu atat se purta el mai frumos. To make one long story short, m-am indragostit nebuneste de omul care imi spunea printesa...Timpul a trecut in aceiasi parametri, am ajuns in anul 4 de facultate, comportamentul meu devenise de speriat pentru el, pentru mine si pentru toti cei care ne cunosteau. Imi spunea "tu crezi ca ma faci fericit doar pentru ca existi. O relatie se construieste, se protejeaza...tu nu faci decat sa distrugi tot ce incerc eu sa cladesc"
Am inceput sa rad cand mi-a spus ca totul s-a terminat.Eram convinsa ca nu poate respira fara mine. Au trecut zile, saptamani...binevoitori, colegii de facultate m-au informat ca el este cu altcineva...o colega de-a noastra.
Am simtit ca mi s-a scurs tot sangele in picioare, eu eram cea care nu putea acum sa respire.
A trecut un an de cosmar. Un an! Zi de zi cu imaginea lui, a parfumului pielii lui, a mangaierilor...nu mai eram printesa si nu mai aveam sa fiu vreodata.
Si-a cumparat un apartament, s-au mutat impreuna...asta trebuia sa fie viata noastra, astea erau planurile lui cu mine!
Acum doua saptamani imi zice o prietena "nu mai visa atat, mergi inainte, crezi ca viata e un basm si se va intoarce el la tine sa-ti spuna ca nu poate trai fara tine, ca totul a fost o mare greseala si ca nu vrea sa te mai lase vreodata?!" da...asta cred, asta imi doresc
A doua zi asta s-a intamplat!
Am petrecut o saptamana impreuna, ne-am iubit ca disperatii, dar am si plans pana la epuizare.
Relatia dintre el si colega noastra s-a terminat, dar nu pot sa ma duc in apartamentul in care au stat impreuna fara sa nu ma navaleasca ganduri, scenarii.
"Vreau ca acest inceput sa nu mai aiba sfarsit" mi-a zis, "asa ca, gandeste-te bine la TOT, la ce a fost, daca esti dispusa sa intelegi si la ce va fi, daca esti dispusa sa schimbi"
De ce a fost nevoie de anul asta intre noi? Acum el nu mai este doar al meu asa cum era inainte...in mintea, inima, pielea
( uff...lui a fost altcineva.
Am obosit. Ma duc sa plang
Revin -
Trista povestea.... dar acum e randul tau sa faci ceva dc il iubesti asa cum zici... de ce a fost nevoie de anul acesta??? A fost nevoie ca sa realizezi tu cat de mult il iubesti, cat de mult ai nevoie de el, ca sa te MATURIZEZI! Si daca s-a intors la tine...e pentru ca inca te mai iubeste... nu-it mai afce scenarii ptr ca iar ai sa ramai cu buza umflata>>>
-
@Alexa, nu m-am indragostit de el dupa ce m-a lasat, deci nu mi l-am dorit pentru ca l-am pierdut. Este vorba de totul sau nimic pentru ca in momentele noastre cele mai intime eu ma gandesc la faptul ca mana care ma mangaie pe mine acum, a facut asta si cu altcineva acum nu mult timp, buzele astea au sarutat pe cineva care nu eram eu.
Ma trece o transpiratie rece gandindu-am ca au fost zile in care el nu s-a gandit la mine, in mintea lui nu a fost loc de mine!!
TOTUL ar insemna sa accept trecutul (dar asta m-ar face mai...putin..eu insami, pentru ca unul dintre motivele pentru care ma iubea era si ca ma vedea undeva...sus...el zice ca nu, dimpotriva, de asta nu mers bine, pentru ca nu eram la acelasi nivel, nu mai puteam continua eu fiind pe un piedestal si el stand in adorare...
) iar NIMIC presupune sa nu fac niciun compromis - daca nu pot sa trec peste faptul ca a mai avut o relatie, nu trec!
Compromisurile ne fac mai putin ...noi? -
Pai atunci gandeste-te asa: a fost cu fata aia ca sa te pedepseasca pe tine, sa-ti dea o lectie, deci tot la tine se gandea, tot in numele relatiei voastre actiona etc. (Ceea ce cred ca e adevarat, ca dovada finalul)
Si gata, nu mai faci nici un compromis, iti vezi in liniste de fericirea ta. Sa stii ca e si asta o provocare, sa stii sa te bucuri de fericire. Nu oricui ii reuseste. -
you fucked it up big time
si acum mi se pare ca o sa cazi in acelasi pacat...nu te supara, dar din postari reiese ca esti cam egoista...pentru tine vad ca e important sa fii din nou pe piedestal....nu vreau sa fiu rau, dar crede-ma, am vazut de multe ori scenariul descris de tine....si coarda, oricat de elastica e, se rupe pana la urma...e posibil sa se poata innoda, dar sa stii ca acum nu mai e la fel rezistenta...mai ales daca tu te joci la nodul ala in continuare...iti urez succes oricum si sper sa inveti ceva totusi din experienta ta -
Nu e foarte elegant din partea mea sa abordez subiectul asta, dar ma gandesc la un viitor cu el si in viitorul pe care il vad eu, familia lui nu exista.
El e un tip foarte luptator, vrea sa faca multe in viata. Acum face un master, a incercat o afacere a lui, lucreaza intr-un domeniu de care e pasionat, viseaza la a-si construi o casa, la a calatori, a vedea locuri frumoase. Imi spunea mereu si spune si acum ca viata e frumoasa si trebuie sa o traim frumos.
Parintii lui, in schimb, sunt niste autosuficienti, comozi, fara nicio realizare majora in viata, nici profesional, nici cu studii, nu au luptat niciodata pentru nimic, nu si-au dorit niciodata nimic mai mult decat ceea ce a fost la o lungime de mana. Sora lui are 30 de ani, e cu 6 ani mai mare decat el (eu am 22
) si o face pe mama
Ma uitam zilele astea, cat am fost la el. Venise si ea cu sotul ei. A inceput sa-i spele vasele, sa-i sorteze hainele, sa-i aranjeze dosare, carti, s-a apucat de fumat in living...pai daca o sa fim impreuna sa vina ea sa fumeze pe canapeaua mea, intre cartile, tablourile mele...? Stiu ca ei nu-i pasa, ca la ea acasa lucrurile sunt aproape de unica folosinta, dupa tiparul parintilor: self-suficient, fara niciun scop major in viata. Numai faptul ca ea are 30 de ani si sta si acum, dupa 11 ani de casnicie, cu chirie, iar fratele ei, cu 6 ani mai mic deja si-a cumparat un apartament, cred ca ma indreptateste sa pun la indoiala calitatile ei de orice fel.
...mi se pare imperativ ca el sa stea caat mai departe de..astia.
(se poate sa fie cineva si de partea mea? ) -
Eu deja imi imaginam ca cine stie ce ti-au facut sau spus de esti asa pornita impotriva lor. Dar tu nu ii placi din cauza ca ai impresia ca sunt sub nivelul vostru.
Mai, sunt familia lui, cu ce drept vii tu si ii spui ca nu poate sa mai aiba de-a face cu ei?
Fii mai bine fericita ca el este tipul de om intreprinzator, care stie ce vrea de la viata si nu vreun pierde-vara care sa astepte sa ii pice din cer. Si nu mai cauta sa ii pui atatea conditii...de altfel, absurde.