cum e sa treci printr-un divort

  •  
    • 5 mesaje
    23 Apr 2008, 17:47
    0 0
    Pe scurt: am iubit enorm, ne-am despartit, dintr-o prostie, fiecare a cunoscut pe altcineva, ne-am casatorit, fiecare avem cate un copil...au trecut vreo 10 ani de atunci si acum...ne-am reintalnit, cu aceeasi iubire imensa, aceeasi pasiune, care n-a fost trecatoare, asa cum se spune. Ne iubim cu adevarat. Dar ce sa facem? suntem "legati". Cum e sa treci printr-un divort?
  •  
    • 1435 mesaje
    23 Apr 2008, 17:50
    0 0
    infect. ramai cu sechele. stiu de la mama.
  •  
    • 5 mesaje
    23 Apr 2008, 17:52
    0 0
    Si-atunci? ne continuam vietile amagindu-ne cu iluzia fericirii? E foarte greu. Dar sunt si copii la mijloc. E al naibii de greu!
  •  
    • 1435 mesaje
    23 Apr 2008, 17:54
    0 0
    pai daca nu mai poti,nu are rost sa traiesti asa.ai intrebat cum e sa treci printr-un divort, am raspuns
  •  
    • 430 mesaje
    23 Apr 2008, 19:18
    0 0
    E foarte greu cind sunt si copii la mijloc.
    Faza cu iubirea inghetata in timp zece ani...hmmmmmm...eu nu cred ca e posibila, tare mi-e ca dupa ce o sa ajungeti sa fiti impreuna ca sot si sotie sau concubini o sa realizati ca, de fapt, a fost un mare fissssss, viata de zi cu zi alaturi de un om nu e doar lapte si miere, fluturasi in stomac si amor nebun la orizontala!
  •  
    • 15 mesaje
    23 Apr 2008, 20:13
    0 0
    Divortul este greu, mai ales cand sunt si copii la mijloc. Nu stiu ce sa-ti spun....nu cred ca este corect sa traiti in minciuna si sa vedeti fiecare ce credeti ca nu aveti in casniciile vostre, ce va adus impreuna din nou. Dar, nu va amagiti si nu alergati dupa himere de mult pirdute! Daca simtiti ca va doriti sa imbatraniti impreuna, va doresc sa va gasiti fericirea si linistea!
  •  
    • 248 mesaje
    23 Apr 2008, 21:21
    0 0
    sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard.e posibil sa fie doar o revelatie si sa te napadeasca amintirile...iar apoi dupa convietuire sa va dati seama cata lume a-ti ranit...si mai presus sunt copiii vostri care nu au nicio vina ca parintii lor sunt visatori.

    vorbeste cu sotul tau si spune-i ce simti....nu stiu...poate te ajuta sa treci peste. daca te iubeste va incrca sa salveze casnicia voastra care are la baza copii si 10 ani...zic si eu, nu tiu
  •  
    • 5 mesaje
    5 Mai 2008, 14:37
    0 0
    Va multumesc pentru raspunsuri.
  •  
    • 8 mesaje
    5 Mai 2008, 14:55
    0 0
    Eu trec acum printr-un divort teoretic foarte simplu (acceptat de amandoi, nu avem casa sau copii de impartit), desi putin complicat de faptul ca sotul meu este strain. Desi suntem probabil cel mai fericit caz din punct de vedere legal, a fost un cosmar cu asteptatul cu orele in tribunal, amanari, si informatii neclare, atat de la avocati, cat si de la judecator.

    Daca e vorba de partaj si custodie, cosmar la puterea a 10-a.

    E posibil ca amandoi sa fi ajuns la stadiul in care v-ati plictisit oarecum de casatorie, de casa, etc, si reanimarea acelei relatii pare o idee buna. Si totusi, nu crezi ca ati ajunge in acelasi stadiu dupa cativa ani? Poate ar trebui sa analizezi putin relatia dintre tine si sotul tau - e ceva care nu merge? a fost ceva inainte sa re-apara acest tip? cum va intelegeti? Daca nu a fost nimic, taie contactul cu individul - e pacat sa strici o relatie care merge doar pentru ca esti plictisita sau ai nevoie de mai multa aventura. E posibil sa incerci asa ceva cu sotul tau? (de exemplu, parcheaza copiii la bunici intr-un weekend si mergeti intr-o statiune numai voi doi).
  •  
    • 6273 mesaje
    5 Mai 2008, 22:50
    0 0
    "Daca e vorba de partaj si custodie, cosmar la puterea a 10-a."

    Aoleu, mama, m-am dus inseamna, dar nu renunt nici moarta.
  •  
    • 952 mesaje
    5 Mai 2008, 23:00
    0 0
    la noi nu e cu acordul ambelor parti,eu am hotarat sa nu cer..