Ce credeti ?
-
0 0Buna ziua la toata lumea!
Intru aici ca sa va cer parerea.
Sunt intr-o relatie de aprox. 6 ani. Nu suntem casatoriti.
Vi s-ar parea normal ca dupa atatia ani de convietuire eu sa nu raman cu nimic in cazul unei despartiri?
Hmmm, ar fi in stare un barbat cu care am fost 6 ani din viata mea, sa ma lase fara nimic?!
Am fost impreuna cu el la bine si la greu, am suferit enorm de pe urma acestei relatii, nu mai am prieteni, familia m-a renegat demult......sunt singura!!! Singura in aceasta relatie...el nu stiu ce vrea, ce nu vrea, nu mai este comunicare, poate ca nu a fost niciodata. Se preocupa doar de afacerea sa...
Eu am fost foarte saraca, dar am reusit sa ma ridic, am o cariera, care momentan nu imi aduce bani, dar in viitor sper ca va fi bine.
El are posibilitati materiale, si ma intreb, eu as ramane pe drumuri in cazul in care ne-am desparti??!!
Am contribuit si eu la casa aceasta, cu ce am putut...cat am putut, nu s-au facut acte de niciun fel. Plus ca, curatenie, cumparaturi...tot eu le fac. Si cu banii mei. Pentru noi.
Povestea este mult mai complicata. In toata chestiunea aceasta intra afacerea lui. Are un restaurant si o terasa. Suntem din Oradea. Angajatele lui sunt sfinte pt el. Ma rog, de aici prblemele...sunt foarte apropiate de el. Iar eu ma simt neglijata...
V-as fi recunoscatoare daca mi-ati da niste sfaturi. O zi minunata! Pupici.
Laura -
scuze, dar nu inteleg, cum poti spune ca ai o cariera care momentan nu-ti aduce bani?
zi mai bine ca esti la inceput de cariera, ca abia ai terminat studiile din astea...
apoi, din cate stiu eu, daca nu ai acte, nu ai nici un drept...
cu siguranta el si-a facut firma pe numele lui, masina pe numele lui... casa probabil ca e pe numele lui...
asa ca, din pacate pentru tine, legea e clara...
sunt multe sotii parasite care raman fara casa si cu copiii...
din aceste cauze... situatia e cam fara iesire... vorbeste totusi cu un avocat, poate obtii vreo despagubire baneasca...
daca ai chitante... pe vb nu merge... eu din ce vad, tu ai vrea jumate de casa, si jumate din afacere...
ma tem ca nu merge asa... grow up!!! -
Uneori e bine sa tragi linie, fara sa te uiti inapoi prea mult. In fond ai evoluat pe plan social (spui ca ti-ai cladit o cariera, probabil prin perfectionarea studiilor inclusiv) iar asta nu ti-o poate lua nimeni. Intrebarea mea este cum ai contribuit si tu la casa? Ai facturi pentru investitiile facute? Sunt acestea pe numele tau?
Cheltuielile zilnice nu le lua in calcul, au fost pentru intretinerea in comun, asa ca nu le poti recupera. -
din ce spune ea, asa reiese... dar la noi nu stiu sa fi iesit legea cu uniunea consensuala...
trebuiau facute acte in momentul in care s-au mutat impreuna... sau nu stiu...
poate are afacerea cu bani de la parinti... casa la fel...
sunt sigura ca s-a protejat de o eventuala pretentie...
dar daca el a facut totul - chiar in timpul relatiei - in nume propriu... adio!!!
asta e parerea mea... mai era o chestie daca te lua de sotie... atunci dovedeai cu actul de casatorie si puteai cere partaj...
mai bine vb cu un avocat... s-ar putea sa ai dreptul la partaj si daca ai stata in concubinaj...
scuze ca sunt un pic pornita... sunt multe situatii de genul asta... au mai fost si aici pe forum...
nu trebuie cumparat nimic in casa altuia, nu trebuie investit nimic... pentru ca ti-o iei...
el practic a avut menajera si bucatareasa gratis... e dur ce spun, dar cam asta e...
daca nu e comunicare... si el e apropiat cu angajatele, in timp ce tu stai acasa ca o penelopa...
nu ai putea pur si simplu sa pleci? brusc, fara preaviz... fara mesaj...
du-te sa stai la o prietena vreo luna... vei vedea daca te vrea inapoi...
e grea situatia ta si sincer imi pare rau... incearca sa gasesti solutii constructive si fii pragmatica, ca el... -
un acoperis deasupra capului inseamna o casa... sau nu inteleg eu?
pe care sa ti-o ia el... eu nu mai adaug nimic...
am spus ce am considerat eu ca trebuie spus...
mai departe, poate intra vreo eva avocata...
si da, o cariera in invatamantul superior este ceva, felicitari...
dar nu cumva datorita lui ti-ai putut face masteratul...
e o intrebare, te rog sa nu sari la mine, nu am intentii belicoase... -
Da, eu am nevoie de siguranta.
Va multumesc pt raspunsuri.
Am avut o copilarie grea, o adolescenta chinuita, o studentie la fel, fara interes din partea familiei mele.
El imi spune ca nimic nu e sigur si cert pe lumea asta, ca el NU vrea sa se casatoreasca...(sunt sigura ca din motive financiare, de frica de a nu-i lua ceva la un posibil partaj...)
Acum eu nu vreau sa pozez intr-o victima, dar el este singurul om pe care-l am pe langa mine.
Prieteni nu prea am, in jungla asta universitara e foarte greu, relatia cu familia mea este zero...nu stiu ce se intampla cu mine..sunt tare trista zilele astea...mi-am constientizat conditia.
Il vad pe el, sta toata ziua la restaurant, are o relatie super cu chelneritele lui....poate ca si ele il influenteaza intr-o anumita masura...
Are prieteni,cunostinte multe. O viata interesanta.
Cam asta e....
-
Larra1979, in fond, tu vrei sa va despartiti sau ce? Ca nu inteleg de ce iti pui astfel de probleme.
Nu stiu daca a iesit legea aceea cu (virgula) concubinajul, dar cred ca ar fi posibil si fara ea sa demonstrezi ca ai contribuit si tu la casa si alte bunuri. Justitia nu mai este chiar atat de rigida in privinta asta. Insa ai nevoie de martori pentru asta. -
scuze, poate am fost un pic dura... nu am vrut... incercam sa te fac sa intelegi ca nu e bine sa la bazezi pe nimeni in viata asta...
numai pe tine insati, pe cariera ta si sa fii mereu pe picioarele tale...
sa fii mereu stapana pe destinul tau, sa poti spune: bye, bye, baby... cand nu-ti mai place relatia...
tu ai fost un pic slaba, dependenta de el... si simt ca acum ai vrea sa ramai cu el... chiar daca se poarta urat...
asa sunt femeile... asa sunt si eu uneori...
poate e o perioada mai grea... nu stiu... eu sunt casatorita de 6 ani... uneori imi vine asa un dor de duca...
in sens figurat desigur... trebuie lucrat la comunicare si sa stii ca asta e rolul femeii...
daca eu nu eram tare cat pentru doi... demult eram divortati...
trebuie multa intelepciune si rabdare... ei sunt ca niste copii mari... te pup si fii tare...
ai griga de cariera, asta iti va asigura viata, self esteemul si statutul social...
cu el esti azi, maine poate ca nu... dar nu ai spus... el are studii universitare?