Mi-e greu sa scriu
-
0 0Buna, sunt noua aici. Sper sa fiu si eu primita printre voi.
-
Tot ce cativa ani am cunoscut un alt barbat, care, recent m-a cerut in casatorie. Ma iubeste, mi-a fost alaturi in foarte multele probleme pe care le-am avut de cand am divortat si se poarta frumos cu copiii mei.
Toate bune, o sa credeti.
Nu prea! Eu nu-l iubesc. Am acceptat sa ma casatoresc cu el doar ca sa scap din locuinta in care stau acum cu fostul sot si de preoblemele si desele sicane pe care el mi le face in continuare. -
chiar daca nu-l iubesi ar tb sa-l respecti enorm pt ca s-a bagat la 2 copii...putini o fac. si daca ai ales copromisul de a te marita cu el doar ca sa scapi din apartamentul pe care il imparteai cu exul, macar ai grija sa nu afle..ar suferi ..pune-te in situatia lui si vezi cum te-ai simti.
deci , respect si poate va veni si dragostea.bafta -
Bine ai venit, Monica! Sunt sigura ca vei gasi multe prietene pe forum! Eu nu te critic, doar ca nu inteleg cum poti sta in acelasi apartament cu cineva de care ai divortat... Cred ca a fost cumplit pt tine! Poate de asta iti doresti sa evadezi... Stiu ca acum te gandesti doar la copii si la faptul ca vrei sa scapi din casa aceea, insa in timp copiii vor creste si te vei trezi langa un om cu care nu ai nimic in comun
. Tie barbatul care te-a cerut de nevasta iti displace total? Nu-ti este macar drag... uneori dragostea mai vine si cu timpul, insa trebuie sa existe de la inceput macar o scanteie...
Nu exista alta posibilitate de a te muta din apartament? Nu-ti poti permite sa stai cu chirie? Nu s-a impartit apartamentul la partaj??? -
Cunosc un caz similar. Femeii i-au trebuit vreo 8 ani sa stranga banii cu care sa-l despagubeasca pe fostul ca sa-l poata scoate din apartament. Dar a reusit si acum ii e bine.
Varianta casatorie e doar o solutie temporara si nu cea mai fericita. Riscul sa cazi din lac in put e destul de mare. Nu poti sa faci rost de banii de despagubire de undeva? Poate un imprumut la banca, poate la prieteni sau parinti. Ar fi mult mai bine. -
21 nu e varsta mea.
Da, il admir pe omul cu care ma voi marita, il respect, pentru bunatatea lui, pentru sacrificiile care le face pentru noi, pentru dragostea si devotamentul de care da dovada.
Dar, daca in 3 ani n-am reusit sa-l iubesc, nici nu cred ca voi mai reusi.
Ma intreb deseori cum o sa pot sa traiesc langa o persoana pe care n-o iubesc si n-o vreau langa mine in permanenta ?
Poate m-am exprimat gresit. Ma marit in primul rand pentru ca imi doresc o familie intreaga, mi-o doresc de cand eram copil si n-am avut-o niciodata. Pentru ca imi doresc sa am, alaturi, un om pentru care sa reprezint si eu ceva, asa cum n-am reprezentat niciodata pentru fostul meu sot. Care si acum imi spune"mi-e sila de tine"... -
Monica, am vazut acum ca ai copiii la facultate. Ei ce parere au despre toata situatia? Li se pare ca se merita sacrificiul tau, de a locui cu tatal lor? Tatal lor face ceva pentru facultatea copiilor? Sau te chinui singura?
Nu ai putea sa-ti sustii copiii la facultate si nelocuind in acelasi apartament cu fostul sot? -
Ei, pentru omul acesta, pentru "viitorul", eu reprezint totul. Imi ofera dragostea lui, admiratia, prietenia, pretuirea, sprijinul...tot ce n-am avut in 20 de ani de casatorie cu fostul.
Ma marit si poate pentru ca, pentru mine, notiunea de familie e puternic inradacinata, pentru ca am obosit sa tot trag singura, cu toate greutatile.
Dar mi-e asa de frica...El merita toata dragostea din lume. Eu nu pot sa i-o dau. Sunt atenta, cu el, grijulie, il ascult, il inteleg, ii sunt si eu alaturi in problemele lui. Dar nu-l iubesc. Asta ma macina cumplit. Ca, imediat dupa pasti, o sa ne casatorim.