De ce este ei asa?
-
0 0Mai nu pricep, pe cuvantul meu, de ce este ei asa (greselile de gramatica nu sunt intamplatoare).
1) Aproape fostul meu sot (nu l-am vazut de peste 6 luni si divortul este pe vine) tocmai si-a adus aminte de aniversarea noastra. A doua oara in 11 ani (prima oara anul trecut cand lucrurile se imputisera). Anul asta si-a adus aminte de toate lucrurile de la ziua mea (pe care cel putin 4 ani a ingnorat-
pana la martisor, ziua maica-mii a fii-mii, ba chiar si a unor prietene de a le mele.
Concluzia, le stia pe toate, pana acum avea o scuza, he does not know any better...
2) In delegatii, hang around cu un grup de 6-10 tipi (nucleul fiind de cam 3-4 intodeauna aceiasi eu permanent singura femeie). In general am senzatia ca nici nu observa ca exist si ca daca nu prind autobuzul, sau ma pierd in multime acolo raman. Dar, o data in unul din orase am intalnit un fost coleg de facultate si le-am spus baietilor sa-si faca program fara mine ca eu merg la dinner cu colegu.
Mama durere, SMS-uri (de la nucleul de trei) "cum ca lasa-l pe ala si vino incoace", "daca te-ai plictisit suntem la .." si tot asa. Ma iubitii mei daca erau si nu era asa o disperare. Mentionez ca nici nu stiam ca au nr meu de telefon.
Alta data ma ridic de la masa sa ma duc la bar sa iau un pahar de vin, nici unul nici o miscare. La bar intalnesc pe cineva cunoscut, in trei secunde unul dintre amicii mei era langa mine, intrebandu-ma din care vin vreau, in general incercand sa arate ca sunt cu el/cu ei cine pisici mai stie.
Spuneti-mi si mie de ce ii apuca disperarea numai atunci cand te pierd, chiar si cand este vorba numai de companie.
De ce este ei asa? -
eu nu as generaliza. ai mei fosti (putini, multi) nu si-au adus aminte ca exist dupa "despartenie". si nici nu m-am simtit protejata de ei, masculii. pentru actualul exist in masura in care ne intalnim, nu ma omoara cu atentia in public, dar nici nu ma lasa balta. iar aniversarile... mi-e suficient ca stie cand mi-e ziua si ziua noastra. dar in definitiv, si eu il "la multi ani" doar de aniversarea lui si a noastra.
-
Da, mai Congo, dar efectiv daca nu apare un alt mascul, nu-i intereseaza. Si chiar m-au pierdut de e.g in metro la Paris, ca eu cu geanta mai lunga si cu picioare mai scurte...
Cred ca daca aparea Pierre si incepea sa-mi care geanta, veneau sa se bata cu el pe geanta, dar asa daca o caram singura se simteau relaxati. -
mai, eu nu vreau sa se poarte altfel cu mine sau sa-mi care geanta, nu pricep fenomenul. Sincera sa fiu ma enerveaza mai tare cand se baga in seama cand intalnesc pe altcineva, cateodata absolut ca musca in lapte.
Tipul intalnit la bar era un prieten de familie de ex. Era clar ca il cunosc bine ca s-a lasat cu pupat si in fine in general din manierism, si era clar si om serios... -
Mai eu nu am pomenit de aproape fost deoarece as vrea sa ma intorc la el, sau deoarece ma impresioneaza, pur si simplu nu pricep.
Si sincer exact cum colegii ma enerveaza mai tare atunci cand se baga in seama decat atunci cand ma pierd la fel si el ma enerveaza acum mai tare ca isi aduce aminte decat m-ar enerva daca nu si-ar aduce aminte.
Vezi tu atunci cand nu sunt amabili in capul meu este ca in fine nu au nici o obligatie, nu ii duce capul, nu ii interesez, de ce ar face-o.
Cand o fac insa asa selectiv, cand ii doare ceva, ma enerveaza. Adicatelea tu stii ce mi-ar fi trebuit mie (o vorba buna sau paharul de vin) dar nu mi-ai dat decat atunci cand vedeai ca pierzi.