Amicul meu "iubit"

  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 01:15
    0 0
    E ciudat... e prima data cand povestesc pe un forum o chestie personala...o sa incerc sa iasa frumos ca sa ma intelegeti si poate o sa primesc pareri si sfaturi de ce nu...e logic o problema in amor, ca dehh suntem la sectiunea "dragoste"...pai let's begin...cu niste date concrete pt intelegerea problemei...eu am 21 de ani, el 26.Ne-am cunoscut la nunta varului sau, aprilie anul trecut...si a fost, desi niciodata nu am crezut in asa ceva..si tind sa cred ca in esenta nu exista, "love at first sight" pt mine...e inexplicabil, sunt de cele mai multe ori rationala..dar a fost...o caldura dintr-un colt al bisericii unde statea acest domn inginer singuratic pe care nu o pot explica...pe scurt pt k as putea scrie un roman foileton...ne-am intalnit...si inca din prima zi mi-a fost tatiata craca de sub picioare- pe scurt:<>incredibil..in acea seara am mers din nordul Bucurestiul(herastrau)pana in sud-undeva pe soseaua Giurgiului..PE JOS.. si de atunci si inca 9 luni am fost cei mai buni prieteni..prieteni care se tineau de mana,mult timp imbratisati, multe ore-de la 5 in sus, mereu, care-si povesteau tot si care aveau incredere imensa unul in altul.Bineintles eu mereu indragostita, desi stiam k nu am nici o sansa, si pur si simplu fara pic de sansa de a ma desprinde de aceasta fiinta-pt unii foarte putin fascinanta-copil singur la parinti si acum, fara gasca de amici, doar cu un motan.aceasta "amicitie" ia o turnura grozava in octombrie cand mult asteptatul eveniment se intampla-sarutul-intr-un cadru feeric-nu va ganditi la altceva-sarut care nici mai mult nici mai putin la doua zile se transforma in <>si cateva cuvinte care parca au ramas si acum ca un pumnal<>am ramas amici incredibil, stiu, in pofida durerii mele, desi iubirea nu scazuse cu nimic in intensitate...iar in ianuarie anul acesta se intampla din nou..si se decide ca ar fii cazul sa incepem o relatie, sa incercam..ne intelegem de minune si acum si suntem atat de potriviti -in mentalitate, in modalitatile de distractie..in aproape tot...dar probabil dorinta mea prea mare de a fii langa el si iubirea care intr-adevar iti aseaza un val, m-a impiedicat sa vad ca de fapt el nu ma iubeste atat de profund precum eu.Am aflat de curand intr-una din discutiile noastre pe tema asta-una din cele multe pana acum- pornita de la eterna lui lipsa de timp-un serviciu mult prea apasator...cu o sinceritate ce il caracterizeaza-si pt asta ii multumesc(macar atat) ca el nu e capabil de sentimente profunde..si nu doar cu mine, cu nimeni, e un singuratic care nu a fost niciodata indragostit, nici macar in adolescenta...si ca nu mi poate darui acelasi soi de iubire pe care o primeste de la mine..si ca practic pasul acesta l-a facut pentru a vedea daca ne potrivim(pt k e baiatul care vrea acea unica femeie pt casatorie)daca reuseste sa ma iubeasca...intr-un cuvant e destul de apasator sa afli lucrul asta de la un om pe care il adori si cu care te intelegi perfect..un om care nu stie sa iubeasca..cum sa-l invat?..ce-i de facut..sa nu-mi spuneti sa-l uit si sa incerc altundeva..e imposibil...e o chestie mult prea profunda...si durerea ar fii de nesuportat!cata rabdare-pentru ca pana acum am avut una colosala-sa mai am...pana va simti si el acei "butterflyes" pana va zice el subit ca vrea sa ne vedem mai mult de 2 -3 ori pe saptamana...??:- mersik!
  •  
    • 377 mesaje
    6 Apr 2008, 01:28
    0 0
    buna, am citit aceasta povestioara...ce sa zic e frumoasa...mai incearca sa-l cuceresti..si daca nu da roade asta e....intr-o relatie e nevoie de 2 persoane...
  •  
    • 12 mesaje
    6 Apr 2008, 01:34
    0 0
    Buna . . . poate tipului ii este frica sa nu se implice ca sa nu sufere. . . cine stie poate nu ti-a SPUS daR o fi avut parte de vre-una care si-o fi batut joc de el si el s-o fi indragostit si de atunci crede ca e mai bine sa stea in banca lui.Incearca sa nu-l sufoci,nu-l cauta,da-i spatiu,si daca simte ceva pentru tine te va suna,iti va da mesaje,va simti nevoia de a fi cu tine intr-un cuvant.Succes!
  •  
    • 232 mesaje
    6 Apr 2008, 02:50
    0 0
    Da,dau dreptate mesajului de mai sus.
    Precis sa ars odata tipul si a ramas cu frica,e greu sa-si revina dupa o deceptie.
    Cred ca nu exista persoana sa nu fi iubit vreodata sa nu fi fost indragostit macar o data.
    Va trebui sa se convinga singur ca sentimentele tale sunt reale si nu o sa-ti bati joc de el.
    Acordai timp si nu il cicali cu teme de genul:"Oare cind ma vei iubi la fel cum te iubesc eu??"etc.pt ca asa il indepartezi.....
    Sunt sigura ca ii esti draga,altfel nu ar sta in compania ta.
  •  
    • 232 mesaje
    6 Apr 2008, 03:05
    0 0
    Am avut si eu o situatie similara,dar din pacate tipul nu si-a mai revenit niciodata dupa acea deceptie care ia creato fosta sotie.
    A cazut in patima alcoolului,unde este si azi,nu cred ca o sa-si mai revina vreodata,a fost dur pt el ce sa intimplat si a suferit mult.
    Am fost impreuna 1 an,cu intreruperi,deoarece cind simtea ca are sentimente mai puternice fata de mine,ma evita,omu asta se pedepsea singur...
    Nu am mai avut rabdare si speranta ca se va schimba,si am plecat,nu am mai vrut nimic cu el.
    La fel spunea si el,ca nu mai vrea sa iubesca,de fapt el a iubit una si ia fost de ajuns,nu mai vrea pur si simplu femeie.Dar aceste lucruri le-a spus cu greu,dupa ceva timp.
    Asa ca presupun,prietenul tau a luat vreo tzeapa si e greu sa mai aiba incredere usor,lasal so obtina singur,din pacate in situatia mea nu am reusit.....
    mult noroc iti doresc si cit mai curind schimbari in bine!!!!
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 12:23
    0 0
    Multumesc pentru mesaje...stiu si mi mi s-a parut absolut imposibil pana la varsta asta sa nu te fii indragostit.Mi-a spus ca a mai avut o singura relatie, esuata din cauza lipsei lui de timp-este un mare workaholic si din simplu fapt ca nu-l mai atragea nimic la persoana respectiva, si ca foarte sigur el a fost cel care a pus capat relatiei.Paranoia lui fata de iubire,spune el, vinde din ce a vazut in jurul lui, din perfiidile din jur...si astazi numeste iubirea "o mascarada" si "frivolitate" ceea ce pe mine m-a socat.Sa autoeducat sa nu fie un simplu pampalau cazut la picioarele unei fete.Am foarte multa rabdare langa el si nu am folosit niciodata fraza de genul.."cand o sa incepi sa ma iubesti" desi de atatea ori as vrea doar sa-i spun eu, ca -l ador ca sa stie...eu cred ca daca simti ceva cu asa intensitate, frumusetea e sa si impartasesti acest lucru...
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 12:28
    0 0
    Prespun ca ii sunt draga..pentru ca undeva la inceputul relatiei mi-a spus ca tine la mine si ca isi face griji...dar intotdeauna m-a mirat conceptul .."tin la tine dar nu te iubesc"...eu nu am putut sta langa absolut nimeni daca nu aveam un dram de sentiment.Si pe de alta parte n-as vrea sa cred ca e si influentza familiei, care l-a tinut prea mult timp langa ea, ca intr-o cusca...fara sa-i dea libertatea sa iasa..sa cunoasca..sa aiba si el gasca lui nebuna de amici-de la care, la o adica, ar fi putut invata multe...
  •  
    • 1995 mesaje
    6 Apr 2008, 13:03
    0 0
    Cred ca iti trebuie foarte multa rabdare in aceasta relatie, avand in vedere cele descrise de tine. O persoana cu un caracter singuratic, inchis in el. Din pacate nu vad cum dupa mai bine de un an, ar putea sa se deschida mai mult decat a facut-o pana acum, doar eventual printr-un soc (spre exemplu, sa renunti la el, sa nu mai continui aceasta idila), care bineinteles nu este de dorit a fi aplicat, pentru ca s-ar putea ca usa sa se inchida definitiv. Iubirea trebuie traita nu mimata. Este nevoie de doi. Iar atunci cand intr-adevar ea exista, orice piedica (munca, familia, stilul de viata sobru adoptat pana la acel moment) dispare. Sincer, draga mea, nu stiu daca ai sanse in aceasta relatie. Poate doar cu foarte multa rabdare, dar cine este in stare de rabdare la nesfarsit, fara o rasplata, fie si virtuala, inchipuita?
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 13:47
    0 0
    da..intr-adevar si eu ma intreb cata rabdare o sa mai am...sunt o mare optimista si totusi ma mir cum de nu am renuntat pana acum.Socul asta care i-ar trebui aplicat nu stiu daca o sa-l incerc...desi putin ignore si ceva mai multa detasare de acum incolo ar fii necesara sa vedem cum va reactiona..la modul suntem impreuna, dar nu mai stam atat la taclale pe mess, nu l mai cocoloshesc atat, nu mai sunt chiar atat de atenta la nevoile lui...faptul ca a sarit peste pragul amicitiei si s-a implicat intr-o relatie doar pentru a afla daca ma poate iubi si daca eu sunt acea "the one", si inca nici macar nu s-a indragostit poate spune multe...desi lui inca i se pare ca nu ar trebui sa ne grabim, ca doar avem toata viata inainte...si mi-a mai spus ca nu avut absolut niciodata tendinte spre aceasta latura sentimentala, k i s-au parut prostii si dulcegarii, si ca de fapt iubirea asta atat de amintita nu exista..si ca sansele de a trai langa omul potrivit tin de noroc,si sunt una la un milion..si sa nu incerc eu sa schimb subit 25 de ani de stat in "caverna"...plus nu stiu daca are vreo relevanta(cel putin in cazul lui) noi inca nu am trecut peste acel prag -normal intr-o relatie..pt k intr-adevar amandoi vrem sa asteptam sa vedem daca e pt"forever" ca sa facem si pasul asta...
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 15:26
    0 0
    Aveam nevoie de pareri obiective si eram curioasa cum percep altii din afara...
  •  
    • 6273 mesaje
    6 Apr 2008, 15:29
    0 0
    Pai zi mersi ca a fost sincer si nu s-a folosit de tine dupa care sa iti dea flit.

    Crede-ma, mai rar barbati ca astia sinceri.
  •  
    • 1997 mesaje
    6 Apr 2008, 15:31
    0 0
    lil-dani, ti s-a intamplat sa te indragostesti de un sociopat...spui ca sunt f multe chestii comune intre voi, ca vorbiti aceeasi limba...si totusi, cum s-ar putea intampla asta, cand sunteti atat de diferiti, cand el este atat de de neinteles?...cred ca doar iubirea te face sa il vezi mr right, el e departe de a fi asta...
    esti convinsa ca vrei sa iti petreci viata alaturi de un om ca el, dat fiind ca aproape sigur el nu va iesi afara la lumina pt tine, ci te va constrange sa il urmezi in "caverna" lui?... "in numele iubirii" ...
  •  
    • 5531 mesaje
    6 Apr 2008, 15:51
    0 0
    E o lupta cu morile de vant, mai bine iti vezi de treaba ta - daca poti.
    Poti sa iubesti pe cineva si fara sa il ai in viata ta.
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 15:51
    0 0
    Ma..sociopat, asa... nu e ) sper si chiar nu este ,realizez si acum, MR right,nimeni nu poate sa corespunda tiparelor visate de noi inca din copilarie..uite nici macar din punct de vedere fizic n-ar fii un ideal pt k e cam plinutz,si nu se imbraca chiar in trend..dar asta nu ma mai deranjeaza de la un timp...si in ceea ce priveste asemanarile este adevarat nu e pura mea imaginatie, aveam acelasi mod de a gandi si de a rezolva o sumedenie de probleme, acelasi fel de a ne distra...logic ca exista si diferente..ar fii imposibil sa nu si chiar trebuie sa existe..si astea mai dau sarea si piperul...pare uneori dispus sa inevete aceste lucruri si cand suntem face 2 face e mult mai deschis, tandru, mamaos si dispus la dicutii de genul...daca intervine putina distanta...redevine omul calculat si rational..si chiar nu mi se pare un sociopat..poate doar un inadaptat din simplul fapt k nu a avut asa multe contacte cu societatea, cu un grup mai larg de amici-baieti, si cu ceva lucruri mai bune, mai funny...si spun din nou a reusit sa se complaca in "sucul propriu" si sa nu i se mai pare nelalocul lui...mersik inca o data pt parerile voastre :*
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 15:54
    0 0
    nu am inteles treaba cu "poti sa-l iubesti si fara sa-l ai in viata ta"??pai cum...ce farmec mai are daca nu-l ai langa tine sa poti sa-i daruiesti toate chestiile frumoase..si macar sa mai speri ca intr-o zi o sa fie altfel..
  •  
    • 5531 mesaje
    6 Apr 2008, 16:01
    0 0
    Pai ti se pare ca el vrea sa fie cu tine, ca ai cui sa daruiesti ce ziceai tu mai sus?
    Cred ca refuzi sa vezi adevarul in fata. Tipul nu te vrea, indiferent de motive.

    Si daca insisti pe relatia asta, poate ca o sa fie ceva-ceva, pana la urma. Dar se va termina, daca e sa ma intrebi pe mine ... si tu vei fi al naibii de sifonata. Dar, ma rog, daca tu crezi ca vei fi 'the one' care il va face sa se deschida sufleteste si care sa il faca sa iubeasca din nou, etc. te inseli.

    Daca ai fi fost tu 'the one', schimbarea s-ar fi produs deja (de la sine) iar tu nu mai aveai motive sa deschizi asa un topic.
  •  
    • 2501 mesaje
    6 Apr 2008, 16:14
    0 0
    Eu nu pot sa spun decat ca te apreciez.Desi,pe de alta parte,nu te pot intelege.Facand un bilant la toate relatiile mele,in momentul cand mi-am pus sufletul pe tava,am asteptat acelasi lucru de la partenerul meu.Imi place ca balanta sa incline egal,sa iubesc si sa fiu iubita la randul meu.Cu jumatatile de masura nu ma inteleg prea bine.
    Asa inteleg eu dragostea.
    Revenind la tine acum,daca intr-un an nu s-au intamplat prea multe,crezi ca o sa se scimbe ceva de acum incolo?!Slabe sanse,parerea mea.Sper sa nu am drepate
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 16:29
    0 0
    DubiousPoem, cum am mai spus, el a fost cel care a decis sa faca un alt pas pe langa amicitia de o aveam, sa vada daca reuseste sa simta acea "iubire"-pe care nu a cunsocut-o...deci nu cred ca nu vrea absolut nimic de la mine..el inca incearca!si la urma urmei ce rost as mai avea langa el daca nu ar vrea nimic-pierdere de timp???e prea pragmatic..si normal ca vreau sa mi se corespunda...si o face acum in masura a ceea ce simte...desi nu total cum as vrea eu...nu vreau sa fiu chiar boom-ul suprem din viata lui, vreau doar sa reuseasca intr-o zi sa simta dragoste , sa ne intelgem si sa incercam sa ramanem cat mai mult impreuna.Intr-adevar ne cunoastem de aproape un an..dar relatia de iubit-iubita are doar 4 luni...voiam sa clarific asta daca nu se intelesese ok de la inceput
  •  
    • 5531 mesaje
    6 Apr 2008, 16:31
    0 0
    Mai, eu nu pot sa iti zic decat succes.
    Sincer, ma indoiesc ca vei reusi sa ajungi acolo unde iti doresti dar alegerile din viata ta iti apartin.
  •  
    • 11 mesaje
    6 Apr 2008, 16:37
    0 0
    mersik de urari da, stiu sunt uneori foarte idealista, optimista, si ma mai si arunc cu capul inainte..dar nu as vrea sa regret mai tarziu ca n-am profitat macar de timpul alaturi de el si ca n-am facut tot ce mi-a stat in putiinta pt o potentiala reusita..deoarece daca este ceva ce total ok e faptul ca ne distram formidabil impreuna si ne sprijinim reciproc..