Tehnici de uitare
-
0 0Imi doresc foarte mult sa uit un George cu care am trait foarte putine clipe frumoase si multe clipe urate. Au trecut aproape doi ani de cand nu mai suntem impreuna si eu nu reusesc sa-l uit. Nu era nici Fat-frumos, nici Mr. Brain sau vreun cavaler cu mult bun-simt sau inzestrat cu simtul umorului. Era un om "obsinuit" dar a intrat in viata mea cand aveam mai multa nevoie sa fiu iubita,apreciata. Aveam un serviciu unde nu eram dorita, platita p.rost, aveam un iubit care venea si pleca din viata mea cand vroia el desi spunea ca ma iubeste. Nu simteam aceasta iubire dar vroiam sa il cred, trebuia sa imi satisfac nevoia de dragoste, de mangaieri, de aprecieri cumva...si a aparut George. Am terminat-o cu primul iubit si am inceput o relatie cu acesta. La inceput a fost numai lapte si miere...dupa o vreme, a inceput sa-si arate adevarata fata. Ma mintea, ma insela, devenea violent,bea foarte mult, nu imi raspundea la telefoane si cand o facea, ma facea nebuna, ma jignea...imi dadeam seama ca nu mai am demnitate deloc, ca nu da doi bani pe mine si nu reuseam sa o termin cu el. Ma gandeam ca nu o fac din mandrie si ca mandria nu are ce cauta in dragoste. "Norocul" meu a fost sa intalnesc pe altcineva si intr-un acces de "hotarare"am terminat-o cu George. Acest altcineva, dupa trei saptamani de discutii normale, a fost foarte aproape de a ma viola. Si parea atat de normal
Anyway, inca socata de relatia cu George nu am avut nicio reactie...am terminat-o si cu acesta si de atunci sunt singura. Nu reusesc sa il uit pe George, toata ziua gandurile mi se duc la el...dupa ce tot anul trecut am plans zi de zi de durere, durerea pe care am simtit-o ca m-am simtit abandonata de el, durerea neputintei de a intelege de ce mi-e dor de un om ca el, dupa tot ce mi-a facut, dupa toate minciunile, dupa ce stima de sine se dusese la mama d.racu' si eu eram terfelita, ma simteam umilita. De durere si de nesiguranta nu puteam sa stau nici pe scaun, la birou, acasa, la masa, in pat, in oras, cu prietenii. Eram ca un mort viu. Am terminat-o cu toti prietenii care nu m-au putut intelege atunci, care nu puteau intelege cum nu il pot uita si mi-am concentrat toata energia incercand sa uit si, paradoxal, sa il inteleg pe el, sa inteleg comportamentul alcoolicilor si sa il gasesc uneori vinovat, alteori nevinovat. Mintea mea era o varza, ma purtam ca o drogata care s-a lasat...Am citit si "Femei care iubesc prea mult" si sute de pagini de psihologie in incercarea de a-l uita si de ma intelege. Cateodata am impresia ca am inteles, ca am uitat...si dupa cateva zile, o iau de la capat. In tot acest timp, nu l-am mai cautat deloc, nici el pe mine, mi-a spus candva ca el trebuie sa isi traiasca viata si ca eu nu ma potrivesc standardelor lui, sunt prea cuminte.
Astept sa imi dati un sfat-doua, pietre, oua, rosii
sau pungi de plastic umplute cu apa
, sa vad cum se vede din exterior situatia asta careia nici timpul nu i-a adus vindecarea. -
Lenutzo eu cred ca daca vroiai sa-l uiti cu tot dinadinsul, cu toata inima si ratiunea ta, acum era demult oale si ulcele in amintirea ta.Te cramponezi de ce a fost cu el pt ca nu ai inlocuit cu ceva aproximativ similar.poate ca nu in carti iti trebuia evadarea de data asta, pt ca e clar ca nu iti pot satisface nevoia de afectiune sau ce-ti oferea Gica acela.
-
Eleno,tu nu stii vorba aia:cui pe cui se scoate?!
Au trecut doi ani de atunci.Tu te-ai ingropat prea mult in carti si in serviciu,parerea mea.Uneori iubirii ii ia ceva timp sa apara din nou.Dar trebuie sa fim si noi dispusi sa incercam,sa-i mai dam o sansa.N-a fost sa fie cu George,mai da-l in pana mea.
Uite un exercitiu:scrie pe o foaie toate amintirile urate,clipele alea cand te-ai simtit terfelita si injosita si citeste-o in fiecare zi.La un moment dat o sa ti se taie de George si o sa incepi sa traiesti. -
Ei,da...asta ar fi, ca nu mai traiesc, adica nu mai simt cum as putea sa o iau de la capat, nu mai am incredere in fortele proprii si, prin urmare, in nimeni.
De unde sa gasesc cuiul ala? Ca am incercat, zau, dar am avut parte fie numai de indivizi care au sarit pe mine fie de oameni care nu imi placeau pur si simplu. Plus ca am o varsta si cand o mai mentionez, se uita unii siderati la mine, de parca as avea vreo boala si ma intreaba ce mai astept, fapt ce ma umileste proFund si ma face sa ma simt urata si proasta. -
Elena,tu esti constienta de faptul ca nu se reduce totul la George ci la faptul ca n-ai pe nimeni in viata ta,cineva care sa-ti umple golul.Vreau sa te anunt ca nu este sfarsitul pamantului,ca uneori se merita sa astepti.Mai bine singura decat intr-o relatie de rahat.Maica-mea a luat-o de la 0 la 47.Nu-i bai!Spunea ca ii pare rau de un singur lucru
e anii pierduti.Invata sa gandesti pozitiv,lumea nu incepe si se termina cu George. -
Evo, mi-as fi dorit sa fi avut norocul tau, pe bune! Dintr-un motiv foarte intemeiat: omul asta m-a facut sa am incredere in el, s-a purtat in asa masura incat sa-mi adoarma vigilenta desi el stia bine ce fel de om e si ca ii plac fetele rele, cele din lumea lui...si daca mi-ar fi spus dupa 3 zile ca nu ne merge bine impreuna, as fi suferit o zi, maxim doua
si altcumva as fi privit acum lucrurile. Dar el ma vroia acolo, just in case, asigurandu-se totodata ca imi ofera ceea ce stia ca imi lipseste, atata vreme cat eu am fost stupid enough sa am incredere deplina in el. -
elena, atata vreme cat golul lasat nu va fi umplut de o alta dragoste, vei ramane agatata de trecut...din nefericire uitarea nu prea merge cu tehnica...
raluca, dupa parerea mea (stiu, nu m-ai intrebat ), in povestea ta tu ai fost si insensibila, si profitoare...si te-a interesat doar sa-ti fie tie bine si atat...
deci despre care femei vorbim?