Indoieli...
-
0 0Buna fetelor,
este prima oara cand scriu aici, desi va citesc de multa vreme si imi sunteti tare dragi.
Problema mea este ca nu stiu daca sunt fericita. Puteti rade, puteti da cu pietre, ma puteti considera alintata sau fitoasa...Orice sfat de la voi va fii binevenit.
Lucrurile stau cam asa: il cunosc pe John al meu de mai bine de doi ani de zile. Este un tip foarte sensibil dar in acelasi timp introvertit. A fost intotdeauna mai retinut in a-si arata entuziastic sentimentele, dar m-a uimit mereu cu gesturi profunde ce mi-au dovedit dragostea lui.
Am trecut prin multe impreuna. El a avut probleme mari in viata profesionala, a pierdut o suma mare de bani, fiind inselat si ruinat. Am locuit in primii doi ani ai relatiei in doua orase diferite (aflate la o ora distanta) deoarece el lucra in alt oras si ne vedeam numai in weekend.
La inceputul acestui an si-a gasit un job bine platit in orasul in care locuiesc eu (asa ca grijile financiare s-au dus, multumesc lui Dumnezeu). S-a mutat la mine si de vreo 2 luni locuim impreuna.
Insa este asa de fascinat de noul servici si in acelasi timp atat de solicitat (lucreaza cate 12 ore pe zi) incat aproape ca a devenit singura lui preocupare. In weekende trebuie sa plece in fostul oras ca sa-si incheie conturile la afacerea veche.
Problema mea: sunt frustrata, ma simt data deoparte, neglijata, parca e mereu cu gandurile in alta parte, in cele doua ore pe care le petrecem seara impreuna il simt absent. Ca si cum ar fii indragostit. Hmm... nu stiu ce sa cred. Am senzatia ca vede prin mine. De cate ori ii spun cate ceva pe tema asta, imi reproseaza ca nu inteleg cate probleme are de rezolvat deocamdata si ca in doua-trei luni, cat va termina cu totul cu afacerea trecuta, totul va reintra in normal.
Imi spune ca ma iubeste si ca nimic nu s-a schimbat dar o voce interioara, ceva - nu stiu, numiti-o intuitie feminina - imi spune ca ceva nu-i in regula.
Ma simt singura si cu fiecare zi ma indepartez si mai mult de el.
Ma gandesc ca dupa doi ani, s-a dus euforia si pasiunea inceputului si ca de-aceea suntem mai distanti unul de altul.
Dati-mi un sfat, va rog, e vreun semn rau sau sunt eu alintata si ma vreau mereu in centrul atentiei si in loc sa-l sustin ii fac momentan viata mai grea?
Va multumesc anticipat pentru ajutor. -
De regula,atunci cand intuitia iti spune ceva,e bine sa o asculti,desi nu intotdeauna facem asta....abia mai tarziu iti dai seama si spui,,am stiut,am simtit !!"Uneori este tarziu,sau esti prea implicata in problema care o puteai rezolva,candva,mult mai usor si fara multe urmari.Dar asta este.
In ce il priveste pe prietenul tau,poate e ceva,dar nu e neaparat sa fie o alta femeie.Se zice ca barbatii sunt niste copii mai mari....cand au o jucarie noua,e bine sa se joace pana se satura.Poate intr-adevar slujba noua il acapareaza,poate mai simte problemele din trecut,cine stie?Nu trebuie sa ne gandim de fiecare data ca e o alta,ei nu sunt intotdeauna constienti de faptul ca ne neglijeaza,ei nu isi dau seama ca gresesc...incearca sa fii tu mai detasata,sa iti faci program,sa ii dai de inteles,subtil,ca te-ar putea pierde,neglijeaza-l tu putin si vezi cum reactioneaza,poate reusesti sa-l trezesti.Daca e un om bun,nu merita sa iti faci foarte mari probleme,doar pt. ca el are o perioada mai grea.Si inca ceva: barbatii vorbesc foarte rar despre ceea ce-i framanta.....sunt f incapatanati in privinta asta...nu insista.Va decide singur cand sa iti spuna. -
Multumesc, brada, mi se pare foarte intelept sfatul tau. Si eu m-am gandit la fel, sa-i dau mai putina atentie, sa ies mai mult cu prietenele in oras si sa-l las sa-si rezolve problemele si poate sa-mi simta lipsa.
Dar apoi imi pun o alta intrebare, daca va considera atitudinea mea ca indiferenta/neglijare si se va indeparta si mai mult, gandindu-se "ea vad ca are oricum preocuparile ei, pot sa-mi vad in grija de-ale mele..." -
Interesant, exact asta este si una din intrebarile care ma framanta: am senzatia ca suntem diferiti...Poate este normal si poate in asta consta tot farmecul completarii reciproce si a descoperirii caracrterului celuilalt.
Dar de cand ne-am mutat impreuna descopar ca el este mult mai complex si un pic "altfel" decat credeam/speram eu.
Este oare asta perioada aia de acomodare intre doi oameni adulti care trec de la o relatie de weekend la o asa-numita "casatorie de proba"? -
Cand zic sa il neglijezi putin,nu zic sa iti faci de cap,zic doar sa tii putin cont si de necesitatile tale,sunteti oameni diferiti,ganditi diferit,va purtati diferit,nu ai cum sa schimbi asta,nu incerca sa il schimbi(prea tare...) caci va fugi.
Si daca are deja pe cineva in gandurile lui,vei afla,mai devreme sau mai tarziu,sub o forma sau alta,atunci sa te gandesti ca nu te-a meritat.....si ca nu merita sa iti pierzi vremea cu oameni care nu au timp pt tine....daca e sa plece,va pleca,nu il poti tine cu forta,si nu merita,aceea nu e iubire...
Dar sa fim optimiste si sa ne gandim ca serviciul e de vina,nu??? -
E greu sa te trezesti brusc cu ,,coleg de camera",sa imparti cu el patul,baia,prosoapele...sa nu mai poti fi tu cu gandurile tale.....se zice ca primii 2 ani sunt cei mai grei....pana te obisnuiesti...eu zic ca toti anii sunt grei,dar pot fi si frumosi.Incearca sa te uiti putin la casniciile care dureaza de 10-20-40 ani si vei vedea ca si acolo sunt mici...scantei...si totusi merg,nu trebuie sa cedam la maruntisuri,ce vom face cand vor fi ..valuri"?
-
Multumesc inca o data, brada, pentru sfaturi

Intradevar si asta este un factor de stress pentru mine, micile lui ticuri, dezordinea mai mica sau mai mare pe care o lasa in urma, faptul ca dupa multi ani in care am trait singura si am decis totul, acum devin intr-o oarecare masura dependenta de el, de programul lui, trebuie sa fac compromisuri mai mari sau mai mici...
mi-e frica sa nu incalc granita aceea, prin care eu nu mai sunt eu, ci persoana plina de intelegere, deschisa spre compromisuri si implicit frustrata, care-i sta alaturi. -
buna..inteleg prin ce treci..crede-ma. incerca sa ai preocuparile tale..minte-l sau chiar iesi cu fetele..mergi si te inscrie la aerobica...schimba-ti frizura..vopseste-te...gateste ceva dulce dak ai timp..iesiti undeva la munte macar pt cateva ore numai voi doi...tine-te de capul lui putin..dak te refuza...atunci schimba foaia!!! dar chiar barbatii astia isi bat joc de noi? si eu am patit la fel..eram geloasa pe preocuparile lui si a cedat la o alta fata..o noutate si m-a lasat pe mine care i-am fost alaturi la bine si la rau timp de 2 ani! zi si tu..s-a meritat? nu se merita..vezi-ti de viata ta!!! schimba ceva..ori pe tine ..ori schimba-ti barbatul1 cu forta nu se poate...ca l-as fi legat si eu d eun pat...fii infiferenta..lipseste si tu de acasa..anunta-ma ce s-a mai intamplat