Minciuna a ajuns prea departe

  •  
    • 9 mesaje
    3 Apr 2004, 21:37
    0 0
    Cu 4 luni in urma am intrat din greseala pe un chat,mi-a placut ca puteam vorbi cu oricine despre orice.Media de varsta fiind 25,mi-am creat o imagine incadrandu-ma,crezand ca asa pot fi acceptata,toate bune si frumoase,intram zilnic si tastam ore-n sir cu "prietenii" de acolo.Incet,incet m-am imprietenit cu un baiat,DAR el "ma cunostea" dupa cum ma descrisesem acolo si nu mai puteam sa ii spun ca am mintit si ca eu sunt altfel,am ramas cu imaginea care mi-o creasem.El a fost sincer tot timpul, tarziu mi-am dat seama si stiam ca nu e bine ce fac,vroiam sa ma opresc dar nu puteam, m-am indragostit teribil de el si el de "mine".
    Ce fac eu acum ?! Ma seaca la suflet ca l-am mintit si ca nu pot fi cu el.

    Eu am 28 de ani,el 25
    El stie ca am tot 25
    Eu sunt casatorita
    El stie ca nu
    Am distrus un suflet,un baiat minunat in fiecare zi plang si ma gandesc ce sa fac.
    Acum i-am spus ca sunt plecata din tara(alta minciuna),pentru ca vreau sa nu mai vorbim o perioada,sa ma uite........dar intru zilnic in chat-ul acela cu alt nick si "i-l vad" cum sufera ca nu stie nimic de mine,mi-a dat sute de sms-uri,nu stie de ce nu-l sun.
    Dragi eve condamnati-ma,prajiti-ma ca merit,dar dati-mi un sfat ce sa fac,cum sa inchei relatia asta fara sa sufere el.
  •  
    • 31 mesaje
    3 Apr 2004, 22:41
    0 0
    Poti fi de-acum sincera cu el si sa-i spui adevarul sau il poti lasa sa-i treaca, logandu-te de acum inainte cu username-ul nou. Sincera sa fiu, nu am experimentat niciodata o relatie pe net, dar nici nu cred in seriozitatea unei astfel de relatii. Cu atat mai mult cu cat totul poate fi o minciuna (vezi cazul de fata). Oricum, ceea ce cred ca ia nastere este de fapt curiozitatea. Nu vad cum te poti indragosti de vorbele unei persoane, cu atat mai mult cu cat pot fi prefacute. Asa ca cineva care simte, dar si rationeaza putin nu se indragosteste si sufera (!!) din cauza unei persoane virtuale. Este ca si cum am suferi dupa fat-frumos. Get real!
  •  
    • 728 mesaje
    4 Apr 2004, 01:00
    0 0
    Prietenii mei care ma cunosc mi-au spus mereu ca am stiut sa rezolv unele situatii mai dificile prin sinteritate, chiar daca ei ma sfatuisera ca nu e tocmai cel mai indicat. Asa ca-ti vorbesc din proprie experienta ca de multe ori e calea cea mai buna...
    Parerea mea este ca ar fi grav pentru el sa nu-i explici nimic, caci in general oamenii nu uita cu usurinta ceva neexplicat, neinteles... Mereu se vor intreba ce s-a intamplat...
    In functie de oameni e adevart ca si eu mai minteam cu un "adevar" mai dulce, dar asta pt oameni carora le-ar fifost greau sa inteleaga si pt care aveam un respect putin mai mic... Ai putea de exemplu sa-i spui ca trebuie sa pleci in strainatate sau s-a intors la tine fostul iubit... Intrebarea este: cum te vei simti tu? Eu spun ca tot calea adevarului este cea mai buna...
    Sa ne spui cum ai sa rezolvi pana la urma si nu uita ca indiferent de consecinte tu suporti consecintele minciunilor tale, chiar daca nu ai vrut sa se intample asta... nu va fi usor, dar te va elibera... Poate ca intr-adevar nu ar trebui sa-i spui ca esti casatorita, ci doar ca ai un prieten stabil, sau daca ii vei spune adevarul el iti va deveni un bun prieten... Ai curaj si bafta!!!
  •  
    • 9 mesaje
    4 Apr 2004, 02:00
    0 0
    Multumesc foarte mult pentru timpul acordat si cuvintele frumoase pe care mi le-ati scris.
    Intradevar singura solutie la care m-am gandit ar fi sa-i spun adevarul...dar il ranesc si mai mult.....mereu i-am spus ca nu ma joc cu cuvintele si cu atat mai mult cu iubirea ce i-o port.
    Sunt foarte indragostita de el,dar n-am stiut sa-mi conjug gandurile cu realitatea,am crezut ca-l pierd daca ii spun adevarul despre mine,am fost sincera doar in sentimente.Am gresit si-mi pare rau,imi pare rau de el.
  •  
    • 191 mesaje
    4 Apr 2004, 09:43
    0 0
    Hai trezeste-te! Esti indragostita de imaginea pe care tu ti-ai creat-o despre el. Spune-i adevarul si vezi ce nu iti place in casnicia ta. Testul adevarat va trebui sa-l dai cu sotul tau.
  •  
    • 231 mesaje
    4 Apr 2004, 10:17
    0 0
    Pentru nikola_m.
    Acelasi sfat si din partea mea. Gandeste-te la relatia cu sotul tau, nu la nick-ul de pe chat. Ce garantii ai tu ca tipul are 25 de ani? Sau ca a fost sincer in descrieri? Sau ca ti-ar placea de el atunci cand il vei vedea? Nici una.
    De asemenea, iti recomand sa citesti si alte "aventuri on-line" de pe acest site. Nu cred ca cel mai important lucru, acum, este asa-zisa vinovatie pe care o simti fata de "iubitul on-line" ci relatia ta cu sotul tau.
    Multa bafta.
    Apropos. Nici nu cred ca este nevoie sa te destainui celui pe care crezi ca l-ai "ranit". Imprumuta un alt nick, renunta la cel vechi, si nu o sa mai ai nevoie de explicatii, asta in cazul in care insisti sa-ti rezolvi problemele din casnicie pe chat.
    Multa bafta
  •  
    • 27 mesaje
    4 Apr 2004, 10:39
    0 0
    Spune adevarul, si sotului, si amantului virtual!
    Stiu, risti sa ii pierzi pe amindoi, dar trebuie sa recunosti ca ceea ce tu numesti casnicie trece printr-o faza destul de dura -- poate ca o discutie serioasa cu sotul tau va descoperii cauza periplurilor tale prin diverse "camere" de chat!
    Cit despre efect, despre consecinte, vorbeste cu cel de la celalalt capat al... "firului", spune-i exact ce crezi, fara a-l vedea!
    In functie de reactia fiecaruia dintre ei iti vei putea formula o opinie despre ceea ce vrei pentru viitorul tau. Nu cred neaparat in soarta, dar uneori parca lucrurile sint... menite sa se intimple!
    Ai chef de un film intresant, cauta "Sliding Doors"!
  •  
    • 9835 mesaje
    4 Apr 2004, 12:55
    0 0
    Onichek, cred ca nu stii ce vorbesti, nu te supara!
    Nikola, nu spune nici unuia nimic! Ati suferi toti 3, in loc sa fiti fericiti toti 3. (nu la un loc, fireste...)
    DISCRETIA ESTE MAMA INTELEPCIUNII!!!
    Traieste-ti fericirea asa cum iti vine la indemana.
    In fond, e doar o chestie virtuala... CE, ar trebui sa te jenezi de sotul tau daca ai un vis erotic cu alt barbat?
    Daca ai mustrari de constiinta, inseamna doar ca e cazul sa te opresti din joaca, nu sa iti distrugi casnicia.
    Cat despre cum sa inchei "relatia", fa-o pur si simplu, nu te mai pacali intrand pe chat cu alt nick. Zici ca are nr. tau de tel.? Nashpa, dar poti sa-i spui de fiecare data ca esti ocupata si ca nu poti vorbi. O sa se prinda ca nu ai chef de el, o sa se oftice pe tine (chestie care o sa-l faca sa nu mai sufere asa tare) si o sa se retraga. E foarte posibil ca treaba asta sa-i scoata la iveala o latura a personalitatii mai putin placuta, chestie care o sa te ajute si pe tine sa treci peste acest "foc de paie".
    Am trecut si eu printr-o chestie asemanatoare, asa, din dorinta de a-mi confirma feminitatea (titlul de "nevasta" ma facea sa ma simt scoasa din circuit) - da' zau ca mi-a trecut f. repede din momentul in care am observat ca gluma se ingoasa prea tare.
    In felul asta, ii redai omului sansa sa fie fericit cu altcineva.
  •  
    • 9 mesaje
    4 Apr 2004, 17:04
    0 0
    Relatia cu sotul meu s-a racit de cand am ramas insarcinata,nu i-a mai placut de mine fizic si ma respingea.Atunci mi-am dat seama ca nu ma iubeste pentru ca nu ma accepta asa cum ma "transformase" perioada de sarcina:cu vergeturi,cu burtica cu sani lasati..........In doi ani am facut o singura data dragoste cu sotul meu,nu ma mai placea,nu ma mai dorea,devenisem "mami".
    Am tacut,i-am dat dreptate nici mie nu-mi placea cum aratam dar n-aveam nici o vina.Dupa doi ani de suferinta m-am hotarat sa-mi fac operatia de abdominoplastie,am facut-o ! am scapat de burta de unele vergeturi,slabisem,aratam bine.Am discutat mult cu sotul meu pe urma dar tot ca o gheata eram pentru el,ma admira ca femeie,dar nu ma mai iubea,nu ma mai dorea.
    Am plecat cu fetita, atunci avea 4 ani si am inaintat actele de divort EU,nu-l mai suportam,ma umilise parca eram ultimul om, pentru el nu conta decat aspectul fizic in trei luni cat a durat divortul mi s-a imbolnavit copilu........Fetita mea nu putea sa stea fara tatal ei,nu putea sa stea in alta casa,nu putea sa stea fara sa-l vada seara de seara...(e mult de povestit ce am trait atunci)....Dupa o luna de la incheierea divortului ne-am dus si ne-am impacat,n-am vrut sa-i marchez cu ceva rau copilaria fetitei mele.Am facut bine ! Am facut rau !
    Cat despre baiatul "online" ce sa zic,n-am cuvinte......l-am vazut zilnic avem webcam si el m-a vazut....stiu cum arata,unde lucreaza stiu totul despre el,am numarul lui de telefon de acasa, de la servici,el a fost sincer,am poze cu el cu familia lui,cu prietenii..........e un baiat special.
    El stie ca sunt din Iasi,dar eu stau in Bucuresti in acelasi sector cu el,luna trecuta a fost in Iasi a stat 2 zile singur acolo,a vrut sa-mi faca o surpriza,cand mi-a spus la telefon unde e,nu-mi venea sa cred.....m-am simtit cumplit,sufeream de durerea lui......am inchis telefonul pentru ca nu stiam ce sa-i spun si m-a asteptat acolo 2 zile.Cand a venit in Bucuresti i-am spus ca a trebuit sa plec urgent in Franta si din cauza asta nu m-am intalnit cu el,atunci mi-am dat seama ca mersesem prea departe cu minciunile si e mai bine sa-l las pentru cine il merita.
  •  
    • 231 mesaje
    4 Apr 2004, 17:27
    0 0
    Sotul tau ce parere are despre faptul ca tu iti petreci mult timp la "webcam"?
    El are o relatie cu altcineva?
    De asemenea, ma gandesc ca s-ar putea sa nu aibe nimic impotriva ca si tu sa ai o alta relatie...
    Oricum, dupa tot ce ai spus, datele problemei sunt cu totul altele
  •  
    • 231 mesaje
    4 Apr 2004, 17:29
    0 0
    PS.
    3 ani de zile nu e o diferenta insurmontabila. Nici macar nu se vad.
  •  
    • 9 mesaje
    4 Apr 2004, 17:44
    0 0
    Sotul meu nu stie.
    I-am spus odata,ce ar face daca eu as gasi pe altcineva. Mi-a spus asa "atata timp cat nu simte copilu poti sa faci ce vrei,dar m-as mira sa se uite vre' unu la tine".
    Nu stiu daca are pe cineva,poate are pentru ca un barbat nu poate rezista fara sex prea mult si de mine nu s-a mai atins de anul trecut.
  •  
    • 9 mesaje
    4 Apr 2004, 17:56
    0 0
    Anjelina problema care ma macina e ca l-am mintit pe baiatul asta.
    I-a placut de mine si nici nu si-a dat seama ca sunt mai mare,poate ar accepta.... la cat ma iubeste el pe mine...poate m-ar ierta.DAR am copil si fetita mea vrea sa stea cu parinti ei.
    Imi duc crucea in continuare si stau langa sotul meu ca langa un vecin.
    Si sufar ca nu pot fi fericita cu altcineva.
  •  
    • 231 mesaje
    4 Apr 2004, 18:04
    0 0
    Nicola, in primul rand nu trebuie sa disperi. Asta e cel mai important.
    In al doilea rand, esti tanara ( chiar foarte tnara pentru experinta pe care o ai acum).
    In al treilea rand, cred ca totusi tre' sa te intalnesti cu baiatul ala.
    Daca mie mi s-ar intampla asta ( as fi in locul lui) as prefera sa stiu adevarul decat sa ma gandesc ca am fi avut o sansa impreuna daca tu, spre exemplu, nu ai fi plecata in Franta.
    O intalnire, nu cred ca dauneaza nimanui.
    Apoi, nu te gandi ca vei fi legata toata viata de maini si de picioare pentru ca fetita ta nu poate sta fara tatal ei. Ea va creste si va sesiza ca exista o problema. Nu cerd ca asta este un motiv pentru a lasa sa treaca viata pe langa tine.
    La fel, peste vreo 10-15 ani, ai putea sa ai supriza ca fettita ta sa nu dea importanta gestului pe care esti gata sa il faci. Or, ce poate fi mai urrat ca sa auzi din gura parintilor "m-am acrificat pentru tine iar tu nu apreciezi asta"....
  •  
    • 9 mesaje
    4 Apr 2004, 18:26
    0 0
    Off.......acum as pleca la el,dar ma gandesc,ca sunt atatea fete tinere si fara obligatii care-l merita.
    Fetita mea n-o sa ma puna la icoana si nici n-o sa-i reprosez vreo data eu ca fac sacrificii pentru ea,pentru copilul tau nu poti sa spui ca te sacrifici cu ceva,asta mi se pare normal sa fac orice sa-i fie bine.Cu siguranta v-a intelege lucrurile altfel peste 10 ani,dar pana atunci trebuie sa fiu alaturi de ea impreuna cu tatal ei.
  •  
    • 231 mesaje
    4 Apr 2004, 18:54
    0 0
    Nicola, daca sunt atat de multe fete tinere care-l merita, fii sigura ca stie si el asta.Nu o sa vii tu acum ca sa-i atragi atentia.
    Cred ca problema e cu totul alta. Ti-e cam frica.
  •  
    • 53 mesaje
    4 Apr 2004, 19:36
    0 0
    Nikola, ai un mesaj privat.
  •  
    • 31 mesaje
    4 Apr 2004, 20:04
    0 0
    Nicola,
    Traieste-ti viata! Si parintii mei s-au despartit dupa ani de neintelegeri, certuri, batai la care am fost martora. Eu am ajuns sa o intreb pe mama de ce nu a facut pasul asta mai devreme. Acum are 50 de ani, este singura de 10 ani (cel putin fizic)si sufar pt ea.
    Ce ex crezi va avea fetita ta in tine atunci cand isi va da seama ca nu ai fost hotarata sa-ti schimbi viata in bine? Si, crede-ma, copiii trec peste despartirea parintilor. Nu e usor, dar nici imposibil. Oricum, relatia dintre ea si tatal ei nu va fi in mod necesar afectata.
    Asa ca, bucura-te de o relatie cu o persoana care sa te iubeasca si sa te respecte, oricine ar fi acea persoana! Multa bafta!
  •  
    • 3 mesaje
    5 Apr 2004, 05:51
    0 0
    Draga Nikola am citit de la inceput, dar sincer nu stiam ce sa-ti spun,mi s-a parut o idila ca oricare alta,acum imi dau seama prin ce ai trecut si ma regasesc(intr-un fel) in povestea ta.Se vede cat suferi,se vede cat il iubesti pe acest"baiat special"dar nu vrei sa fii cu el,probabil lucrurile au mers prea repede si te-ai speriat putin si acum nu vrei sa-l "ranesti" cu adevarul.De multe ori adevarul doare.
    M-am gandit ce as face eu in locul tau !
    I-as spune sa citeasca aici pe forum tot ce ai postat.
    Asa v-a intelege,nu cred ca te v-a ura,poate veti ramane foarte buni prieteni.
    Multa bafta si curaj !
  •  
    • 211 mesaje
    5 Apr 2004, 09:08
    0 0
    Nicola mama mea a ramas vaduva la 45 de ani,pana atunci eu cu sora mea nu am stiut cat de greu i-a fost alaturi de tata,nu se certau niciodata(cel putin in prezenta noastra)a stat cu un om pe care nu-l mai iubea pentru noi.Acum e singura,ce a rezolvat ?
    Nu te mai sacrifica tu pt copil,renuntand la ce te poate face fericita.Cati copii sunt crescuti de bunici si isi vad parintii doar in week-end ? ohhooo o multime,nu toti putem fi zilnic alaturi de copii nostri dar trebuie sa inteleaga ca nu suntem legati de ei,avem si noi dreptul nostru la un gram de fericire.
    Eu am doi copii si am divortat,de ce sa stau sa treaca viata pe langa mine,adevarul ca am ramas in relatii foarte bune cu fostul sot si copii habar n-au ce se intampla,ei au fost crescuti de mici la mama si sunt obisnuiti sa ne vada de 3-4 ori pe saptamana.
    Fetita ta fiind singura o fi mai atasata,ai mei sunt caliti nu i-am invatat mamosi si e mai bine.