Aventurile nu sunt de mine...
-
0 0Sunt suparata pe mine...
Sunt chiar asa o mare gasca pentru ca in fiecare pereche de pantaloni tre sa vad o licarire de viitor impreuna?? Nu prea e ceva normal, asa-i? Cand apare cate unul care ma invita pe undeva imediat analizez "are sau nu potential de sot?" ( emoticon care se inroseste de prostiile debitate)
Oooof, evelor, nu stiu ce sa fac, sper din suflet sa nu vi se para frivol subiectul dar simt nevoia sa vorbesc cu cineva, sa aud din experientele voastre.
Am iesit in urma cu aproximativ 4 luni dintr-o relatie lunga, de 4 ani, care ar fi trebuit sa fie incununata vara asta cu o casatorie, dar am aflat ca ma inseala si ne-am despartit.
Ca sa imi revin , am participat la tot felul de traininguri, activitati extrascolare ( eu fiind in ultimul an la facultate)
Ei, asa am intalnit , 2 baieti, dar din pacate fiecare din cu totul alt judet decat mine, unul in decembrie si unul acu in februarie. Cu fiecare dintre ei mi-am facut ochi dulci in spiritul ideii "cui pe cui se scoate", plimbari, tinut de mana, povesti... Dar mai mult de atat nu am putut. In viata mea a fost un singur barbat(logodnicul de care va spuneam) si pur si simplu nu imi e atat de usor acum sa ma culc cu altcineva.
Dar sa revin. M-am cam "indragostit"( e cam mult spus) de unul din baietii de care va spuneam. Pastram legatura, nu exagerat de mult, maxim vorbim de 2 ori pe sapt la telefon si tot cam asa pe messanger. Acum el zice ca ar vrea sa vina in orasul meu de Paste, la niste prieteni. Tipul e destept, avem o multime de subiecte, nu ne mai saturam de vorbit, dar e un mic smecheras. Stiu ca vine cu gandul ca o sa se culce cu mine. Adevarul e ca imi doresc si eu asta, dar nu pot trece peste ideea ca noi in rest nu avem nici o sansa impreuna, nici o licarire de viitor. -
Eu zic sa ii spui clar ca daca vine, vine sa petreceti timp impreuna, sa va distrati, si sa nu-si faca iluzii de sex. Si daca in conditiile astea inca mai vine, atunci e ok, poti sa te si culci cu el daca asa vei simti atunci, poate cine stie, se va lega ceva frumos; asta ca sa nu risti sa vina tipul hotarat de sex, si pe tine sa te apuce remuscarile si teama de viitor si sa nu o poti face. Ca va iesi rau.
-
Aaa, dar eu partea cu sexul acu imi dau seama ca nici nu stiu de unde am dedus-o. Ca nu vorbim nici cum despre asta, nici macar de noi doi, ne prefacem ca acolo, la training nu s-a intamplat nimic. Avem discutii profesionale si mici glumite , dar nimic mai mult. Plus ca el vine la prietenii lui, deci nu la mine acasa. Ca e vorba sa ne vedem , e partea a doua.
Asa imi spun si prietenele mele, sa ii zic la ce sa se astepte. Dar mi se pare absurd de vreme ce nu discutam despre asta, sa fac eu pe marea moralista.
N-are ce sa iasa frumos ca suntem din capete opuse de tara.
Desi sincer in inima mea de gasculita amorezabila , mi-as dori. -
astazi, invata sa iti faci planuri cu un barbat pe termen scurt, pana il cunosti.
Nah, daca vorbesti cu un tip de 2 ori/sapt la telefon, nu inseamna ca esti cumva obligata sa te culci cu el cand va intalniti.
Pana la urma, cred ca proiectarea asta a ta de casatorie in fiecare mascul cu care relationezi mai intim, denota o frica de singuratate, Am I right? -
Me_eva, tipul asta e cel din februarie. Nu , nu avem o relatie, si consider ca nici nu o putem avea fiind atatia km intre noi. Am discutat cat am fost acolo...si am spus amandoi ca din pacate nu prea merge. Si nu pot spune "i-am rezolvat "
Pur si simplu, ei au facut aproape totul, iar mie , recunosc, mi-a placut sa cochetez, sa flirtez.Ma simteam bine, a venit totul natural, poate si pt ca eram ca si in vacanta, departe de casa. De fapt fostul a plecat de acasa din septembrie, dar decembrie am intrerupt orice legatura, l-am sters din tot ce insemna viata mea.
Ancuta, nu stiu ce sa spun de frica de singuratate. Am prietene, iesim destul de des, ne distram, am activitati care ma fac sa ma simt implinita...Prin toate astea speram sa alung aceasta temere . De multe ori imi spun "ce frumoasa e viata de single ! " Dar totusi...pe de alta parte parca prea m-am aprins in cazul asta. Prea mult imi doresc ceva ce nu poate fi. Si da, am probleme in a face planuri pe termen scurt in ce priveste un barbat . ( a nu se intelege ca lor le spun ceva din ideile mele fanteziste sau ca sunt atat de dezaxata incat ma gandesc "ooo, dar copii nostrii ce frumos vor fi..") Dar intrebarea cu "are sau nu potential de sot" e prezenta.
Cum scap ?? -
astazi, daca te-ai gandi ca orice legatura care include sex e o experienta pentru o viitoare casnicie fericita?
la tine probabil e vorba de educatie, multi parinti isi educa fetele in acest spirit, sa se pastreze pentru sot... o mare greseala, parerea mea.
putine femei ajung sa se cunaosca suficient incat sa fie satisfacute in urma relatiei intime cu primul din viata lor.
ca sa ai o relatie intima cel putin satisfacatoare dupa casatorie, e bine sa ai o experineta cat mai vasta in domeniu.
cred ca un barbat va aprecia mult mai mult faptul ca te simti bine cu el in pat, desi nu e primul, decat viceversa.
si daca, in zilele noasdtre, pune pret pe virginitate, e cel putin retardat. parerea mea. -
Camen , suna fff bine " orice legatura care include sex e o experienta pentru o viitoare casnicie fericita" dar nu o pot adopta pentru ca nu o simt. Pe de o parte cred ca in toata dilema mea intervin si prejudecatile religioase. Sunt ortodoxa, nu merg f des la biserica dar simt destul de puternic toate perceptele religioase care ne normeaza viata. Si asa se ajunge de se da o batalie in sinea mea.
-
Posibil sa functioneze, dar imi dau si eu seama numai citind randurile, cat de nebunesc si bolnav suna. Imi spun "trebuie sa te hotarasti, ori e alba, ori e neagra. Stabileste-ti in ce crezi si tine-te de el" Dar parca in realtiile cu oamenii nu e atat de simplu , din pacate.
Of, cred ca directia la psiholog e a mea, dar din pacate au niste tarife... -
Carmen, exact asta mi-am propus sa fac dupa despartire si asa am si facut si a fost bine. Dar de cand a aparut el, nu mai reusesc sa ma tin de ce mi-am propus. Vesnic simt nevoia sa ma controlez, sa nu ii arat cat de mult imi place pentru ca nu vreau sa par penibila, avand in vedere ca e clar ca nu poate fi nimic din cauza distantei. Ma simt cumva ca intr-o cursa de-a soarecele si pisica , dar o cursa care e poate doar in mintea mea. Si sunt suparata pe mine ca dau prea multa importanta, dar stiu ca nu fac asa intodeauna. Am mai intalnit baieti, nu ma aprind chiar la toti asa, dar el are ceva de reuseste sa ma tine in suspansul asta .