Aripioara sau picior
-
0 0ma, vazui ca e mare polemica acusica cu donarea de organe.adicatalea io daca sunt in moarte cerebrala, daca nu zic nimika inainte, mi se preleveaza automat ficatii, muschii, inima, miinile, intestinele etc.
Voi ce parere aveti?
Pt ca am mai discutat cu diferite persoane care au spus, culmea, toate, ca exista viata de apoi in care nu te poti prezenta decit cu toti paduchii la un loc si sa fii asamblat integral. -
Mie mi se pare de super omenie sa accepti sa iti fie (tie sau unei rude) prelevate organele care pot fi transplantate cuiva la un pas de moarte. Pai lui ii salveaza viata, asa ce se intampla cu ele, la ce iti mai trebuiesc, sa putrezeasca in sicriu si sa le manance viermii? Pe bune...
Iar in alta viata se reincarneaza sufletul, care nu are nici cea mai mica legatura cu trupul. -
july

orbit, de-asta intrebam si eu de unde vine povestea, ma gandeam ca poate e legata de vreo alta religie, sau ceva de genul...
dar chiar existand o viata de apoi, mi-e greu insa sa cred ca unul din cele mai frumoase si nobile gesturi pe care le-ai face in viata, sa iti devina pedeapsa intr-o eventuala viata viitoare...
eu le-am zis deja alor mei cum sa ma casapeasca, daca se intampla, mi se pare ca nu e obligatoriu sa lasi vorbe scise pt asta, e de ajuns acordul familiei.. -
Mi se pare unul dintre cele mai altruiste gesturi facute de un om sau de rudele lui. Sa ai puterea sa te gandesti in acele momente cumplite ca organele unei rude pot salva viata unui necunoscut sau a mai multor persoane. Si sa accepti, a priori, sa oferi sansa la viata altora.
Si nu are nicio legatura cat de intact esti tu ca si carcasa, ca sa fi primit la norisori sau la carbuni. Corpul oricum se descompune. Conteaza cat de intact si "sanatos" este sufletul. -
pe mine altceva ma mira...cum de nu exista campanii mai ample pt "promovarea" de prelevari de organe, acolo unde e posibil...biserica ar trebui sa fie prima care sa se ocupe de asa ceva...oamenii sunt ignoranti, dar cu putin efort pot deveni sensibili la o asa cauza, sunt convinsa...poate sunt eu prea naiva, dar cred ca s-ar putea ajunge chiar la exces de donatori, avand in vedere ca nu peste tot sunt conditii de realizare a unui transplant, sau ca nu toata lumea isi poate permite, din nefericire, costurile unei asemenea operatii
-
Irish, este greu ca biserica sa se implice in campanii de genul asta. mai ales ca sunt anumite culte care interzic prelevarea de organe, transplanturile sau transfuziile de sange.
Ignoranta si fanatismul pot sa refuze dreptul unor oameni la viata.
Iar presa cred ca ar avea mai mult succes in astfel de campanii. Cum necum, mass-media stie sa se faca auzita si sa promoveze anumite idei. -
Io am acceptat de acum ceva ani in urma ca in caz de Doamne-fereste sa ma taie in bucati si sa ma imprastie la cine are nevoie de mine. Si, daca nu mi se respecta dorinta, vin si-i vuduiesc pe toti din famelie. Ce dreaq, oricum ma duc in pamant si putrezesc...macar sa salvez un amarat, ca mie nu-mi mai e de folos cu nimic nici ficatu', nici rinchii, nici inima...
Deci, unda verde de la mine. Si, mai mult decat atat, i-am anuntat pe toti din familie ca-n caz de Doamne-fereste cu ei, vor avea aceeasi soarta si nu au avut nimic de comentat impotriva.
E.L. Si Doamne-Doamne nu ma primeste fara rinichi, da' ma primeste fara doo masele, polipi, amigdale si apendice?
-
Si serios vorbind, acum cativa ani am vazut un reportaj pe TVR1 care m-a socat. Era un tip care primise o inima, cred ca primul caruia i se facuse transplant de inima. Si povestea tipul ca el, de fapt, era al doilea pe lista de asteptare, dar, din pacate, cel care era primul (un baiat de 29 de ani) a murit cu 1 zi (!!!) inainte sa apara inima salvatoare si asa a primit-o el. Si o intrebau si pe mama celui care fusese primul pe lista de asteptare si murise ce parere are. Saraca femeie spunea ca mai fusese o inima compatibila, tot de la un tanar, care murise in accident de masina si mama respectivului nu a fost de acord sa-i doneze inima spunand "daca a murit al meu, sa moara si altul". Mi s-a parut mai mult decat crud. Practic, eu as vedea-o ca pe un gest care-mi duce copilul mai departe, dincolo de moartea lui fizica. Probabil, as ajunge sa am o legatura stransa si cu cel care primeste un organ al cuiva din familia mea...
-
mai, alegerea asta ar trebui sa apartina fiecarei persoane, din cauza a ceea ce a zis miki(unii poate vor sa fie intregi). P-aici e un asemenea formular la policlinica unde m-am si-anume inregistrat.
Mi se pare din nou corect, ca motociclistii sa aiba in permisul auto chestia asta. Am trecut seara pe langa (din fericire) unii care faceau curse de motorete/triciclete.
Chiar vorbeam (sunt sinistra, stiu) ca poate daca ar avea asta scris pe permis, ar fi mai constienti ca li se poate intampla ceva...si nu ar mai alerga de dementi cu te miri ce viteze pentru o cursa. Daca s-ar lipi de pereti de unii singuri, asta e...dar se lipesc si de oameni care merg pe banda lor.
Ma duc la viata personala. Daca aveti nevoie d-un paduche ma contactati. Va dau cu imprumut.
Ah, pies: nu cred in viata de dupa moarte. Refuz sa cred ca voi mai trece printr-o viata la fel de mizerabila. Ma gandeam ca atunci cand mor, ma odihnesc pur si simplu...adica o s-o iau de la capat? Nu m-am descurcat suficient de bine, tre sa mai am un bis? Soarta cruda!
gata, am plecat
-
Stii cum e Froaga? Cand mori, esti intr-o faza din aia in care nu mai poti decide pentru self. Si, atunci, decizia le apartine celor care-ti devin custode. In speta unii ca mine
A, daca ti-ai iecsprimat dorinta iecspresa sa ai toti paduchii cu tine pe lumea cealalta, ata ete, ti-i las, frate. Da', daca, in ciuda faptului ca ai avut gura, n-ai vorbit, decid io, ca oricum tie ti-e egal din ce material e facut coparsheul
E ca in cazul cu bunica-mea care strangea milioane de inmormantare (fo multe milioane) si i-am iecsplicat ca poa' sa stranga 100 mil, ca io tot de 20 o ingrop, ca oricum ei ii va fi egal ca putrezeste cu pantofi de pele sau de nepele in picioare
Stiu, nu sunt pe craca mea...da' pana la urma io sunt aia de i-am cumparat sicriu bunica-mii din timpul vietii. Bine, noi am crezut ca moare in noaptea aia, ca intrase in coma si nu mai stia nimic, da' si-a revenit dimineata si a dat cu ochii in geamul de la balcon (si pe balcon: sicriul). Ata ete, macar i-o placut
-
Deci, mie mi se pare prostie, rautate, cruzime, cretinatate, sa nu vrei sa i dai inima fiului tau, altuia care mai are o sansa la viata, pe considerentul "sa moara si capra vecinului".
Io vreau sa ma duc sa fac act d-ala la notar, sa-mi ia si pielea de pe mine daca pot si au nevoie, si p-orma sa ma arda, ca ma trec fiori reci cand ma gandesc la viermi si broaste.
In alta ordine de idei, daca mama, tata, dili sau ailalata sora a mea, ar avea (Doamne Fereste) nevoie de sange, celule, juma' de ficat sau mai stiu eu ce, un plaman, un rinichi, un spermatozoid, un ovul etc, eu n-astept sa mor. Le dau de vie. Numa' sa traiasca.
Referitor la ce zicea froghi, tocmai pierduram pe cineva foarte drag, din cauza ca un animal a baut ca porcu, s a urcat la volan si l a omorat (adica a intrat fics in el si l a omorat PE LOC, nu tu prelevare de organe - ca au crapat toate in el, nu tu nimic). Slava Domnului a crapat si ala de l-a omorat.
Deci, mi e scarba de jigodiile astea cu volan in mana care calca acceleratia aia pana o baga in boala si oamenii in mormant.
Nu's coerenta pen'ca ca maine se fac abia doo sapt de la "eveniment". -
Frantuzo, io te pup si stii ca sunt alaturi de voi amandoua
In alta ordine de idei, eu chiar am un biletel scris de mine cu "in caz de accident anuntati la_______ si donati-mi organele" si semnat de manuta mea. A, si la fel am si in pasaport. Nu ca ar mai conta aia cu organele daca mi se duce dreaq avionul...
-
Multam dreq, mai nebunico, dupa ce ca sunt io bolnava psihic zilele astea, daca imi iau si biletel d-ala, zic astia ca am luat o pe aratura DE TOT. Si asa Dili imi propunea aseara un pisiholog. Adeca unu care ma pune sa ma joc cu pisicile siu e si olog? oare??
Io sper sa nu fie cazu' de accident cu toate ca abia s au obisnuit ai mei cu evenimentele rutiere.
Stiu ca sunt macabra, glume mai bune n am in program, momentan.