Cad in penibil...?

  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 11:48
    0 0
    Buna, fetelor.Mi-a venit si mie randul sa am nevoie de parerea voastra
    Are oare rost sa te intorci in trecut pt a rezolva ceva?..Ceva care nu te lasa sa mergi mai departe?Este vorba de 3 ani care au trecut de cand nu mai stiu de un el...dar abia acum am constientizat ce s-a intamplat acum 3 ani si m-a lovit tare de tot...Simt nevoia sa vorbesc cu el dar tare mi-e frica de penibil...
  •  
    • 4359 mesaje
    12 Mar 2008, 11:55
    0 0
    eu vreau doar sa spun ca "mortzii cu mortzii, vii cu vii"
  •  
    • 9367 mesaje
    12 Mar 2008, 11:58
    0 0
    depinde cum s-a terminat si in ce relatii v-ati despartit. daca ati laasat loc de "buna ziua" cum se zice... poate ca da.
    si daca vrei doar sa clarifici o dilema, nu neaparat sa lipesti cioburile.
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 12:01
    0 0
    Nu prea e lasat loc de buna-ziua din pacate.Vreau sa clarific ceva pt mine, nu pt a lipi vreun ciob.Daca o sa fac asta, o fac strict pt mine.
  •  
    • 3036 mesaje
    12 Mar 2008, 12:02
    0 0
    dopey, DA, e bine sa rezolvi trecutul.

    intalnirea si dialogul cu oamenii din trecutul nostru face parte, deseori, din tratamentul psihoterapeutic. fie ca ai nevoie sa multumesti cuiva, sa iti ceri iertare, sa ii spui ca, in sfarsit, ai inteles ce s-a intamplat etc etc etc - e vorba o clarificare, de o "inchidere" a unei etape din viata ta, ceea ce iti va permite sa poti intra fara poveri intr-o noua etapa.

    "penibil"? exista oare cel mai mic dram de penibil in rezolvarea unei probleme, a unei nevoi?
  •  
    • 9367 mesaje
    12 Mar 2008, 12:03
    0 0
    si te alegi cu ceva din asta?
    adica, schimba ceva daca afli? in prezent, ma refer.
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 12:06
    0 0
    Va multumesc in primul rand ca mi-ati raspuns.Donna, da, asa e, ai dreptate.Nu pot sa merg mai departe, am tot incercat in anii astia dar ceva parca ma tragea in spate.Abia acum am realizat ce anume.Nu rezolv nimic, Carmen, doar simt nevoia sa ma eliberez, sa ii spun tot ce am de zis dar imi este f teama.De asta v-am verut sfatul...nu stiu ce sa fac
  •  
    • 9367 mesaje
    12 Mar 2008, 12:10
    0 0
    daca e doar sa te eliberezi si nu se schimba nimic, ce conteaza? si daca ar fi sa cazi in ridicol, eventual?
    da-i un mail si spune-i acolo tot ce ai de zis.
    apoi inchide "sertarul" si mergi inainte...
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 12:16
    0 0
    Nu il va citi, sunt aproape sigura de asta.E un om care probabil ma uraste...
    Nu stiu de ce m-a lovit asa dupa atata timp.Nu pot sa inteleg.
  •  
    • 246 mesaje
    12 Mar 2008, 12:25
    0 0
    parerea mea...(in calitate de ...patita) e sa astepti cateva zile,s-ar putea sa-ti treaca.
    o fi de la primavara multe eve se plang de melancolie
    e cam aiurea sa revii in viata unui om cu care nu mai ai nici o treaba sa-l intrebi,"auzi,m-ai inselat",sau "tu chiar m-ai iubit",chestii d'astea,poate are alta viata acum...
    si chiar s-ar putea sa devina penibil dupa aia
  •  
    • 84 mesaje
    12 Mar 2008, 12:27
    0 0
    Si eu am trecut prin ceva asemanator. O "fosta" a sotului a venit si si-a cerut scuze pt. comportamentul ei
    ( mesaje, injuraturi si multe alte rautati) , si desi am vazut in ochii ei pareri de rau si lacrimi sa sti ca nu am ajuns sa o iert. Dar cu toate astea nu mi s-a parut penibil. A fost OK.
    Ce mi s-ar parea penibil ar fi daca fostul tau s-ar lauda cu faptul ca tu ai venit dupa atata vreme cu explicatii .
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 12:31
    0 0
    Nu e vb de scuze, nu e vb de nimic urat.E vorba doar de a ma descarca.El nu are pe nimeni deci nu as deranja ceva.Mi-e teama ca m-ai inteles gresit.Doar donna si carmensylva au inteles.
  •  
    • 2894 mesaje
    12 Mar 2008, 12:36
    0 0
    frate, ce face primavara asta...
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 12:39
    0 0
    Ce mi-ar placea sa ai dreptate...
  •  
    • 2894 mesaje
    12 Mar 2008, 12:46
    0 0
    mey, daca tot e vb de o descarcare, nu e mai simplu sa te duci sa te spovedesti? intreb si eu
  •  
    • 9367 mesaje
    12 Mar 2008, 12:47
    0 0
    pai de descarcat te descarci si scriindu-i mail-ul. si ce daca nu-l va citi? e alegerea lui.
    dar eu cred ca o va face, macar de curiozitate. indiferent daca, asa cum zici tu, te uraste... sau poate cu atat mai mult

    asa ca eu in locul tau i-as scrie, si pe urma as considera ca a citit si gata.

    si eu am ramas cu o incertitudine privitor la un fost... si recunosc ca dupa 3 ani, cat a trecut in cazul tau, inca ma rodea daca a fost asa sau invers.
    acum, dupa 20... chiar nu-mi mai pasa. deci oricum trece in timp, dar daca grabesti lucrurile putin nu strica, nu?
  •  
    • 2519 mesaje
    12 Mar 2008, 12:49
    0 0
    este posibil sa fie o solutie buna cea aleasa de tine, sub rezerva faptului ca respectiva destainuire iti poate provoca o trauma.
    iar cu privire la penibilul situatiei...pune in balanta
    calculeaza riscul si vezi daca merita
    ar fi bine sa-ti rezervi un timp pentru a te gandi bine la ce vrei sa faci
  •  
    • 19 mesaje
    12 Mar 2008, 13:58
    0 0
    Pentru linistea ta interioara, rezolva trecutul. Va fi o eliberare extraordinara. Cit despre penibil, sa nu te gindesti la asta. Constiinta ta conteaza si asa este bine, sa ne rezolvam problemele, chiar daca a trecut ceva timp. Alege-ti bine strategia, ca sa fii inteleasa corect de catre cealalta persoana. Toate astea ti le spun din experienta.Iti doresc succes si curaj.
  •  
    • 3036 mesaje
    12 Mar 2008, 14:32
    0 0
    cu cativa ani in urma, pe mine m-a sfatuit terapeutul sa ma duc sa-mi bocesc bunicii. murisera de 15-20 de ani, iar eu refuzasem sa accept asa ceva. nu fusesem la inmormantarile lor, nu plansesem la mormantul lor si nici in alta parte. aveam un sentiment de cumplita vinovatie si neimplinire... un doliu ne-trait, dar purtat ca o piatra de moara in suflet.

    nu mi-am facut curaj. m-am dus asa cum eram, speriata de moarte. mi-am consumat doliul langa mormintele lor, in cateva ore de plans si jelit. apoi m-am ridicat si mi-am luat ramas-bun de la ei, asa cum trebuia sa o fac cu atatia ani in urma.

    nu mi-a fost rusine, nu m-am simtit penibil, nu ma intereseaza ce a crezut lumea. ceea ce aveam eu de rezolvat era, oricum, de neinteles pentru majoritatea oamenilor.

    acum sunt impacata cu moartea lor si cu mine. mi-e mult-mult mai bine decat inainte.
  •  
    • 374 mesaje
    12 Mar 2008, 14:35
    0 0
    Donna, pot sa iti scriu un mp?