Cad in penibil...?
-
0 0Buna, fetelor.Mi-a venit si mie randul sa am nevoie de parerea voastra

Are oare rost sa te intorci in trecut pt a rezolva ceva?..Ceva care nu te lasa sa mergi mai departe?Este vorba de 3 ani care au trecut de cand nu mai stiu de un el...dar abia acum am constientizat ce s-a intamplat acum 3 ani si m-a lovit tare de tot...Simt nevoia sa vorbesc cu el dar tare mi-e frica de penibil... -
dopey, DA, e bine sa rezolvi trecutul.
intalnirea si dialogul cu oamenii din trecutul nostru face parte, deseori, din tratamentul psihoterapeutic. fie ca ai nevoie sa multumesti cuiva, sa iti ceri iertare, sa ii spui ca, in sfarsit, ai inteles ce s-a intamplat etc etc etc - e vorba o clarificare, de o "inchidere" a unei etape din viata ta, ceea ce iti va permite sa poti intra fara poveri intr-o noua etapa.
"penibil"? exista oare cel mai mic dram de penibil in rezolvarea unei probleme, a unei nevoi?
-
Va multumesc in primul rand ca mi-ati raspuns.Donna, da, asa e, ai dreptate.Nu pot sa merg mai departe, am tot incercat in anii astia dar ceva parca ma tragea in spate.Abia acum am realizat ce anume.Nu rezolv nimic, Carmen, doar simt nevoia sa ma eliberez, sa ii spun tot ce am de zis dar imi este f teama.De asta v-am verut sfatul...nu stiu ce sa fac
-
parerea mea...(in calitate de ...patita)
e sa astepti cateva zile,s-ar putea sa-ti treaca.
o fi de la primavara
multe eve se plang de melancolie
e cam aiurea sa revii in viata unui om cu care nu mai ai nici o treaba sa-l intrebi,"auzi,m-ai inselat",sau "tu chiar m-ai iubit",chestii d'astea,poate are alta viata acum...
si chiar s-ar putea sa devina penibil dupa aia -
Si eu am trecut prin ceva asemanator. O "fosta" a sotului a venit si si-a cerut scuze pt. comportamentul ei
( mesaje, injuraturi si multe alte rautati) , si desi am vazut in ochii ei pareri de rau si lacrimi sa sti ca nu am ajuns sa o iert. Dar cu toate astea nu mi s-a parut penibil. A fost OK.
Ce mi s-ar parea penibil ar fi daca fostul tau s-ar lauda cu faptul ca tu ai venit dupa atata vreme cu explicatii . -
pai de descarcat te descarci si scriindu-i mail-ul. si ce daca nu-l va citi? e alegerea lui.
dar eu cred ca o va face, macar de curiozitate. indiferent daca, asa cum zici tu, te uraste... sau poate cu atat mai mult
asa ca eu in locul tau i-as scrie, si pe urma as considera ca a citit si gata.
si eu am ramas cu o incertitudine privitor la un fost... si recunosc ca dupa 3 ani, cat a trecut in cazul tau, inca ma rodea daca a fost asa sau invers.
acum, dupa 20... chiar nu-mi mai pasa. deci oricum trece in timp, dar daca grabesti lucrurile putin nu strica, nu? -
Pentru linistea ta interioara, rezolva trecutul. Va fi o eliberare extraordinara. Cit despre penibil, sa nu te gindesti la asta. Constiinta ta conteaza si asa este bine, sa ne rezolvam problemele, chiar daca a trecut ceva timp. Alege-ti bine strategia, ca sa fii inteleasa corect de catre cealalta persoana. Toate astea ti le spun din experienta.Iti doresc succes si curaj.
-
cu cativa ani in urma, pe mine m-a sfatuit terapeutul sa ma duc sa-mi bocesc bunicii. murisera de 15-20 de ani, iar eu refuzasem sa accept asa ceva. nu fusesem la inmormantarile lor, nu plansesem la mormantul lor si nici in alta parte. aveam un sentiment de cumplita vinovatie si neimplinire... un doliu ne-trait, dar purtat ca o piatra de moara in suflet.
nu mi-am facut curaj. m-am dus asa cum eram, speriata de moarte. mi-am consumat doliul langa mormintele lor, in cateva ore de plans si jelit. apoi m-am ridicat si mi-am luat ramas-bun de la ei, asa cum trebuia sa o fac cu atatia ani in urma.
nu mi-a fost rusine, nu m-am simtit penibil, nu ma intereseaza ce a crezut lumea. ceea ce aveam eu de rezolvat era, oricum, de neinteles pentru majoritatea oamenilor.
acum sunt impacata cu moartea lor si cu mine. mi-e mult-mult mai bine decat inainte.