integrare
-
0 0nu e topic de dragoste, dar vad ca sectorul asta e mai populat.
m-am mutat de aproape un an intr-o tara straina si am asa de ceva timp un dor de tara de nu mai pot. am lasat tot in urma, familie, prieteni, casa si am plecat crezand ca nu o sa-mi para rau niciodata...dar uite ca la naiba mi-e dor..pana si de bucuresti mi-e dor..problema e ca parca nu ma pot integra. aici sunt o imigranta, n-am viata sociala mai deloc si incepe sa ma afecteze. nu stiu cum sa ma integrez... romanii de pe aici sunt cam inraiti, sunt fiecare cu a lor,iar bastinasii, ca sa le spun asa, nu prea te baga in seama ca deh esti imigranta si pe deasupra romanca...sper sa fie doar o faza.
voi, evelor imigrante, cum v-ati integrat? -
la inceput, in primele luni, asa ii vedeam si eu pe romanii de aic. dar am obs ca nu e chiar asa. nu sunt atat de inchisi, ci eu eram.
bastinasii, poate ca te judeca. asta daca esti in italia. numai ca pe astia tre sa ii castigi in timp.
e greu cu melancolia. la asta mi-a fost si mie greu. desi acasa nu vreau sa ma intorc, si ma simt atat de straina acolo, ma mai ia cate un dor. trece repede
-
mai nici eu nu vreau sa ma intorc. eu n-am dus-o rau acasa, chiar eram cu mult peste nivelul mediu de existenta din Romania, dar banii nu pot substitui lipsa de educatie si mizeria de acasa. am tangente multe cu romanii de aici datorita serviciului, am reusit sa-mi fac si o prietena buna romanca, dar restul mi se par inchisi si ..nu stiu..au o atitudine de genul ca au gastile lor formate si nu mai e loc pentru noi veniti...poate doar asa sunt doar cei intalniti de mine... nu stiu, dar ma seaca
ps nu sunt in italia -
ah si am uitat
acum vreo 2 saptamani m-am intalnit cu o romanca in pauza de masa. eram cu prietena mea si vorbeam romaneste la o tigara. si am vazut-o ca a tresarit si mi-am dat seama ca e si ea de-a noastra. si i-am zambit si am intrebat-o daca lucreaza in orasul asta unde sunt eu si ea da si gata a plecat repede de parca ii ceream bani cu imprumut inurmatoarea clipa. si in puii mei si eu si prietena mea eram imbracate office , spalate, aranjate... oricum mi-a lasat un gust amar experienta -
si mie mi-e dor uneori de tara, de familie in special
, dar cand ma gandesc la lumea de acolo, cel putin din orasul meu, imi revin repede
;
eu am venit aici cu gandul ca, am sa evit romanii, tocmai pt.ca auzisem cum sunt odata ajunsi "afara";
dar daca oftez eu dupa ceva, e mancarea de acasa
;
ps.Milady_, ai primit cele 2 mp-uri ale mele? vroiam doar sa fiu sigura ca da, sa nu par n.esimtita ca nu am raspuns, in cazul ca nu le-ai primit
; -
asta e drama dezradacinatului...vine un moment cand realizezi ca nu mai stii de unde apartii...si ii cam loveste pe toti...
eu sunt un pic mai norocoasa...mi s-a spus la inceput ca dupa vreo 5 ani se sedimenteaza totul si o sa se mai ostoiasca dorul...mai am cateva luni si fac 5 ani...intr-adevar, se sedimenteaza feelingurile...dar la mine, in directie inversa...dorul nu s-a dus, iar eu stiu sigur acum ca apartin de acolo, "acasa"...mai am ceva treaba prin ograda asta, dar intr-o zi o sa ma intorc...asa sa imi ajute dumnezeu...
-
maytrei-raspuns!
mah, o intalnire de acest gen chiar mi-ar place!
nu mi-e dor de mancarea de acasa
eva stie ce doruri si tristeti ma apucau si pe mine. acum, imi place aici. in ro, nu mi-as mai gasi locul.
o sa va inradacinati acolo unde sunteti, si o sa vedeti ca se ingusteaza legaturile cu cei de acasa. din pacate, e greu sa tii o rel prin telefon. de prietenie zic, nu fam