IUBIRE IMPOSIBILA?

  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:37
    0 0
    Iubesc.
    Pentru prima data in viata mea cand iubesc.
    Si sunt iubita. Este o iubire exact cum se vede in filme, exact cum e scrisa in cartile de povesti, respiram unul pentru celalalt, traim doar pentru a ne putea revedea si strange in brate. Simtim ca nu mai conteaza nimeni si nimic in fata iubirii noastre. Si totusi conteaza!!!...
    Oare merita sa tii in frau o iubire cum stii ca niciodata nu vei mai gasi doar pentru ca piedicile vietii, piedicile societatii sunt mai presus de intalnirea a doua suflete pereche?
    Oare cum e posibil ca intre o mama si o fiica, legatura pura de la Dumnezeu, sa poata interveni un barbat care sa schimbe totul, sa le schimbe vietile, sa transforme doua vieti banale in doua drame de otv.......???........
    Ma numesc A, am 20 de ani si nu am cu cine sa vorbesc. Mi-e frica de prieteni, mi-e frica de lume, mi-e frica de mine, de el, de noi, de tot ce ne inconjoara.
    Poate era mai bine daca nu ma nasteam si facea avort, asa cum si-ar fi dorit. Poate ca asta este pretul care trebuie platit.
  •  
    • 430 mesaje
    9 Mar 2008, 17:40
    0 0
    daca ai da mai multe detalii poate te putem ajuta...
    cum adica a intervenit un barbat intre tine si mama ta? s-a indragostit si ea de acelasi barbat sau nu este de acord cu el?
  •  
    • 1372 mesaje
    9 Mar 2008, 17:41
    0 0
    Detaliaza ca am chef de povesti...
  •  
    • 8253 mesaje
    9 Mar 2008, 17:42
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:44
    0 0
    Si eu am chef de vorba.
    Dar este greu. Este greu de vorbit despre asta pentru ca lumea judeca. Culmea. Oamenii, cei mai pacatosi dintre fapturile pamantului, cand deschid gura sa critice un seaman o fac mai ceva decat ar face-o vreodata cel mai sfant dintre sfinti.
    Mi-e frica de ceea ce mi se intampla si totusi e asa de frumos. E frumos cand suntem noi, sau cand sunt eu cu mine si ma gandesc la el. Cand deschid ochii in jur, ma sperii. Intelegeti ce spun?
  •  
    • 2607 mesaje
    9 Mar 2008, 17:47
    0 0
    Ti-e teama ca te judecam noi? Atunci de ce te-ai mai apucat?
    Si daca te judecam, ce? Iti pasa? Nu ne cunosti, nu te cunoastem. Nu te putem arata cu degetul pe strada.
  •  
    • 430 mesaje
    9 Mar 2008, 17:47
    0 0
    nu prea
    atata timp cat nu inteleg motivele pt care dragostea asta a ta este imposibila
    ti-e teama sa fi judecata?
    suntem niste necunoscute
    dar aici ai putea afla parerea unor oarecare despre ce ti se intampla tie
    oamenii judeca usor dar exista si un procent care incearca sa inteleaga
    daca vei reusi sa faci o selectie vei fi castigata
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:48
    0 0
    Da, din pacate este vorba de prietenul mamei mele.
  •  
    • 430 mesaje
    9 Mar 2008, 17:50
    0 0
    pai daca-i vb de prietenul mamei tale ar trebui sa ai si tu un dram de intelegere pt ea
    nu-i este usor sa vada ca iubitul ei renunta la ea pt propria fiica
    lucrurile astea dor si este nevoie de timp ca sa treaca peste acest lucru
    cred ca are nevoie de intelege ea si nu tu, parerea mea
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:52
    0 0
    Eu am fost plecata din tara, pentru 6 luni ca stewardesa.
    In acea perioada, mama l-a cunoscut. Imi vorbea mereu despre el la telefon, ce barbat minunat este, ca in sfarsit este si ea linistita ca avem un barbat in casa care sa o ajute si sa ii fie alaturi.
    Ma bucuram pentru ea, desi sincer nu puteam intelege ce are acets barbat asa special incat mama sa il primeasca in casa noastra, mama a mai avut relatii, dar eu nu prea am stiut despre ele si nu a adus niciodata un barbat in casa cand eram si eu.
    M-am intors de curand si l-am cunoscut. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Parca ne-a lovit trenul pe amandoi. Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit, cuvintele nu sunt suficiente.
    De atunci imi este atat de greu.
    Ne gandim sa fugim amandoi in alt oras, sa ne traim iubirea fara sa deranjam pe nimeni.
    Dar oare tot nu o sa se afle?
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:54
    0 0
    Mama nu stie ce este intre noi.
    Mi-e mila de ea.
    Desi ea nu il iubeste.
    Doar il foloseste pentru ca este bun pentru casa. Este foarte harnic si castiga foarte bine. Este un barbat de casa cum se spune, nu iese la carciuma, nu cheltuie banii pe prostii ci doar pentru casa.
    Eu il iubesc cu sufletul, iar sufletul lui vibreaza la sufletul meu. Si ne doare pe amandoi. O durere dulce.
  •  
    • 1372 mesaje
    9 Mar 2008, 17:54
    0 0
    Mama ta a aflat?El a avut bunul simt sa se desparta de ea dupa ce s-a indargostit de tine?Daca mama ta stie, care e relatia voastra acum?El cati ani are?
    Te-am zapacit?
  •  
    • 430 mesaje
    9 Mar 2008, 17:55
    0 0
    daca si el simte acelasi lucru pt tine, probabil ca oricum nu va ramane cu mama ta

    dar, eu iti spun cum sunt eu, nu-i obligatoriu sa fie si bine cum gandesc

    eu nu mi-as rani mama pt nici un barbat din lumea asta

    acuma depinde si cum este/a fost relatia cu mama ta
    daca o iubesti din tot sufletul sau nu
  •  
    • 1372 mesaje
    9 Mar 2008, 17:55
    0 0
    Scuze..acum am vazut ca mama ta n-a aflat.Sa inteleg ca ei inca sunt impreuna?Urat...din partea lui mai ales!
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:56
    0 0
    El nu s-a despartit de mama. Nu stie cum sa o faca. Mama se poarta asa frumos cu el si ne simtim amandoi ca niste tradatori. Dar ne iubim ca doi nebuni.
    El are 35 de ani.
  •  
    • 7 mesaje
    9 Mar 2008, 17:58
    0 0
    Relatia mea cu mama nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Adica e ok, nu ne-am certat pana acum serios niciodata dar nici prietene intime nu suntem.

    Nu este urat din partea lui, eu zic ca este foarte frumos din partea lui. Nu vrea sa o raneasca. Ce se intampla se intampla peste puterile noastre.
  •  
    • 430 mesaje
    9 Mar 2008, 17:59
    0 0
    in primul rand cum necum va trebui sa se desparta de ea pt ca nu este in regula ce se intampla, nu-i corect nici fata de ea nici fata de voi

    apoi te gandesti bine tragi linie si iei decizia

    o mama ranita si tu impreuna cu omul pe care il iubesti
    sau alegi sa nu-ti ranesti mama si sa-ti sacrifici iubirea
  •  
    • 1372 mesaje
    9 Mar 2008, 18:16
    0 0
    Eu sunt sigura ca tu esti foare indragostita de el dar...ai doar 20 de ani...Vei mai fi indragostita de n ori de acum incolo...Mama ta in schimb poate nu va mai avea sansa asta..
    Nu te sfatuiesc sa te desparti de el doar pt a nu o face sa sufere pe mama ta pt ca ar fi oribil sa-l vezi in fiecare zi si sa fii nevoita sa-ti inabusi sentimentele..Si nici lui nu i-ar fi usor...cred...
    Singura solutie ar fi sa vorbesti cu ea, sa-i explici ca nu ati planuit voi asta...ca s-a intamplat si ca va iubiti mult..ca ati vrut fiti sinceri cu ea pt ca nu merita sa fie mintita...
    Cu siguranta,va fi furioasa, va suferi, probabil nu va dori sa va vada o perioada dar ii va trece..pt ca esti fata ei...Si relatia dintre mama si copil e mai presus de orice...
  •  
    • 2817 mesaje
    9 Mar 2008, 18:57
    0 0
    la 20 de ani ti se pare ca viata incepe si se termina cu barbatul pe care tocmai l-ai intalnit... ghinionul tau ca barbatul asta e barbatul mamei tale; nu conteaza ce, sot, iubit, amant, e al ei si gata! barbatii mamei tale trebuie sa fie tabu pt tine; trebuie sa te detasezi rapid; stiu ca doare, la 20 de ani orice rah.at doare ca dreaq, dar imagineaza-ti cum ai trai cu durerea ca a intervenit asa ceva intre tine si mama ta, peste ani, cand vei fi uitat de tot de domnu' asta. el va disparea la un moment dat din peisaj – peisajul tau – dar mama iti va fi intotdeauna alaturi; nu-ti face singura atata rau.
    in locul tau as pleca de acasa, cat mai departe, as lua viata de la cap... ca doar ai toata viata inainte si o multime de lucruri minunate ti se pot intampla; si nu m-as intoarce pana cand n-as iubi un alt barbat, care sa te faca sa uiti tot, sa te poti intoarce cu fruntea sus, cum se zice
    hai ca poti
  •  
    • 1033 mesaje
    9 Mar 2008, 19:00
    0 0
    servus ;P

    Nu sunt de acord cu tine baby , e adev. ca ea mai poate iubi si isi mai poate gasi si alti baieti/iubiri/amanti iar mama ei isi poate gasi dar cu o dificultate mai mare sa nu zic mai greu.Dar totusi nu inteleg de ce trebuie sa renunte la el doar ptr mama ei :O :O .

    Daca il iubesti cu adevarat infrunta-ti mama, lupta ptr. iubirea ta pana se mai poate nu renunta la fericirea ta doar ptr fericirea ei . Sunt sigura ca mama ta te iubeste si la randul ei va fi implinita sufleteste daca te vede(dupa ce ii trece supararea) fericita/implinita/increzatoare/visatoare alaturi de barbatul iubitul, oricum chiar tu ai zis ca nu il prea iubeste ci il foloseste ptr. casa .

    asta e tot ce am de zis- lupta ptr. fericirea ta pana in ultimul moment deoarece mama tot mama iti ramane dar iubitul/fericirea/ iubirea ce o porti ptr el respectiv iubirea ce o poarta ptr tine se poate amplifica sau scade ...totul depinde de tine dar si de el. De aceea te sfatuiesc sa vb deschis cu el sa va puneti de acord ca inr-o zi sa ii relatati mamei tale IMPREUNA despre relatia voastra.